Opreo, nu fi chitră, recunoaşte în interes naţional că teza de doctorat e plagiată

Întors de la Consiliul JAI, Gabriel Oprea a simţit nevoia să răspundă la o întrebare ce nu i-a fost pusă: plagiatul tezei sale de doctorat nu există! Alo, domn gheneral, uite cum e în lumea cărţilor: dacă nu ai pus ghilimele la începutul şi la sfîrşitul unui text ce aparţine altuia E VORBA DESPRE UN PLAGIAT! Punct.

Nu există nici o instituţie pe lumea aceasta care, prin decizia ei, să spună că un text dintr-o carte, care reproduce fără ghilimele un text din altă carte, apărută anterior este altceva decît plagiat! Dacă, totuşi, s-a înfiinţat aşa ceva, atunci această instituţie îşi depăşeşte atribuţiile. Plagiatul se vede, de obicei, cu ochiul liber, nu e nevoie de ochelari speciali pentru a-l constata!

Şi uite cum stă treaba cu acest doctorat al celui care, aproape în batjocură, spune că ar fi o soluţie potrivită chiar pentru postul de prim-ministru. Mai publicăm o dată un exemplu de text plagiat, deşi întreaga presă l-a prezentat de atîtea ori încît, măcar de ruşine, Gabriel Oprea ar fi putut să tacă, să-şi arunce la coş teza de doctorat, renunţînd şi la calitatea de conducător de doctorate, şi s-o taie urgent acasă. Desigur, toate acestea în numele interesului naţional cu care ne bate la cap de dimineaţa pînă seara!

Nu întîmplător, reluăm aici doar un plagiat chiar din cartea conducătorului de doctorat al lui Oprea, profesorul Ion Neagu. În stînga avem pagina din Teza de doctorat a lui Gabriel Oprea, iar în dreapta volumul „Tratat de procedură penală” a lui I. Neagu! Priviţi cu atenţie facsimilele (preluate de pe HotNews) şi apoi să citim în paralel cele două fragmente plagiate într-o singură filă din Teză:

Aşadar, primul paragraf de pe pagina Tezei lui Gabriel Oprea: „Este posibil ca, uneori, organele de urmărire penală să fie sesizate atît prin mijloace proprii, cît şi din afară; în asemenea situaţii vor fi exploatate ambele surse informative³”.

Iată şi pasajul corespunzor (urmăriţi săgeata) din cartea lui I. Neagu. p. 418: „Este posibil ca, uneori, organele de urmărire penală să fie sesizate atît prin mijloace proprii, cît şi din afară; în asemenea situaţii vor fi exploatate ambele surse informative”.

După cum se vede, textele sînt identice şi lipsesc ghilimele! Gabriel Oprea, care, cu un tupeu incredibil, susţine că nu a plagiat teza de doctorat, copiază pînă şi Notele de subsol din cartea conducătorului său de doctorat! Observaţi că pasajul din Teza lui Oprea are o Notă de subsol, notată cu indicele 3: „În cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare prevăzute de art 331-336 din C. pen. acţiunea se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului (vz, în acest sens, art. 337 din C. pen). De asemenea, potrivit art 278 din C. pen., acţiunea penală pentru faptele prevăzute în art 273 al 1, 274 al 1 şi 275 al 1 şi 2din C. pen. se pune în mişcare la sesizarea organelor competente ale căilor ferate”.

Absolut acelaşi text îl întîlnim şi Nota 66 din cartea lui Ion Neagu, însă trimiterea vine de la pasajul următor: „În cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare prevăzute de art 331-336 din C. p. acţiunea se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului (vz, în acest sens, art. 337 din C. p). De asemenea, potrivit art 278 din C. p., acţiunea penală pentru faptele prevăzute în art 273 al 1, 274 al 1 şi 275 al 1 şi 2din C. p. se pune în mişcare la sesizarea organelor competente ale căilor ferate”. Există, totuşi, o diferenţă: Gabriel Oprea prescurtează denumirea „Codul penal” prin „C. pen.”, în timp ce Ion Neagu prin „C.p.”!

Pe aceeaşi pagină există şi Nota 4: „În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 5 din C. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general”.

În cartea lui Ion Neagu avem Nota 67: „În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 5 din C. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general”, care, după cum se vede, este identică cu Nota lui Oprea, mai puţin aceeaşi prescurtare descrisă mai sus!

Şi iată un pasaj mai lung din Teza de doctorat a lui Gabriel Oprea, despre care autorul ţipă că îi aparţine şi că orice acuzaţie de plagiat ar fi nefondată:

„Cînd legea prevede că sesizarea trebuie să se facă numai într-un anumit mod, organele de urmărire penală nu pot începe urmărirea decît dacă au primit sesizarea anume prevăzută de lege. În acest sens, în articolul în art. 221, alin. 2 C.pr.pen., se arată că, în situaţia în care, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plngerea prealabilă a persoanei vătămate, ori la sesizarea sau autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea nu poate începe în lipsa acestora.

De asemenea, potrivit art. 221, alin. 3, urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorinţei guvernului străin în cazul infracţiunii prevăzute de art. 171 din C.pen.

