Gheorghe cel speriat, pe marginea prăpastiei

În semi-întunericul camerei din casa veche nu se auzea decât televizorul. Din când în când mai schimbam şi site-urile de pe ecranul mobilului. Încercam să aflu ce mai este nou prin România şi cu ce îşi începe ţara săptămâna de lucru. Numai catastrofe, decese, copii la graniţa între viaţă şi moarte şi câte o arestare la nivel înalt. O încremenire de vară în care toate vietăţile se odihnesc iar gândurile zboară pe urmele păsărilor călătoare. Şi când nu-i bine să-ţi dai duhul pentru că te înjură şi prietenii scoşi de sub umbrare. A tuşit puţin ca să-mi atragă atenţia şi să nu mă sperie. Repede am aprins becul şi l-am văzut în mijlocul uşii, cu pălăria în mână, desculţ pe prag, cu pielea lucioasă, aproape sclipitoare peste monturile mari ca două nuci. Îşi lăsase încălţările la poartă.

– Mă iertaţi că am venit aşa nechemat! Da’ dumneavoastră sunteţi delegatul nostru la Capitală. Nu avem pe altcineva care să le mai spună ălora despre noi.

În faţa mea stătea unchiul Gheorge, zis şi baciul Ghio, vecinul părinţilor mei, maramureşeanul alungat spre Transilvania de nordul sărac al României.

– Dumneata cunoşti că am trăit bine cu părinţii dumitale. Nu ne-am certat niciodată şi ne-am ajutat. Şi nu te superi…

Mă duce cu gândul la ai mei, asta ca să ungă începutul de discuţie şi ca să prindă un capăt de vorbă.

– Spune-le şi dumneata că nu mai putem. Să se uite şi la noi. Că nu ne bagă în seamă de nici un fel. Când să ne dea şi nouă subvenţiile, ne dau în lături. Cică nu-s bani. Să nu ne îngroape cu de-a sila! Să ne dea banii! Şi să ne lase cu impozitele! Abia ne mai tragem zilele!

Foloseşte propoziţii scurte, care mai de care mai apăsată. Să mă convingă de situaţia cumplită în care se află.

– Dacă tot ai vinit pe-acasă, mă gândeam să-ţi spun dumitale, că poate ăia nu ştiu!

Trag cu coada ochiului la televizor. Pe burtieră scrie că USR îl vrea pe Cioloş premier. De câteva zile de când am descins în sat, pe micul ecran, Cioloş este principalul subiect al României sclifosite. Ce-o să facă şi ce-o să dreagă cel care n-a făcut nimic. Cum să rămână Cioloş, cum să intre tehnocraţii în politică!? Evident, de partea lui Iohannis şi a PNL-ului cu care fac orchestră. Dar cine este Cioloş?

– Mai ai vaci, întreb eu?

Cu mulţi ani în urmă ne întâlneam fie dimineaţa devreme, când pleca la câmp, fie seara, când se legăna gânditor pe braţul de verdeaţă aruncat în căruţa de câmp. Şi când ajungea în faţa porţii striga un ”hoooo” prelung şi răsunător.

– Nu mai ţin decât trei găini. N-am cu ce şi n-am de ce. Ăştia ne dau 3 lei pe kilul de carne de porc şi 3 lei şi 50 de bani pe cel de vacă. Şi vacile le-am dus la târg şi le-am vândut numai ca să nu mă mai întorc cu ele!

Ţăranul nu mai vrea să fie ţăran! N-are de ce. Dacă ţine mai multe găini, plăteşte impozit. Dacă ţine mai multe vaci, la fel. După porci şi după oi, tot aşa. Dacă este la pensie şi câştigă ceva de pe urma animalelor, trebuie să plătească un CAS. Şi alte impozite. N-are nici un motiv să rămână ţăran. Se mulţumeşte să fie doar un pensionar rural.

– Bată-i Dumnezeu să-i bată, că şi pâinea au stricat-o! Îţi dau un burete de puf alb, cu care nu te saturi niciodată. Şi pâinea neagră o scot din culoare din cacao. Şi nu ştiu cum dracu’, nici roşiile nu s-au mai făcut!? Toate s-au pătat şi se strică. Prunele şi poamele sunt puţine şi satul a rămas pustiu. Mâine-poimâine suntem nişte bătrâni şi nişte slugi.

Ce se alege de satul românesc? Nimeni nu are un răspuns. Care ar fi oportunităţile pentru ţărani? Cum poate fi relansată celula autonomă a familiei din mediul rural? Cum poate fi oprită invazia produselor contrafăcute – moartea sigură a agriculturii tradiţionale?

Mă gândeam că baciul Ghio este un enciclopedic şi are mai multe soluţii deştepte.

– Nu ştiu nici una, dragul meu! Amu, noi suntem prea mici pentru treaba asta! Am tot grăit cu alţii care vin pe aici. Mă tem că s-o repeta povestea cu buzunarul de grăunţe. O ştii pe aia cu buzunarul?

– Nu ştiu!

– Prin anii ‘50-‘60 venea inspectorul fiscal şi băga mâna în buzunarul plin cu grăunţe şi-ţi arunca o mână în mijlocul curţii. În cinci minute îţi număra şi găinile, şi gâştele şi purceii! Tare mă tem că suntem pe aproape!

La televizor şi pe site-uri, Dragnea şi Firea dau semne că ar accepta o alianţă chiar fără un premier de la PSD. Buşoi, cea mai izbutită caricatură de politician român a momentului, încearcă să-i facă un semn lui Dacian Cioloş prin intermediul televiziunilor.

”PNL ar fi onorat dacă premierul ar vrea să candideze pe listele liberalilior…”

Liberalii neconvingători, fără idei, fără minte, fără personalităţi, caută scândura de care să se agaţe. Aşa au făcut cu Cataramă, cu Stolojan, cu Iohannis. Nu contează cine, ce şi cum. Să-i aducă şi să-i ţină la putere. Nimic altceva!

Ce distanţă uriaşă între baciul Ghio şi Buşoi, între Dragnea-Ponta şi votanţii lor! Ce prăpastie fără fund între ţară şi politicieni, între necazurile omului fără partid şi fojgăiala electorală a celor care încearcă să se agaţe de un post, de un scaun de parlamentar, de un contract sau de o primărie. Parcă o vale adâncă îi desparte iar când durerile se varsă-n larg parcă ar fi despărţiţi de un fluviu de nevoi pe care nu-l mai trece nimeni.

– Domnu’ Cornel, dumneata ce crezi? Noi mai avem preşedinte şi prim-ministru?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.