“Este poate prematur să enunţăm motivul şi nivelul final al retragerii Rusiei din Siria, însă acesta poate fi un potenţial pivot al acestei crize aparent fără sfârşit”, scrie pentru Foreign Policy amiralul american James Stavridis, fost comandant al trupelor aliate din Europa.
„Probabil că Moscova are o relativă siguranţă în ce priveşte poziţia preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi direcţia generală a negocierilor de pace, dar este şi tot mai îngrijorată de costul mare al operaţiunii – într-o perioadă în care rubla este slăbită de preţul mic al petrolului, de care depinde economia rusă.
Întrebarea interesantă este dacă această retragere va oferi o oportunitate pentru intrarea în conflict a unei forţe arabe semnificative. Coincidenţă sau nu, chiar atunci când Rusia îşi retrăgea forţele din Siria, Arabia Saudită încheia un execrciţiu militar important, care ar putea fi o repetiţie pentru angajarea arabilor sunniţi în conflictul din Siria. Săptămâna trecută, în deşerturile Arabiei Saudite 350.000 de militari, 20.000 de tancuri, 2.500 de avioane din 20 de state au desfasurat cel mai mare exerciţiu militar care a avut loc vreodată în Orientul Mijlociu.
Denumite “Tunetul din Nord”, aceste operaţiuni istorice şi uriaşe purtate la sol, în aer şi pe apă au fost numite exerciţii militare. Însă să nu ne lăsăm păcăliţi – ele sunt orice, numai nu exerciţii. Arabia Saudită şi aliaţii săi spun că exerciţiile urmăresc să creeze o forţă pentru combaterea organizaţiilor teroriste precum Statul Islamic, al-Qaeda şi al-Shabaab şi poate chiar Boko Haram, precum şi pentru a trimite un semnal puterinic Iranului, o ţară care îşi expune ambiţiile expansioniste.
Exerciţiile s-au axat pe antrenamentul forţelor convenţionale pentru a se implica în operaţiuni de intensitate redusă împotriva unor entităţi nonstatale. Un alt obiectiv anunţat este îmbunătăţirea interoperabilităţii dintre forţele Arabiei Saudite şi ale aliaţilor ei, astfel încât să-şi coordoneze manevrele în ciuda limbilor diferite, a echipamentelor diferite şi a sistemelor operaţionale diferite. Exerciţiile au inclus şi exerciţii maritime şi de bombardament menite să proiecteze forţa la distanţă. Exerciţiile au tinut trei săptămâni şi s-au încheiat pe 10 martie, însă se speră că impactul lor va fi unul de durată. Întrebarea este dacă acest exerciţiu uriaş este doar o etalare a forţei sau dacă prevesteşte desfăşurarea forţelor în zonele turbulente din regiune.
Războiul din Yemen încă durează, după aproape un an de confruntări de intensitate medie. Forţele saudite au condus operaţiunile împotriva rebelilor hutiţi care au îndepărtat guvernul yemenit, iar “Tunetul din Nord” a oferit şi antrenamente pentru forţele speciale şi infanteria grea, care vor fi esenţiale dacă conflictul nu va putea fi reglementat prin negocieri. În timp ce există unele licăriri ale diplomaţiei legate de posibilitatea unor negocieri directe între rebeli şi saudiţi, exercitiul militar este menit să demonstreze iranienilor care îi sustin pe hutiţi care este forţa Arabiei Saudite.
Principalul teatru de razboi din regiune este, desigur, Siria. Saudiţii şi-au exprimat public voinţa de a pune bocancul pe teritoriul sirian pentru a spriji rebelii moderaţi împotriva lui Assad şi putem să vedem în “Tunetul din Nord” un antrenament şi un factor motivant pentru constituirea unei coaliţii în acest scop. Dacă asta se va întâmpla sau nu depinde de negocierile pe Siria conduse de SUA si Rusia, dar în special de scenariul împărţirii sau al federalizăriii Siriei, pentru că în acest caz o forţă arabă la sol ar fi un garant al securităţii părţii sunnite a Siriei.
Statele Unite au cerut de ani de zile ca ţările predominant musulmane să ia măsuri împotriva extremismului violent. Prin aceste exerciţii ample şi relativ sofisticate, Arabia Saudita încearcă să demosntreze că este un partener esenţial pentru securitatea din Orientul Mijlociu şi că este un lider responsabil al lumii islamice. Exerciţiul este o demonstraţie, dar trebuie coroborat cu desfăşurarea efectivă a trupelor pentru a satisface dorinţa Arabiei Saudite şi a SUA de a contracara influenţa iraniană şi de a stabiliza regiunea. Acestea fiind spuse, nu este un semn bun că SUA sau alt partener occidental nu s-au aflat printre cele 20 de ţări participante. Liderii americani ar trebui să ia notă de importanţa saudiţilor şi să întărească parteneriatul dintre Washington si Riyadh.
