Dacă e luni, e Teatru TV

După spectacolul „Hamlet”, în direcţia de scenă a lui Tompa Gabor, Televiziunea Română, prin Casa de Producţie TVR, marchează împlinirea a 450 de ani de la naşterea lui William Shakespeare prin difuzarea unei comedii pastorale a autorului: „Cum vă place”, adaptarea şi regia artistică aparţinându-i regretatului om de teatru Olimpia Arghir (premiera TV: 1995).

Piesa „Cum vă place” de William Shakespeare, pe care telespectatorii o pot urmări la TVR 2 luni, 5 mai, de la ora 19.25, îi are în distribuţie pe Horaţiu Mălăele, Irina Movilă, Claudiu Bleonţ, Emilia Popescu, Virgil Andriescu, Valentin Uritescu, Mircea Rusu, Ştefan Sileanu, Oana Ioachim, Adrian Titieni, George Alexandru, Mihaela Mihăescu, Răzvan Săvescu, Mihai Dinvale, Ion Roxin, Cristian Şofron, George Buznea, Valentin Teodosiu, Răzvan Roxin, Liviu Lucaci, Constantin Răşchitor, Marin Stan.

Deşi scrisă între 1599 şi 1600, apoi pusă în scenă în 1603, „Cum vă place” a văzut lumina tiparului abia în anul 1623, după moartea Marelui Will. Piesa reia, în fapt, în cheie umoristică, tema din „Romeo şi Julieta”: iubirea aprinsă de la prima privire, într-o lume în care oamenii sunt doar simpli actori.

Ştefan Sileanu în Cum vă place

Spectacolul pe care TVR 2 îl va difuza luni este unul cu o viziune modernistă, care-i aparţine regizoarei Olimpia Arghir.

„Mă gândesc, de multe ori, cu durere şi emoţie, că n-am ajuns vreodată să-i aşez Olimpiei Arghir ofranda de flori meritată, în acel loc al eternităţii sufletului ei. Este un loc trist din Cluj pe care, însă, nu mi-l imaginez decât încărcat de lumină. Este lumina pe care şi astăzi o resimt ca plutind în jurul ei atunci când, femeie frumoasă şi demnă, îşi expunea gândurile ce au inspirat spectacole memorabile ale Teatrului de televiziune.… Una dintre ele este şi «Cum vă place» de William Shakespeare.

Ingeniozitatea ideii de a aduce drama umană din această uriaşă piesă pe malul înspumat al mării pare o metaforă a însuşi destinului ce duce fiinţele spre ţărmuri necunoscute, readucându-le la viaţă, învingătoare sau învinse.

Scenă din spectacol

Olimpia Arghir a fost şi rămâne o învingătoare. A învins timpul, alături de alte sute de minunaţi colegi, de ieri şi de astăzi ai TELEVIZIUNII ROMÂNE, oameni devotaţi, talentaţi, însufleţiţi de pasiune pentru o meserie unică, oameni ale căror nume şi creaţii vor fi rostite chiar dacă vremurile sunt nestatornice. Există însă o statornicie ce ne va emoţiona permanent, pe noi spectatorii lor, pentru fericirea pe care o simţim că emană din fiecare imagine, replică sau strălucire de lumină, fericire care se numeşte simplu: dragostea pentru televiziune… Olimpia a fost un om al speranţei. Zile şi nopţi a trăit cu speranţă în Studioul 4, a sperat în fericirea muncii şi s-a bucurat de bucuria muncii alături de marii dramaturgi despre care amintea. A urcat, aşa cum îi e şi numele, spre aerul curat al înălţimilor nu numai sperând ci şi cu patima unui om liber”, spune Alexandra Orban, care a lucrat alături de Olimpia Arghir ca redactor şi realizator al multor producţii teatrale.

Horaţiu Mălăele

„Aş vrea să fac o mărturisire”, spunea Olimpia Arghir în 1996: „În viaţa mea au existat vreo două săptămâni de fericire maximă, de fericire deplină. Au fost două săptămâni nebuneşti, în jurul meu am văzut morţi, terorişti, oameni înspăimântaţi, oameni fericiţi, m-am certat, le-am spus oamenilor în faţă ce cred, ce gândesc… Această scurtă perioadă a început pe 21 decembrie 1989. Apoi, încetul cu încetul şi-au făcut loc frământările, îndoielile, întrebările fără răspuns… Acum nu mai sunt fericită, decât aşa cum vă spuneam, când fac dragoste – adică atunci când muncesc. Din păcate, iubiţii mei sunt din ce în ce mai săraci, aproape că n-o să mă mai pot apropia de ei fără sponsori. Şi mai au un defect: sunt în majoritatea lor ori foarte bătrâni, ori străini, ori şi una şi alta. Ei se numesc Shakespeare, Ibsen, Blaga, Sebastian, Albee… Dar parcă se iveşte o rază de speranţă… Uitaţi-vă la televizor şi o să vedeţi la ce mă refer… Şi apoi 1999 nu e departe… În 1969 am devenit regizor de teatru. În 1979 am devenit regizor de televiziune. În 1989 am devenit un om liber. În 1999…”.

Piesa pastorală a lui Shakespeare la TVR

Iar actriţa Cristina Deleanu îşi amintea: “Prin 1970, a apărut la sediul instituţiei susmenţionate (Teatrul “Ion Vasilescu”), încă în Şos. Ştefan cel Mare, tânăra absolventă a IATC, regizoarea Olimpia Arghir. Înaltă, plăcută la chip, uşor nonconformistă pentru acei ani, fumătoare şi – ceea ce i-am reproşat, dar nu prea mi-a dat importanţă în a mi urma sfatul – stând uşor adusă de spate. Am colaborat imediat. Începutul a fost supercelebra «Siciliana» a lui Aurel Baranga, comedia care îşi începuse drumul consacrării în Naţional cu mulţi ani în urmă şi care avea să şi reconfirme audienţa pentru încă peste zece ani de spectacole, plimbată în toată ţara şi pe Litoralul nostru drag. Dar să nu uităm că îl avea în distribuţie pe Dem Rădulescu, avantaj ce ne a ridicat şi nouă la plasă!

Au urmat multe piese («Mitică Popescu» de Camil Petrescu, «Când revolverele tac» de Tudor Negoiţă etc.) şi, când s a apropiat dezastrul desfiinţării, practic, şi al mutării sediului teatrului la Giurgiu, Olimpia şi cu mine ne am luat avânt şi am reuşit; ea să intre în Televiziune, eu la Naţional”.

Cum vă place, adus la malul mării

Olimpia Arghir a fost regizor artistic între anii 1979 şi 1997 (când a încetat din viaţă), perioadă în care a realizat pentru Televiziunea Română numeroase spectacole de teatru TV după autori ai dramaturgiei române şi universale: „Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu şi „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu (1980), „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Ed. Albee (1995), „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă” de Horia Lovinescu (1997)…

Versiunea românească a piesei “Cum vă place” de William Shakespeare este semnată de Virgil Teodorescu.

Decoruri: Ion Olaru. Costume: Elena Timonu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.