Muzeul Confluenţelor, arhitectura unei utopii

Început în 2000, Muzeul Confluenţelor din Lyon şi-a deschis porţile în decembrie, anul trecut. Sub carapacea de sticlă el derulează o fascinantă istorie a lumii şi a oamenilor, la încrucişarea istoriei naturale, etnografiei şi ştiinţelor.

Acest vapor futurist pare că vine dintr-altă lume, dintr-un fel de no man’s land. El este situat într-un cartier al Lyonului, la confluenţa dintre Rhône şi Saôn, ceea ce dă şi numele acestui muzeu ce a devenit un vertabil pol cultural.

Un muzeu ca o navă futuristă

Lucrările, care au fost încredinţate societăţii Bec Frères, au debutat în 2005, dar foarte repede această antrepriză a intrat în faliment şi lucrările şantierului s-au întrerupt. Ele au fost reîncepute în 2010 de către Vinci Construction. Şantierul de cursă lungă a depăşit bugetul prevăzut, de 61 de milioane de euro, şi a ajuns în final la 255,4 milioane de euro.

Holul în toată înălţimea sa

Desigur nu treci pe lângă acest edificiu fără a-l observa, atât pentru forme, cât şi pentru dimensiuni: un mastodont de 120×90 de metri, într-un echilibru ”labil”, o parte din sticlă, alta din inox, care se sprijină pe trei piloni şi 14 pilaştri monumentali.

Puţul de lumină ce coboară pe toată înălţimea edificiului

La o primă privire, surprinde poetica volumelor şi suprafeţelor, datorată agenţiei austriece Coop Himmelb(l)au, care a câştigat Concursul de Arhitectură pentru acest edificiu şi care repropune arhitectura deconstructivistă a lui Frank Gehry.

Balconul dinspre nord

Ajunşi la picioarele monumentalei scări de acces, edificiul apare mai puţin voluminos decât din depărtare, când oferă senzaţia coliziunilor tectonice. Marele hol de 1.300 de metri, vitrat pe toată înălţimea, numit de proiectanţi Cristalul, are pe o parte un foaier urban, care traversează parterul la confluenţa râurilor, primăvara fiind la dispoziţia publicului o imensă grădină publică de 24.000 de metri pătraţi, de asemenea, desenată de Coop Himmelb(l)lau. Într-o articulare spaţială, scări, rampe şi spirale suspendate invită la o plimbare.

Panourile fotovoltaice

Pentru a reintra către vechiul Lyon, centrul istoric al oraşului, este necesar a te îmbarca pe un vaporaş care face legătura între Confluence şi Cheiul Celestins, de o parte a Podului Bonaparte. Întrucât Lyonul este considerat capitala gastronomică a Franţei, nu lipsesc din această clădire tentaţiile gastronomice, propuse de Guy Lassausaie, renumitul şef bucătar cu mai multe stele Michelin.

Coridorul de la al doilea etaj

Partea superioară, Norul,cu o greutate de 6.000 de tone, cu o structură din plăci de inox, de diferite dimensiuni, şi sticlă, găzduieşte sălile de expoziţii temporare la primul etaj şi permanente la etajul al doilea, distribuite pe un amplu coridor central.

O parte a proiectului

Sălile, câte patru pe etaj, relevă un raport aproape paradoxal între spaţiile de vizitat şi cele de serviciu, cu un total de 4.700 de metri pătraţi, cuprinzând şi un auditorium, un centru de documentare, oficii şi depozite. Am putea spune că nu există nicio relaţie între exterior şi interiorul Norului, nici la nivelul vizual, nici în cel spaţial. Articularea exterioară nu-şi găseşte corespondent în geometria internă a spaţiilor pătrate, cel mult trapezoidale, cutii negre, lăsate nefinisate în seama fanteziei creatorilor, după cum subliniază şi Guillaume Morel în catalogul expoziţiei, intitulat Dans la chambre des merveilles (În Camera minunilor).

Plimbare pe acoperişul muzeului

Dar paradoxurile privesc şi carcasa, ca să folosim o metaforă paleontologică legată de conţinutul muzeului. Geamurile interioare şi spaţiile deschise în acoperiş, vitrate şi ele, deschid de pe terasa cafenelei o vedere către centrul oraşului, care este filtrată neglijent de osatura metalică ce ritmează acoperişul vitrat.

