Operele Barocului spaniol cuceresc America

Este titlul sub care apare un amplu articol în Financial Times. E meritul lui Jorge Coll şi al lui Nicolas Cortes, doi tineri întreprinzători anticari iberici, care, de câţiva ani, cu propria intuiţie, după ce au studiat piaţa de artă, s-au decis să investească în arta spaniolă. În 2004 au fondat Coll&Cortes, în 2005 şi-au început aventura, deschizând o galerie la Madrid, în 2012, una la Londra. În 2005, cu expoziţia Master of Baroque, şi în 2007, cu The Time of Painting, au contribuit la aprofundarea picturii spaniole între secolele XVI şi XIX.

Fecioara cu pruncul de Luis Salvador Carmona Nava del Rey, sculptură în lemn

Doua versiuni ale Sfântului Ioan Botezătorul, din galeria de la Madrid

Nu erau novici, întrucât proveneau din familii bogate de anticari de la Barcelona. S-au specializat pe arta spaniolă şi în particular pe cea barocă, fiind de părere că aceasta era subevaluată. Decizia lor de a puncta pe marii maeştri, focalizându-şi atenţia în special asupra operelor hispanice şi mai ales pe acea latură mai puţin cunoscută, s-a dovedit foarte repede învingătoare. La puţin timp după inaugurarea galeriei, au avut norocul să poată să achiziţioneze Adoraţia păstorilor de Francisco Rizi de Guevara, o pictură extraordinară care a atras imediat interesul curatorilor de la Muzeul Prado din Madrid. A fost prima vânzare importantă a galeriei. Din punct de vedere economic au obţinut libertatea de a putea face alte achiziţii, dar mai ales de a avea contacte importante. După Prado, interesate de lucrările lor s-au arătat Muzeul din Sevilla, cât şi cel din Cordoba. În ceea ce priveşte interesul americanilor, au mai fost necesari câţiva ani.

Francisco Collantes, Sfântul Petru penitent

Expoziţie comună Jorge Coll&Nicolas Cortes şi Tomasso Brothers, la New York

Alonso Berruguete

Paradoxal, criza economică din 2007 i-a împins să înceapă acest negoţ. După falimentul societăţii financiare Lehman Brothers, aproape toate companiile private spaniole au intrat într-o criză financiară majoră, aşa încât muzeele naţionale au încetat să mai facă achiziţii din lipsa lichidităţilor. ”Am început să explorăm alte posibilităţi. Şi iarăşi, pot să spun că am avut noroc”, explică Jorge Coll. A fost deschiderea expoziţiei Sacrul în pictura şi sculptura spaniolă între 1600 şi 1700. Expoziţia a fost găzduită la National Gallery din Londra în 2009 şi în anul următor la National Gallery of Art din Washington, fiind centrată pe sculptura din lemn policromat, în mărime naturală, cu ochii din sticlă, cu păr adevărat şi haine din stofe fine. Sunt operele pe care au mizat Coll&Cortes.

Două sculpturi baroce

În sala de artă barocă italiană şi spaniolă

Pieta de Alonso Berruguete

Cu această ocazie, în acelaşi an, ei au deschis la Londra Galeria Matthiesen, în care au prezentat expoziţia The Mistery of Faith (Misterele credinţei), prima expoziţie de acest fel într-un spaţiu privat. Un adevărat triumf. Din 31 de opere expuse, 26 au fost vândute în scurt timp, cu cifre cuprinse între 100 de milioane şi 1,5 milioane de euro, succes care i-a convins să deschidă o altă galerie. Era în anul 2012, după debutul lor la Maastricht. În acelaşi an, au vândut Muzeului Metropolitan din New York lucrarea Sfântul Petru penitent, de Jose de Ribera, cu 1,3 milioane de dolari.

Pedro de Mena, Ecce Homo

Thales din Milet de Jusepe Ribera

”Când am deschis galeria, nu erau elemente de comparaţie pe piaţa de artă referitoare la sculptura spaniolă şi era dificil de a crea o piaţă de artă, de a stabili cotaţii şi a publica cataloage, dar încet-încet am reuşit. Acum, după cum demonstrează vânzările excelente din 2014 de la TEFAFF, de la Metropolitan Museum am reuşit să achiziţionăm o altă lucrare important, Ecce Homo şi Madona îndurerată, sculptură în lemn policromat de Pedro de Mena, în timp ce, la ultima ediţie, un colecţionar privat a reuşit să-şi ducă acasă, tot din galeria noastră, Sfântul Petru de Alcantara, de acelaşi autor.”

Sfânta Familie de Giovanni Antonio Bazzi

Punerea în mormânt

În galeria lor de la Londra a fost vândut un Rafael pentru 26 de milioane de lire sterline. Tot în această galerie se află şi o Imaculata Concepţie de Alonso Cano.

Riscul lor a dat roade şi datorită deschiderii galeriei londoneze, dar şi prezenţei lor constante la Târgurile TEFAFF de la Maastricht, la Spring Masters Show de la New York şi Art Week şi Friese Masters de la Londra. Aşa încât, numărul clienţilor americani, dar şi al instituţiilor precum Metropolitan Museum din New York, Fine Arts Museum din Boston, numărul galeriilor private s-a mărit. Astăzi, datorită lor, colecţionarii au o mai mare încredere în arta spaniolă, cât şi o mai mare încredere de a investi în această artă.

Răbdarea lui Iov, de Bartolome Esteban Murillo

Vizitatori în expoziţia de la New York a lui Jorge Coll şi Nicolas Cortes

Pe lângă picturile importante ca Sfânta Familie a lui Giovanni Antonio Bazzi, datată 1504, se întâlnesc în galeriile lor numeroase sculpturi precum Fecioara cu Pruncul de Luis Salvador Carmona Nava del Rey sau tapiserii flamande cum este cea semnată de Peter Coecke Van Aelst ori piese de mobilier, ca un splendid birou cu intarsii, provenind din Mexic, datat 1670, dar şi o piesă din bronz, argint şi abanos, având în centru Flagelarea lui Christ, semnată de Guglielmo della Porta.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.