„Ce vă doriţi, o ţară slabă şi nesigură sau o ţară la care visaţi?”

În dorinţa de a privi situaţia din România cu o luciditate necesară unei analize critice, l-am invitat la un dialog pe C.D., consultant politic străin, angajat în proiecte importante în diferite ţări europene cu tradiţie democratică. Punctele sale de vedere pot contraria după cum pentru alţii pot deschide căi de înţelegere şi acţiune. În ultimul moment, invitatul nostru, din considerente personale, ne-a cerut să-i păstrăm anonimatul.

Cum să interpretăm din punctul dvs. de vedere mişcările din ultimele zile din Bucureşti şi din România? Este un rezultat al nefericitului eveniment de la Colectiv sau este o reacţie care era de aşteptat? Credeţi că numărul mare de victime a influenţat rezultatul sau mişcarea este o acumulare a tensiunii din societatea românească?

În primul rând doresc să-mi exprim profundul regret şi durerea pentru victimele şi familiile acestora de la tragicul eveniment din clubul colectiv. Ce s-a întâmplat în acel club a atins cu siguranţă inima fiecărui român, ba mai mult, a fiecărui cetăţean, chiar şi a celor străini, ca mine, care trăieşte în această ţară minunată.

Cred că primul marş al tăcerii a fost unul comemorativ în care populaţia încerca să-şi aline împreună suferinţa. Oamenii au dorit să-şi arate solidaritatea cu victimele şi cu familiile acestora. Sigur că se întrebau cine este răspunzător pentru acest dezastru şi cine îşi asumă această vină.

În următoarele marşuri, caracterul comemorativ al manifestărilor s-a transformat în dorinţa de a distruge sistemul existent, considerând că aici zace vina pentru dezastrul produs. Personal cred că pe lângă numărul incredibil de mare de victime, modul în care s-a produs accidentul a influenţat populaţia. Faptul că în 2015, pe baza neîndeplinirii obligaţiilor legale şi măsurilor de siguranţă, un astfel de accident, de asemenea proporţii, se poate întâmpla, este de nesuportat.

Trebuie să înţelegem şi să ne amintim faptul că exista legislaţie în vigoare de prevenţie a accidentelor, din nefericire nu a fost respectată atât de politicieni, cât şi de autorităţile responsabile direct.

De ce credeţi că a crescut această tensiune în rândul manifestanţilor?Care sunt greşelile principale pe care clasa politică le-a făcut în ultimii 26 de ani? Dar cele ale societăţii?

După revoluţie, România a devenit o ţară democratică în care cetăţenii îşi aleg reprezentanţii prin vot. Mai mult sau mai puţin de 50% dintre cei cu drept de vot merg vot şi aleg repezentanţii. Restul decid să nu meargă la vot şi astfel nu iau parte la acest proces democratic.

Astfel este foarte important ca pe viitor un număr cât mai mare de cetăţeni cu drept de vot să meargă să-şi aleagă reprezentantul. Nu este numai un drept, este o obligaţie să mergi la vot şi să te implici prin decizia ta cine preia responsabilitatea de a schimba destinul tău şi al ţării şi cine primeşte încrederea ta pentru următorii 5 ani.

În al doilea rând, cei care sunt votaţi, politicienii, trebuie să înţeleagă şi să-şi asume responsabilitatea reală, dar şi onoarea de a conduce şi reprezenta o naţiune.

Încerc să subliniez că societatea civilă trebuie să înţeleagă că trebuie să fie permanent implicată în deciziile politice, în controlarea şi urmărirea îndeplinirii programelor şi promisiunilor politice din timpul campaniilor electorale. Iar cei aleşi au obligaţia să comunice transparent şi permanent cu cei care i-au creditat cu încredere prin vot.

Altfel spus, ambele părţi, atât clasa politică, cât şi societatea civilă, au de fapt responsabilitatea de a urmări procesul transpunerii obligaţiilor şi promisiunilor electorale, au obligaţia de a-şi asuma responsabilitatea unui comunicări corecte, transparente şi permanente. Au răspundera acţiunilor pe care le întreprind.

Adevărul este că în momentul de faţă mii de oameni sunt ieşiţi pe străzile din România. Unii vorbesc deja despre o mişcare. Credeţi că din această mişcare de stradă se poate naşte un partid politic adevărat? O alternativă reală la scena politică existentă sau ar fi cauza unei dezordini mai mari?