Trebuie menţionate panourile voltaice juxtapuse, şi nu integrate suprafeţelor, ascunse însă de denivelările acoperişului, în formă de cocoaşă.

La încrucişarea civilizaţiilor

În timp ce Coop Himmelb(l)au a închis recent un alt prestigios şantier, cel al noului sediu al Băncii Central-Europene din Frankfurt.

”Este un muzeu dedicat confluenţei gusturilor, descoperirii Pământului şi oamenilor de la origini până în zilele noastre, cu o filosofie a întâlnirii, o inteligenţă a unghiurilor de vedere încrucişate”, explică directoarea Hélène Lafont-Couturier. Proiectul priveşte ştiinţele Pământului (paleontologie, mineralogie şi antropologie), ştiinţele Vieţii (mamifere, păsări, nevertebrate…), ştiinţele Umane, ştiinţe şi tehnici. Ele sunt în mare parte moştenite de la vechiul Muzeu de Istorie Naturală din Lyon, creat în 1909 şi închis în 2007, el însuşi un adevărat cabinet al curiozităţilor, constituit în secolul al XVII-lea de fraţii Gaspar de Liergues şi Balthasar de Monconys, al cărui fond a fost strâns de industriaşul Emile Guimet, care a reunit peste 3.000 de obiecte. Acest gigantesc cabinet al curiozităţilor, care combină opere şi obiecte de toate naturile, de la animale la vegetale, meteoriţi, costume, măşti africane, mumii şi statuete egiptene… iată că este instalat într-o clădire spectaculoasă.

Reconstrucția unui mamut

Pe o suprafaţă de 27.000 de metri pătraţi, edificiul combină trei entităţi. Soclul în beton disimulează cele două Auditoriumuri, spaţiile tehnice. Deasupra Cristalului înglobat sub acoperişul de sticlă înalt de 33 de metri, imensul hol de primire accede către Nor. Acesta din urmă constituie inima muzeului, sub pielea de inox găzduind colecţiile permanente şi expoziţiile temporare.

Vedere din balconul dinspre sud

Cucerirea Polului Sud este dedicată marilor expediţii de la începutul secolului al XX-lea, Comorile lui Emile Guimet aduc un omagiu celui care este la originea muzeului, prin operele de artă egipteană şi asiatică ce îi aparţineau, în timp ce Camera minunilor propune o reinterpretare contemporană a ceea ce a fost Cabinetul de Curiozităţi.

Sala Societăţi – Teatrul Oamenilor

Dacă la exterior totul este avangardist, futurist, interiorul muzeului este raţional şi perfect funcţional, subliniază Nicolas Dupont. Fiecare nivel e construit într-o manieră proprie, cu largi culoare centrale, luminate de puţuri de lumină verticale, având pe lateral mari ferestre care oferă o remarcabilă privire asupra peisajului, asupra apelor care îl înconjoară şi asupra grădinii muzeului. Fiecare scenografie este diferită: Origini, începutul lumii, vorbeşte despre primele semne de viaţă, cu mamifere, dinozauri şi trilobite, Societăţi / Teatrul Omului, este o mărturie despre civilizaţie şi cultură, Speciile, reţea a vieţii celebrează biodiversitatea, cu vitrine cuprinzând insecte şi păsări în mii de culori. În sfârşit, Eternităţi, Viziuni, acel „dincolo de” se articulează în jurul morţii, al credinţelor şi riturilor din sânul diferitelor civilizaţii, cu minunate obiecte aduse din Egipt şi Peru.

Vedere spre confluenţa celor două râuri

Fiecare capitol încrucişează disciplinele, epocile, culturile, oferind o privire filosofică asupra civilizaţiei întregii lumii. Este utilizată istoria pentru a înţelege mai bine prezentul, oferind o viziune globală a lucrurilor, cu un maximum de elemente care hrănesc reflecţia noastră.

Cu acest concept care defineşte o arhitectură ce marchează peisajul, Muzeul Confluenţelor a relevat în final o mare provocare.

Vizitatorul este uimit de retorica confluenţelor culturilor, ambientelor ştiinţifice (istorie naturală, antropologie, arte, etnografie, paleontologie, mecanică şi istoria tehnicilor).

O lecţie de metodă şi de stil care nu-şi pierde prospeţimea şi actualitatea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.