Preliminariile revoltei de la Timișoara

Mai mult decât orice estimare a unui politolog sau istoric, faptul că în anul 1990 România ar fi cunoscut oricum o explozie socială nu poate fi negat. Era previzibilă dintr-o sumă întreagă de motive interne şi externe. Semnele unei revolte necontrolate de nimeni în martie-aprilie 1990, când un Ceaușescu iresponsabil credea că poate supraviețui prin organizarea de alegeri după sistemul anterior și numai prin schimbarea Guvernului, se arătaseră deja după mișcarea de la Brașov din 1987.

Încercarea de revoltă de la Iași, precum și revolta de la Timișoara au avut precedente. Cunoașterea lor demonstrează atât faptul că revolta a avut un fond autohton incontestabil, cât și că teoria „revoluției spontane“ este o prostie. Dintr-o iniţiativă rămasă şi astăzi foarte vagă, deşi se bănuieşte că erau studenţii, cu un an înainte, în decembrie 1988, mai mulţi tineri au încercat să organizeze o manifestaţie într-una dintre pieţele Timişoarei.

O eroare: fixarea a două puncte de întâlnire

„Tinerii nu foloseau manifeste, nu ţi se adresau direct, tranşant: când treceau pe lângă cineva, ziceau – însă destul de incolor, ca în situaţia că persoana ar fi încercat să îi tragă la răspundere, ei să poată mima mirarea, nevinovăţia, exasperarea – cu un ton scăzut: «Dacă eşti patriot, vino în 3 ianuarie în Piaţa Unirii!», mergând mai departe de parcă nici nu te-ar fi observat, necum să-ţi fi vorbit“¹. Ca şi la Iaşi, în decembrie 1989, organizatorii fac aceeaşi greşeală: indică două puncte de întâlnire – Piaţa Unirii şi Piaţa Operei, similitudinea cu indicarea dublului loc de întâlnire din capitala Moldovei – Piaţa Unirii şi Piaţa Palatului fiind tulburătoare. Ca şi la Iaşi, peste un an, „miliţia şi securitatea, cunoscând datele problemei, se pregătiseră să intervină cu promptitudine, în ambele locuri existând tehnică şi forţe de ordine“.² Numeroşi timişoreni vor trece prin cele două pieţe fără să se oprească. În documentele Securităţii acest caz nu există, probabil pentru că nici nu a existat în forma uşor exagerată prezentată de revoluţionari („tehnică“, „forţe de ordine“, etc.). Dar amatorismul acestor acțiuni de la Iași și Timișoara certifică partea autohtonă, neinfluențată de vreo diversiune străină, a primelor mișcări de protest.

Lipsa unui pol, pentru suporterii Poli

La 15 noiembrie 1989, cu ocazia meciului de fotbal România-Danemarca, centrul oraşului Timişoara a fost ocupat de câteva mii de oameni, care şi-au manifestat bucuria. S-a cântat „Deşteaptă-te, române!“, un cântec patriotic cu semnificaţii revoluţionare. Acţiunea a pornit, ca întotdeauna, după o victorie internaţională la fotbal, din Complexul Studenţesc. După terminarea meciului, s-a format un grup de aproximativ 200 de studenţi care au plecat cântând spre sediul Comitetului Judeţean de Partid unde manifestaţia s-a oprit pentru scurt timp, scandând numele unor jucători (Hagi, Balint, Sabău) şi primind salutul câtorva funcţionari din sediu. De aici, grupul a fost preluat de lucrători ai Securităţii infiltraţi printre manifestanţi şi purtând fulare ale clubului Politehnica Timişoara pe un traseu care să nu deranjeze circulaţia în oraş spre centru.

