Am onorat o invitaţie la al 86-lea Salon internaţional auto de la Geneva, desfăşurat între 3 şi 13 martie, unul dintre marile evenimente publice ale Europei. Automobilul face parte din viaţa noastră, fiind unul dintre accesoriile cu ajutorul cărora reuşim oarecum să dimunăm comprimărea timpului şi dinamicii cu răsfrângere de miriapod. Ajuns un fel de zeu tutelar, automobilul a ieşit din sfera tehnologiilor oferind libertate şi vis. Chiar dacă nu suntem încă în situaţia un om şi o maşină, acest moment nu este departe. Celelalte mijloace de transport, trenul şi avionul, fac parte dintr-o altă mitologie şi interacţiune, diferită. Astăzi, în două zile, eşti dintr-o parte în alta a continentului, dacă reuşeşti într-o zi să străbaţi contorsionata cale rutieră a României, lipsită de perspectiva unor rezolvări imediate.
Nu numai industria care se află în spatele conceptului automobilului a intrat în panică pe întreg mapamondul. Ecologia aplicată arată colapsul unui sfârşit de epocă, la fel în întreaga sferă industrială. Clasicul automobil, confortabil, cu mulţi cai-putere, şi cu posibile falsificări ale emisiilor de noxe, îşi trăieşte ultimul ciclu de piaţă. Puternic, autoritar, însă o ameninţare directă la mediu. În general, maşinile nu sunt, în acest moment, mai mult sau mai puţin fiabile, ci doar având caracteristici şi preţuri diferite. Marile mărci, precum majoritatea, ascund vicii de neacceptat, site-urile de specialitate trecându-le cu vederea, într-un joc propagandistic al neputinţelor. Sume uriaşe de bani sunt livrate cumpărării unor bolizi care, practic, nu pot fi folosiţi legal niciunde. Viteze mai mari de 130 km/H nu mai pot fi încercate decât cu preţul amenzilor sau suspendării dreptului de a conduce. Frustrarea îi caracterizează pe majoritatea posesorilor de mulţi CP de sub unele capote. Aceste configurări menţin totuşi iniţiative şi proiecte tehnologice fără de care spiritul cercetărilor ar pieri. Aliniate, marile mărci îşi caută identitatea apelând la confortul atât de dorit, pe care îl livrează deseori în exces. Automobilul are nevoie de oarecare austeritate compensată de tehnologie sigură, pe care cei mai buni în domeniu au înţeles-o. Acum când BMW a făcut 100 de ani, situându-se printre cele mai vândute mărci premium, s-a remarcat faptul că a fost o clipită să nu fie cumpărată cândva de rivalul Mercedes. Desigur, nu ar fi fost bine. Cu cât mai multe mărci, cu atât mai în câştig este toată lumea. Maşinile nu se adresează numai unor simple utilizări, ele fac parte din pasiuni. Un alt tip de automobil, bazat pe alt combustibil, schimbă în tot lumea ca mentalitate. Numai mărcile mari, prin resursele implicite de care dispun, se pregătesc de a trece spre noile tehnologii, pe primul loc situându-se un cunoscut concern japonez. Această „spiritualizare” care se resimte în general în abordarea tehnologiei de către inginerii din Ţara Soarelui Răsare pare a fi calea principală pe care nimeni, deocamdată, nu se poziţionează mai bine. Maşina electrică fără o infrastructură pentru încărcarea bateriilor, multele ore necesare acesteia şi autonomia destul de limitată arată deficitul general al implementării noilor tehnologii. Acestea cer o asumare pe care economiile nu prea sunt dispuse fără implicarea guvernelor.
Salonul auto de la Geneva arată preocuparea pentru tehnologiile ecologice, însă suntem departe de proiecte cu adevărat viabile şi cu preţuri accesibile. Cu sute de mii de euro se poate cumpăra orice, însă nu aşa sperăm să arate viitorul automobilului, ca un capriciu. Noi, românii, ţara europeană cu cele mai puţine automobile raportate la numărul de locuitori, suportăm efectele poluării mai mult decât toate celelalte, şi ar trebui să fim foarte interesaţi de acest tip de automobile. Defecţiuni tehnice majore necontrolate, înscrierea în circulaţie a SH-urilor poluante, lipsa unor protecţii justificate pentru cei de la uzinele Dacia complică lucrurile. Pe de altă parte, în loc să achiziţioneze maşini fabricate în România, administratorii din Poliţia Română au optat scandalos pentru VW şi chiar BMW.
Drumul deschis revoluţionar de japonezi pentru maşinile electrice, cu toată diversitatea lor, va fi viitorul pe care marile mărci europene şi l-au însuşit, prin solidaritate şi cooperare tehnologică. România va trebui să aplice o legislaţie, inexistentă în prezent, de subvenţionare semnificativă la achiziţionarea maşinilor electrice. Exemplul Franţei este cel mai bun şi util. Scandalul declanşat de falsificările celor la VW este deja startul unei noi ere, cumva similară celei a internetului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.