NSA minte în legătură cu eşecul său de a fi împiedicat atentatele din 11 septembrie?

Omnipotenta agenţie americană de informaţii pretinde că, la ora respectivă, în anul 2001, nu avea capacitatea tehnică de a localiza un apel din SUA spre Yemen, destinat liderului grupării Al-Qaida. Un apel care, localizat, ar fi putut împiedica atentatele de la 11 septembrie, scrie James Bamford într-un articol publicat de site-ul Slate.fr. Autorul are 69 de ani şi este cel care, în 1982, în volumul „Puzzle Palace” a dezvăluit în premieră absolută existenţa NSA, a cărei creare, în 1952, nu s-a votat în Congresul SUA. Aceluiaşi subiect, el i-a mai consacrat trei volume de mare succes la public şi printre specialişti. Dntre ele menţionăm „The Shadow Factory: The Ultra Secret NSA. From 9/11 to the Evesdropping on America”. Azi el scrie editoriale la cunoscuta publicaţie „Foreign Policy” şi produce documentare pentru PBS.

Prezentăm în continuare analiza ce-l are ca autor pe publicistul american, unul dintre cei mai redutabili specialişti în probleme de spionaj. Este una dintre numeroasele tentative de a afla ce s-a petrecut cu adevărat înaintea aceslor tragice evenimente şi cum au reacţionat serviciile secrete americane, înainte de toate, NSA, pe care James Bamford o incriminează direct pentru incompetenţă.

La 20 martie 2000, în timpul unei călătorii în Asia de Sud, preşedintele american Bill Clinton trebuia dus cu elicopterul său în foarte săracul sat Joypura din Bangladesh, unde urma să se adreseze populaţiei locale de sub un arbore de 150 de ani. Însă, în ultimul moment, vizita a fost anulată de serviciile de informaţii americane care au descoperit un proiect e asasinare a lui. Într-un lung e-mail, membri din Londra ai Frontului Islamic Internaţional pentru Jihad împotriva Evreilor şi Cruciaţilor, grup terorist creat de Usama Ben Laden, cereau credincioşilor Al-Qaida „să-l trimită pe Clinton acasă, într-un coşciug” trăgând o rachetă antiaeriană în elicopterul prezidenţial. În ziua în care Clinton urma să viziteze Joypura, la centrul de operaţiuni al lui Ben Laden din Sanaa, Yemen, a sunat telefonul. Pentru specialiştii în anti-terorism din Agenţia Naţională de Securitate (NSA), din Fort Meade, statul Maryland, acest număr yemenit – 967 -1 200 578 – se afla în fruntea listei lor. Ei îl ascultau 24 de ore din 24 şi 7 zile din 7. Dar, cum susţine NSA, pe atunci nu dispunea de mijloace tehnice care să-i permită să localizeze provenienţa apelului. După cum a stabilit ulterior ancheta, acesta era Khalid al-Mihdhar, unul dintre cei pe care Ben Laden îi alesese în lunile precedente pentru a organiza atentatele de la 11 septembrie. El telefona din apartamentul său din San Diego – California. NSA cunoştea legăturile ce-i uneau pe Mihdhar şi Ben Laden şi stabilise deja o relaţie între numele lui şi acest centru de operaţiuni. Dacă NSA a ştiut că el telefona la cartierul general al lui Ben Laden de la un număr american, în aceeaşi zi în care era programată asasinarea preşedintelui Clinton, agenţia ar fi putut obţine autorizaţia de a-i intercepta legal telefonul.

Foreign Intelligence Surveillance Court ar fi aprobat fără ezitare interceptările telefoanelor spionilor şi teroriştilor suspectaţi pe teritoriul SUA. Ascultând convorbirile telefonice ale lui Mihdhar, NSA ar fi descoperit cu siguranţă legăturile sale cu piloţii de la 11 septembrie care trăiau pe coasta estică americană, începând cu Mohammed Atta. Cu alte cuvinte, este probabil, deci, ca atentatele din 11 septembrie să fi fost evitate. Mai târziu, acest apel şi o jumătate de duzină altele din apartamentul din San Diego vor ajunge în centrul unei dezbateri foarte aprinse referitoare la activităţile de supraveghere internă făcută de NSA – în principal calectarea de metadate telefonice americane, despre care Administraţiile George W. Bush şi Barack Obama afirmă că erau autorizate de Patriot Act din 2001. (Această lege a expirat în iunie şi a fost înlocuită de USA Freedom Act, care prevede că fără mandate de la Foreign Intelligence Surveillance Court, NSA nu are acces la metadatele telefonice.)