Istoria recentă a Europei a arătat că astfel de mişcări de stradă au născut mişcări politice în diferite ţări ca Grecia, Spania şi Italia, concluzionate în partide politice. Punctul comun al acestora este sfârşitul sistemului politic existent şi crearea unuia nou. Rezultatul este că aceste mişcări politice noi au repezentanţi, în toate aceste ţări unde au luat fiinţă, atât în autoritatea locală, cât şi centrală, dar alături de partidele tradiţionale. În unele ţări, aceştia sunt parteneri în coaliţii pentru a asigura guvernarea. Asta este normal şi posibil căci vorbim despre reprezentarea democratică, prin vot, a dorinţei cetăţenilor. Iar cei aleşi au obligaţia de a forma o majoritate pentru a guverna “polis”. Alt sistem ar genera numai haos.

Cine trebuie să reacţioneze la vocea străzii? Trebuie să existe un dialog cu ”reprezentanţii străzii“ şi clasa politică sau Preşedinţie pentru a construi împreună un viitor, sau aceasta va exploda în faţa lor? Trebuie politicul să le solicite o listă de revendicări la care să le răspundă punct cu punct?

Dialogul trebuie să aibă la bază respectul reciproc şi responsabilitatea. Dacă reprezentanţii mişcării ultimelor zile nu recunosc clasa politică drept un interlocutor pentru ei, înseamnă că ei ar trebui să refuze dialogul cu cineva care nu este perceput ca reprezentantul lor. Ar trebui să aştepte alegerile de anul viitor pentru a-şi alege reprezentanţii cu care doresc să dialogheze. Dimpotrivă, dacă îşi respectă interlocutorul politic care acum îi reprezintă în România, ar fi mult mai eficient, pentru că îşi vor putea expune punctul de vedere în mai multe probleme şi vor începe un dialog permanent pentru a verifica acţiunile privind aceste probleme.

Care este noul mod de a face politică? Căre este profiul noului politician român?

Daţi-mi voie să vă reamintesc că politicianul este numai un reprezentant al cetăţenilor care îl aleg, este ales dintre ei. Ca reprezentant al unui grup de oameni, aceştia trebuie să-l cârmuiască şi să-l ghideze în a-şi îndeplini cât mai bine sarcina. Aceasta înseamna că vorbim despre posibilitatea de a pune bazele unui democraţii participative. Vorbim despre o politică în care fiecare cetăţean este din ce în ce mai mult implicat în viaţa politică, nu numai în momentul votului, dar pe toată durata mandatului celor pe care îi alege.

Un mod de a face asta este de a crea grupuri omogene – ca de exemplu de medici, antreprenori, ingineri etc., iar aceştia să fie organizaţi la nivel local, regional şi naţional şi împreună să identifice care sunt punctele principale şi direcţiile principale pe care doresc să le dezvolte la nivel de politici şi legi şi să-şi identifice din rândul lor reprezentanţi care să candideze. Aceşti candidaţi ar împărtăşi aceleaşi puncte de vedere şi valori cu alegătorii lor. Mai mult, ar putea pune în practică programul politic după alegeri, monitorizări, consultări şi susţinuţi fiind mereu de către cei care i-au pus în acele funcţii. Astfel ar dezvolta o societate mai eficientă şi mai puternică în care fiecare membru al societăţii îşi înţelege responsabilităţile, dar, mai mult, şi le asumă şi le urmăreşte.

Cum poate deveni Facebook-ul o listă de candidaţi? Ce o să fie mâine?

Facebook şi toată zona de social media pot fi folosite ca instrumente pentru a implementa conceptul de democraţie participativă, concept dezvoltat în întrebarea de mai sus.

Politicienii trebuie să-şi asume responsabilitatea pe care populaţia le-a dat-o în 2012 printr-un mandat unora de a guverna această ţară iar celorlalţi de a forma opoziţia atât de importantă pentu a avea un echilibru.

România nu este într-o perioadă de criză, aş zice dimpotrivă. Faptul că partidele politice şi preşedintele doresc să aduca un nou guvern, unul de tehnocraţi, este după mine ca o dezertare a responsabilităţii lor date de către electorat. Momemtul în care într-un sistem democratic schimbi reprezentanţii este numai momentul alegerilor, nu o reacţie sentimentală în faţa manifestanţilor.

Toţi cetăţenii României au responsabilitatea uriaşă de a-şi respecta rolul (atât clasa politică, cât şi societatea civilă) de a munci împreună pentru binele acestei ţări şi pentru a arăta în afara graniţelor că România este o ţară de încredere şi stabilă, în care merită investit şi merită trăit. România este unul dintre actorii cheie ai Europei – să nu uităm că România este pe locul 7 la număr de cetăţeni în Europa şi trebuie să înceapă să conteze cel puţin atât de mult – iar ceea ce s-a întâmplat zilele acestea, reacţiile diferite arată o ţară în care cetăţenii doresc să se implice şi să acţioneze. Aşadar, întrebarea principală pe care trebuie să şi-o pună fiecare este – ce vă doriţi, o ţară slabă şi nesigură sau o ţară la care visaţi, o ţară în care cu toţii contribuim să o creăm?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.