Stimulată de ministrul Apărării, prinţul Mohammad bin Salman, Arabia Saudită grăbeşte mobilizarea majorităţii naţiunilor musulmane din Orientul Mijlociu, Asia de Sud şi Africa de Nord. Ministrul de 30 de ani este un catalizator şi pentru reformele economice care, speră el, vor întări rolul securitar al Arabiei Saudite. Ca aliat al americanilor de şapte decenii, Arabia Saudita este lider al Consiliului de Cooperare al Golfului şi al forţei Scutul Peninsulei, împreună cu Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Bahrain şi Oman.
Acum, Arabia Saudită îşi lărgeşte orizontul geostrategic. În decembrie, regatul a anunţat crearea unei coaliţii de 34 de state din Africa şi Orientul Mijlociu Extins pentru a combate extremismul nu numai pe front, ci şi în disputa de idei. Exerciţiile militare recente au adunat unităţi militare din multe state membre ale acestei coaliţii, din Egipt, Pakistan, Sudan, Malaezia, Maroc si Tunisia. Ca parte a relaţiei strategice cu Ankara, Arabia Saudită a trimis avioane la baza de la Incirlik, în sudul Turciei, pentru a-şi extinde rolul în campania aeriană condusă de SUA împotriva Statului Islamic.
Aceste acţiuni arată că Arabia Saudita şi aliatii ei par să-şi asume o reponsabilitate mai mare pentru securitatea regională, umplând vidul lăsat de retragerea Americii din Orientul Mijlociu. Toate aceste ţări răspund la ameninţări de securitate multiple. Extremiştii violenţi ocupă teritorii extinse în Siria, Irak, şi Libia. Între timp, Iranul, îmbogăţit şi încurajat de ridicarea sancţiunilor după recentul acord nuclear la care a ajuns cu SUA şi aliatii occidentali ai americanilor, se amestecă în afacerile Libanului, Siriei, Yemenului, Irakului şi chiar ale altor state din Golf. Drept urmare, naţiunile predominant sunnite, precum Arabia Saudită şi aliaţii ei, se tem de ascensiunea Iranului ca hegemon regional, care îşi asumă rolul de lider al şiiţilor în Orientul Mijlociu şi încearcă să destabilizeze majoritatea societăţilor sunnite. Este o confruntare geopolitică între Teheran si Riyadh, suprapusă peste conflictul religios sunniţi-şiiţi, iar turbulenţele pot dura decenii.
Pare limpede că saudiţii şi aliaţii lor transmit un mesaj Statelor Unite: “Încă dorim să avem încredere în voi şi să lucrăm impreuna. Dar, în acelaşi timp, suntem gata să acţionăm şi singuri dacă va fi nevoie”. America şi aliatii occidentali trebuie să reîntărească, nu să reducă, parteneriatul strategic cu Arabia Saudită. Dacă Riyadh-ul şi aliaţii lui sunt lăsaţi să acţioneze pe cont propriu, Orientul Mijlociu, deja volatil, ar deveni şi mai instabil, iar războiul împotriva terorismului ar avea de suferit.
SUA ar trebui să încurajeze legăturile dintre coaliţia saudită ce stă să se nască şi cei doi aliaţi importanţi din regiune – Israelul (cel mai puternic partener al SUA în Levant) şi NATO (care a demonstrat că doreşte să participe la operaţiuni ce apără interesele occidentale în Libia, Irak şi Turcia). Deşi dificil de realizat, legătura dintre liderii sunniţi şi Israel ar putea fi o nouă mişcare puternică a Statelor Unite în regiune.
Prezenţa în Siria a trupelor saudite şi a celor sunnite în general vine cu părţi bune şi rele. Ea ar întări rezistenţa moderaţilor sunniţi în faţa regimului Assad, ar ajuta uriaş operaţiunile informative ale SUA şi ar crea o zonă sigură extinsă, dacă va avea şi sprijinul aerian al SUA. Însă această prezenţă în Siria ar exacerba şi conflictul din regiune dintre Regatul Arabiei Saudite şi Republica Islamică Iran. Puse in balanţă, beneficiile pentru poporul sirian ar cântări mai mult decât riscul geopolitic.
Există însă şi aspecte mai difuze în ce priveşte relaţia dintre SUA şi regatul saudit. Reafirmând importanţa geostrategică a relaţiei cu saudiţii şi cu aliaţii lor sunniţi, SUA ar putea să lupte împotriva radicalilor islamisti care vor să destabilizeze regiunea; ar putea să limiteze ambiţiile Iranului; să reasigure Israelul; în timp, ar putea să creeze un Orient Mijlociu mai stabil şi mai prosper. Exerciţiile militare din Arabia Saudită sunt o veste bună pentru SUA, însă sunt doar nişte exerciţii. Trebuie ca ele să fie urmate de desfăşurarea efectivă a forţelor şi de acţiuni concrete la sol. Plecarea Rusiei ar putea deschide o fereastră de oportunitate. Ar trebui să încurajăm acest nou pas, iar acesta va fi adevăratul test”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.