Potrivit lui Michael Hayden, director al NSA între 1999 şi 2005, incapacitatea de a localiza la San Diego, autorul apelului destinat Sanaa este dovada că supravegherea în masă e vitală pentru securitatea naţională americană: „Nimic din domeniul tehnic şi nimic din conţinutul acestul apel nu ne-a arătat că el provenea din San Diego, a declarat Hayden la Frontline în 2014. Dacă noi am fi dispus de programul metadatelor, acest număr din San Diego ne-ar fi fost cunoscut.” Este un sentiment împărtăşit de numeroşi conducători, începând cu preşedintele Obama. „Unul dintre piraţii de la 11 septembrie, Khalid al-Mihdhar, a dat un telefon din San Diego spre un centru cunoscut al al-Qaida din Yemen, a delarat el, în 2014, într-un discurs la Departamentul Justiţiei. NSA a interceptat acest appel, dar nu putea vedea că provine din SUA. Programul de metadate telefonice definit de secţiunea 215 din Patriotic Act a fost concept pentru a urmări comunicările teroriştilor astfel încât noi să putem şti cât mai repede posibil cine cu cine este în legătură.”

Dar, potrivit unor foste cadre din NSA, în 2000, agenţia avea capacitatea perfectă de a determina originea californiană a telefonului dat la Cartierul General al lui Ben Laden. „Ei încercau să mascheze eşecul NSA ”, declara J. Kirk Wiebe, fost analist care a lucrat la agenţie timp de 32 de ani, până în octombrie 2001. Cred că asta îi deranjează”. În jargonul lor, spionajul din centrul de operaţiuni din Yemen, era descris de vateranii din NSA drept «cast iron», un termen care desemneazăun spionaj total şi complet. Fiecare comunicare telefonică este acompaniată în mod firesc de informaţii ce permit identificarea companiei telefonice folosite. «Se cunosc numerele telefoanelor implicate, numele celui care sună şi al celui apelat, întrucât sistemul de facturare trebuie să dispună de aceste metadate pentru a vă putea face să plătiţi telefoanele pe care le-aţi dat», a continuat Wiebe. Pentru a urmări activitatea unui număr de telefon suspect, este suficient ,deci, să ai acces la dosarele sau la tehnologia companiilor telefonice. În timpul unui dejun privat la Washington, William Binney, fost cadru la NSA, care se ocupa cu autorizarea interceptărilor de către NSA, ne-a explicat în detaliu procedura de interceptare: «Un număr precum cel de la centrul de operaţiuni al lui Ben Laden este urmărit în mod firesc de numeroase siteuri, şi toate apelurile care ajung aici sau pleacă sunt deci imediat înregistrate, dar şi retranscrise de analişti de la NSA imediat ce ei au un traducător la dispoziţie», spune Binney. Semnalul „poate fi satelitar, prin cablu sau un amestec între cele două”, mai spune el, adăugând că respectivele companii telefonice care colaborează «le transmit direct către înregistratorii noştri».

În afara acestor interceptări ale semnalelor sateliţilor emise din antenele parabolice de la sol, NSA era capabilă, totodată, să intre chiar în sateliţi, adesea datorită acordurilor secrete cu personalul sau companiile de telecomunicaţii, iar adesea fără acordul lor. Graţie acestui acces la sateliţi, NSA putea alege ce indicativ de ţară, de oraş sau ce numere specifice dorea să intercepteze şi să transmintă în secret informaţii la centrele sale de ascultare.

Potrivit unui alt fost salariat al NSA, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, agenţia era în relaţii cu Inmarsat, o companie de telecomunicaţii satelitare pe care Ben Laden o folosea pentru a comunica cu contactele lui din Afganistan. «Cu această companie, Inmarsat, existau mici acorduri», spune el, adăugând că dispozitivul instalat seamănă cu Prism, programul NSA de cooperare cu marile companii ale Internet, precum Google sau Yahoo!, pentru a colecta date. „Noi putem intercepta toate comunicaţiile, identifica numărul apelant sau chemat şi asculta cvasi direct orice convorbire”, spune alt fost cadru al NSA. Sursa noastră afirmă că, totodată, NSA a ascultat în secret un alt mare sistem satelitar: Thuraya. Având baza în Emiratele Arabe Unite, Thuraya oferă o acoperire mobilă pentru peste 160 ţări din Europa, Africa, Asia şi Orientul Apropiat. Această companie, la fel ca şi altele de acelaşi fel, îşi criptează comunicaţiile între sol şi sateliţii săi. Dar NSA i-a spart codul. «Secretul nostru, codul Thuraya, a fost spart de multă vreme- este un secret de stat. Noi putem, deci, ca fără dificultate să interceptăm toate comunicaţiile, să identficăm numărul apelant sau apelat şi să ascultăm aproape direct orice convorbire. NSA a devenit cu adevărat maestră în spionajul sistemelor de comunicaţii satelitare.» Cu alte cuvinte, NSA era capabilă să asculte toate convorbirile cu destinaţia sau provenind din centrul al-Qaida din Yemen – deci cele 221 de apeluri de la telefonul lui Ben Laden în Afganistan.

