Macron, cameleonul furișat prin haosul politic francez

Aproape necunoscut pentru francezi în urmă cu trei ani, fostul ministru al Economiei a devenit favoritul cursei pentru Elysee, în condițiile în care nu a fost sprijinit de niciunul dintre partidele tradiționale din țară, un fapt fără precedent. ”Fenomenul” Macron a uimit presa internațională, care l-a analizat cu atenție pe acest animal politic ciudat în peisajul politic francez. O revistă a presei realizată de Courrier International.

”Date fiind forțele politice prezente, noi îl vom alege pe Emmanuel Macron”, scria The Economist. Revista britanică a acuzat ”mânia” care se degajă din discursul Marinei Le Pen și şi-a manifestat susținerea pentru ”centristul” Macron. ”Este singurul candidat care a ales – cu mult sânge rece – o societate și economie deschise, valorile împărtășite de această revistă. Aceasta necesită curaj, curajul de a te poziționa în afara sistemului politic francez, de a te apăra cu argumente complexe în fața simplificărilor și de a te lupta pentru o viziune optimistă într-o epocă a politicilor identitare”, scrie The Economist.

Și alte publicații britanice au fost seduse de Macron. ”Domnul președinte”, i se adresa The Times, încă dinainte de primul tur al alegerilor. Cotidianul scria că ”era necunoscut în urmă cu trei ani, iar acum este aproape să devină președinte al Franței în cel mai spectaculos mod cu putință: la nici 40 de ani și susținut de un partid de centru”. The Times a făcut o paralelă cu fostul premier britanic Tony Blair: Macron este tânăr, telegenic, optimist și are un mesaj nou. Desigur, Macron are și vulnerabilități: atacurile la care a fost supus de partidele de dreapta şi extremă-dreapta. ”Macron este precum o enigmă: atractiv și destabilizator”, scrie The Times.

Paradoxul Macron

Fenomenul Macron i-a intrigat pe ziariștii de la The New York Times, care consideră că strategia sa nu are cum să fie una câștigătoare: nu este nici de dreapta, nici de stânga, este liberală și europeană, propune măsuri ”pe care toată lumea le-ar putea detesta” și, ”ceea ce este și mai grav în Franța, riscă să pară un pseudo-candidat care nu susține nimic clar”. Dacă Macron a dovedit că este un candidat cu mari șanse de reușită, aceasta se datorează crizei clasei politice din Franţa, concluzionează cotidianul american.

”Macron reunește atât rațiunile care spun că poate fi președinte, cât și pe cele care susțin contrariul”, scrie El Pais. Ziarul din Madrid descrie un candidat care s-a furișat prin haosul politic francez, precum un cameleon politic. ”Este prea tânăr, nu are un partid politic și și-a construit o candidatură nesigură în doar câteva luni. În ciuda acestor obstacole, a beneficiat de o ciudată conjuncție astrală. Are charismă și un profil ”apolitic” de care s-a servit, însă calea spre Elysee i-a fost deschisă și de situația catastrofală în care s-au aflat adversarii săi, ceea ce a făcut să pară că Macron era predestinat încă de când era în leagăn să-i succeadă lui Francois Hollande la Elysee”.

Die Tageszeitung vorbea încă dinainte de primul tur al prezidențialelor despre „paradoxul francez”. ”Macron se urcă în fruntea sondajelor, în ciuda faptului că este singurul care propune menținerea politicilor extrem de nepopularului Francois Hollande”. Dacă va fi ales, sarcina sa va fi uriașă, scriu ziariștii germani. ”El nu va putea să ralieze partidele rivale din țară mai bine decât a făcut-o predecesorul său Hollande”. Faptul că a atras numeroase susțineri din întregul eșichier politic a creat ”un vid atât la stânga, cât și la dreapta sa”. ”Acest vid va duce la o radicalizare a adversarilor săi. Lui Macron îi va fi cel mai greu să pună în practică proiectele sale de reformă. În final, ar putea avea aceeași soartă ca și Francois Hollande”, scrie Die Tageszeitung.

Candidatul vulnerabil

Tinerețea îl va vulnerabiliza oare? The New York Times se miră că francezii pot alege ”necunoscutul”. Macron, fostul bancher de 39 de ani educat la ENA, ”are profilul unuia care vine din sistem, însă cu un program politic al unuia care vine din afara sistemului”. ”Însă cel mai bun elev din clasă nu este întotdeauna cel care câștigă. Macron s-ar putea dovedi, în cele din urmă, tocmai agentul acelei schimbări de care Franței îi este frică”, scrie ziarul american.

”Lovitura de maestru a lui Macron a fost că a reușit să se prezinte ca un personaj care s-a realizat de unul singur, care vine de jos și care le poate vorbi francezilor de rând”, scrie site-ul italian Linkiesta. Însă Macron a făcut un pariu și este într-o situație delicată. Pentru dreapta, el este ”un socialist deghizat”, moștenitor al lui Hollande, în timp ce pentru stânga el este ”un trădător, un candidat susținut de marile companii și de clasele bogate”. Metoda lui a fost să se delimiteze de marile partide și să construiască un program consultându-se cu societatea și cu elitele. ”Este un pariu riscant, însă poate fi câștigător”, scrie Linkiesta.

Corriere della Sera pune ascensiunea lui Macron pe seama caracterului special al alegerilor prezidențiale din 2017. Francezii s-au pronunțat la acest scrutin ”atât asupra modelului de stat, cât și asupra celui economic pe care și-l doresc”. ”În acest context al incertitudinii și confuziei, înțelegem mai bine ascensiunea lui Macron, tânărul bancher lipsit de susținerea unui partid – deși apropiat de socialiști – susținut de societatea civilă, aclamat de această Franță care crede în viitorul Europei și care nu se resemnează cu ideea că este o țară în declin și care nu poate fi reformată. Macron este omul potrivit la locul potrivit: generalul capabil și norocos – o figură care apare frecvent în miturile istoriei Franței”, scrie cotidianul italian.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.