Uneori, în legătură cu modul de sesizare, legea (art. 221, alin. 4) subliniază necesitatea urgenţei sesizării, precum şi obligaţia ca sesizarea să fie însoţită de anumite documentaţii necesare începerii urmăririi penale şi soluţionării cauzei. Astfel, cînd prin săvîrşirea unei infracţiuni uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 din C.p., unitatea păgubită este obligată să sesizeze…”

Şi, iată şi pasajul din cartea lui Ion Neagu, conducătorul de doctorat al lui Gabriel Oprea, care este identic şi la virgule cu cel citat din Teza lui Oprea! Citiţi:

„Cînd legea prevede că sesizarea trebuie să se facă numai într-un anumit mod, organele de urmărire penală nu pot începe urmărirea decît dacă au primit sesizarea anume prevăzută de lege. În acest sens, în articolul în art. 221, alin. 2 C.p.p., se arată că, în situaţia în care, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plngerea prealabilă a persoanei vătămate, ori la sesizarea sau autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea nu poate începe în lipsa acestora.

De asemenea, potrivit art. 221, alin. 3, urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorinţei guvernului străin în cazul infracţiunii prevăzute de art. 171 din C.p.

Uneori, în legătură cu modul de sesizare, legea (art. 221, alin. 4) subliniază necesitatea urgenţei sesizării, precum şi obligaţia ca sesizarea să fie însoţită de anumite documentaţii necesare începerii urmăririi penale şi soluţionării cauzei. Astfel, cînd prin săvîrşirea unei infracţiuni uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 din C.p., unitatea păgubită este obligată să sesizeze…”

Ca o autoironie, Gabriel Oprea are două Note de subsol în care scrie: ”A se vedea I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura PRO, Bucureşti, 1997, p. 418” şi crede că astfel scapă de acuzaţia de plagiat, cînd, de fapt, nu face altceva decît să confirme locul de unde a furat textele şi le-a trecut sub numele lui! Cîtă nesimţire, cît dispreţ faţă de ideea de carte!

Îţi trebuie un tupeu exagerat ca, văzînd doar aceste două fragmente, să mai susţii că nu ai plagiat! La fel de grav este pentru acea Comisie de etică a Ministerului Învăţămîntului, care şi-a permis să sfideze în aşa hal evidenţa încît ar trebui imediat desfiinţată, iar toţi membrii săi trimişi în faţa instanţei pentru abuz în serviciu! Adică, îi filmezi pe elevi la Bac şi îi dai afară dacă au copiat, iar pe aceşti impostori îi tolerezi pentru ca apoi să aibă tupeul de a conduce ţara?

Iar principalul vinovat trebuie făcut chiar profesorul Ion Neagu, conducătorul de doctorat al Tezei lui Gabriel Oprea, căci el este cel care l-a îndrumat pe „Interesul naţional” pe drumul acesta ruşinos! Toţi ceilalţi s-ar mai putea scuza oarecum, e adevărat, într-un mod ridicol, că n-au citit cartea lui Neagu, dar conducătorul de doctorat nu avea cum să nu vadă că multe din textele plagiate erau chiar din cartea lui! Omul ăsta, Ion Neagu, ar trebui să-l ia de mînă pe Gabriel Oprea şi să plece amîndoi în pustie, în speranţa că oamenii le vor uita numele.

Şi aici avem doar o singură filă din aşa-zisa Teză de doctorat a generalului de izmene, pe care acum se sprijină Opoziţia, în frunte cu preşedintele Iohannis, pentru a prelua Puterea! Dacă acesta este primul pas, acela de a lua în barcă un asemenea plagiator, doar pentru că este util, atunci ne imaginăm de ce va fi în stare viitoarea guvernare mai departe, la următorii paşi!

Teza de doctorat a lui Gabriel Oprea, aşa cum au arătat colegii din presă, este plină de texte plagiate evidente şi este de mirare că, după devoalarea în public a acestora, Parlamentul nu l-a trimis acasă prin orice mijloace, măcar prin întoarcerea spatelui, prin refuzul de a-i întinde mîna, refuzului de a face orice alianţă cu el etc. La fel de neînţeleasă este atitudinea relizatorilor de televiziune care îl invită în emisiuni şi îl întreabă pe un ton naiv: „ce părere aveţi despre acuzaţia de plagiat?”, în loc să-l întrebe direct: „dom general, care e diferenţa dintre textul tău şi cel din cartea lui Neagu?”, după care, dacă va încerca s-o dea la întors, să-l scoată pur şi simplu din emisiune!

Felul acesta de a tolera un furt evident îi face pe toţi complici la o infracţiune şi la un tip de comportament pe care, dacă nu le stîrpeşti la vreme, rişti să te trezeşti năpădit de ele mai ceva ca iedera care se întinde pe casă! Aşa s-a întîmplat pînă acum şi, iată, sîntem în situaţia ca atît premierul, cît şi vicepremierul să fie doi plagiatori!

P.S. În Germania, Karl-Theodor zu Guttenberg, ministrul Economiei, şi-a dat demisia după ce a fost prins că a copiat în Teza de doctorat, la fel ca şi fostul preşedinte al Ungariei. La noi, de la Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu, pînă la Victor Ponta şi Gabriel Oprea, toţi fură şi vor decoraţii pentru asta. Bravos, naţiune!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.