După 11 septembrie, Thomas Drake, membru al direcţiei NSA, a primit ordin de la o comisie a Senatului întrunită cu uşile închise să stabilească ce ştia NSA în momentul atentatelor. În cercetările sale, Drake a descoperit retranscrierea apelurilor lui Mihdhar la centrul din Sanaa. «Spionarea de către noi a acestui cenru funcţiona fără încetare cel puţin din 1996… Oamenii nu realizează tot ceea ce cunoştea deja NSA din reţea. Unii dintre cei mai buni analişti, analişti foarte buni, aveau, în 2001 o foarte bună imagine», mi-a zis el în timpul unui recent dineu. (Drake a părăsit agenţia în 2007, iar ulterior a fost urmărit în justiţie întrucât a furnizat documente ale NSA ziarului „Baltimore Sun”. Acuzaţiile care i se aduceau au fost abandonate în final – făceam parte dintre apărătorii lui.) Când Drake a aflat că Hayden nega că NSA ar fi avut capacităţile tehnice de a şti că apelulul lui Mihdhar provenea din San Diego, el mi-a exprimat totala sa dezaprobare: Este fals. Este o minciună absolută. Toate numerele care apelează un centru operaţional, când acest centru este spionat, cum era cazul aici, sunt imediat identificate iar localizarea lor, cunoscută. Totul este cunoscut în mod absolut.»

Drake arată că o altă problemă provine din faptul că, înainte de atacurile de la 11 septembrie, NSA nu schimba informaţiile sale cu alte agenţii federale de informaţii şi că, după atentate, ea a încercat să acopere neglijenţele sale. Drake a evocat acest lucru în documentul destinat comisiei Senatului, dar documentul a fost respins de superiorul lui din NSA, care, ulterior, l-a şters de pe lista participanţilor la audiere. Michael Scheuer, care se ocupa de Ben Laden la CIA înainte de 11septembrie, a confirmat afirmaţia lui Drake. El ştia că NSA ajunsese să spioneze bine centrul de operaţiuni al-Qaida în Yemen, şi că refuza să împărtăşească informaţiile cu CIA.

«Apelurile făcute via Inmarsat erau foarte importante, iar noi o ştiam pentru că NSA ne-a spus nu numai înaintea atacurilor de la 11septembrie, dar şi a celor din Africa de Est (în 1998) şi în alte locuri.» În disperare de cauză, CIA a sfârşit prin a-şi constru propriul sistem de interceptare în Orientul Mijlociu. Potrivit lui Scheuer, «Finalmente, CIA a construit propriul centru de ascultare, dar noi nu puteam colecta decât jumătate din convorbiri – nu ştiu dacă era cea care pleca spre satelit sau care venea de la el.» După ce colecta şi transcria o parte dintre informaţii, CIA se îndrepta spre NSA pentru a obţine ceea ce-i lipsea, «Spre a înţelege mai bine ce se petrecea. NSA nu ne-a răspuns niciodată. Le-am trimis cel puţin 250 de e-mailuri şi nu am primit răspuns la niciunul», afirmă el. Pentru a agrava şi mai mult lucrurile, NSA nu a considerat necesar să împărtăşească informaţiile sale cu FBI, potrivit Comisiei privind atentatele de la 11 septembrie. Într-o agenţie în care secretul este sfânt, cel care priveşte incapacitatea NSA de a anticipa atentatele de la 11 septembrie este, fără îndoilă, cel mai negru dintre toate.

Ani la rând, în loc să arate veritabila cauză a acestui eşec răsunător, agenţia a preferat să propage această fabulă potrivit căreia nu a interceptat apelul din San Diego din motive tehnice. Ca urmare a acestui aşa-zis eşec tehnic, Administraţiile Bush şi Obama au autorizat o ascultare pe scară mare a convorbirilor telefonice pe tot teritorul SUA, timp de peste zece ani. Această operaţiune de colectare de metadate, declarată în final ilegală în acest an de o curte federală, a reprezentat fără îndoială programul de ascultări interne cel mai întins şi cel mai secret din istoria SUA. În final, americanii nu au fost informaţi decât datorită documentelor dezvăluite de Edward Snowden. Azi alţi lansatori de alertă ai NSA afirmă că acest program a fost inspirat de o minciună. Iar ei cer, totodată, să li se răspundă la probleme delicate: cum au putut scăpa nesupravegheate telefoane atât de importante? Ele au fost doar identificate? De ce NSA a refuzat să împărtăşească cu CIA şi FBI, detalii ale informaţiilor colectate din centrul de operaţii al lui Ben Laden în Yemen?

La 14 ani după 11 septembrie, a venit vremea ca NSA şi Casa Albă să ne arate ceea ce s-a întâmplat cu adevărat – şi, odată pentru totdeauna, să înlocuiască ficţiunea şi minciunile prin fapte şi adevăr.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.