Potrivit Securității din Timișoara, întâmplarea a făcut ca, fiind identificat în grup un student străin bănuit de legături cu o organizaţie teroristă, manifestaţia să fie filată în permanenţă, filmată şi fotografiată. Persoana respectivă însă se integrase pur şi simplu manifestaţiei de bucurie, fără niciun scop subversiv. Odată cu venirea serii, în zona centrală mai rămâne un grup de 50 – 60 de manifestanţi din mijlocul cărora s-a strigat, la un moment dat „Perestroika! Gorbaciov!“. Lucrătorii Securităţii vor conduce grupul înapoi în Complexul Studenţesc, unde fusese deja organizată de cadrele didactice şi de grupul politic de sprijin al acestora (UASCR) o şedinţă menită să potolească spiritele. Nu există mărturii credibile că din mulţime s-a strigat „Jos Ceauşescu!“. Nimic nu a transformat adunarea într-o manifestaţie anticeauşistă. Titus Suciu, un timişorean care a avut inteligenţa să înregistreze aproape toate evenimentele importante din oraş, va consemna cu temei: „Din păcate, n-a existat nicăieri un pol, un punct de aglomerare. Adică nici unul dintre concitadini nu a avut curajul să se pună în fruntea mulţimii, să-i ordoneze şi canalizeze energia, pentru a o folosi împotriva organelor locale de partid“.³ Exact ca la Iași, la mișcarea studențească din februarie 1987.

„Români, veniţi cu noi!”

Mult mai interesant pare însă incidentul timişorean din 23 noiembrie 1989, care era penultima zi a Congresului şi în care era pregătită realegerea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului comunist. La Uzina Mecanică Timişoara nu s-a plătit salariul la timp, deşi era exact intervalul în care se desfăşura Congresul al XIV-lea. Un grup de muncitori de la secţia mecanică a Uzinei Mecanice (UMT) a încercat să mobilizeze angajaţii pentru o grevă care să forţeze plata salariilor. Este posibil să fi existat şi accente izolate împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu. „Totul trebuia să demareze în 23 noiembrie, orele nouă. Atunci aveau să oprească maşinile, să iasă în curte, să mobilizeze şi celelalte secţii, după care urmau să pornească în oraş pe un traseu ocolitor, cât mai lung, cu întreprinderi pe parcurs, pentru a aduna manifestanţi de pretutindeni“.⁴

În dimineaţa respectivă, la ora 9.00, curtea întreprinderii a rămas goală. Abia după ora 10.15 un grup estimat la aproximativ 300-400 de oameni se adună în curte, scandând: „Români, veniţi cu noi!“. Conform unor informaţii venite tot din rândul revoluţionarilor, cifrele participanţilor trebuie să piardă un zero: „Din păcate, afirmă Iosif Costinaş, doar 40 de temerari au ieşit la poarta uzinei la ora fixată“.⁵ În fruntea lor, s-ar fi aflat maistrul Sabin Poenar. În curtea interioară a U.M.T. se adună şi muncitori din alte secţii, formându-se o coloană care pleacă spre poartă. „Numai că în dreptul birourilor apare un şef de secţie, la intervenţia căruia oamenii dau înapoi, se pierd, se risipesc pe la secţiile lor, aşa că afară au ajuns doar vreo 30 de oameni“. Întâmplarea este derutantă.⁶ Un număr impresionant de muncitori care au oprit maşinile şi au declanşat o acţiune protestatară împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu se intimidează în faţa unui şef de secţie! Deşi efectul de mulţime este realizat, el nu funcţionează, ca şi în cazurile precedente, pentru a se „canaliza“ spre acţiune. Şi de această dată lipseşte ceva, ca mai târziu, la Iaşi, ca în numeroase alte cazuri de grevă spontană sau iniţiativă protestatară pe care Securitatea recunoaşte că le-a dezamorsat pe aproape întregul teritoriu al ţării.

„Nu mai sunt huliganii, sunt muncitorii noștri“

În timpul audierilor la Comisia senatorială, colonelul Raţiu avea să precizeze: „În România era situaţia explozivă, lipsea doar scânteia. Scânteia s-a declanşat la Timişoara (…) Situaţia era mai explozivă la Iaşi sau Galaţi, mult mai necăjite, şi noi ne aşteptam ca acolo să înceapă“.⁷

Faptul că majoritatea populației Timișoarei nu a reacționat până în ziua de 20 decembrie, deși au mai fost incidentele uzinale de la ELBA și Fabrica de tutun în 18 decembrie, arată că adevăratul prag al revoltei de la Timișoara a fost greva generală și manifestația din 20 decembrie, continuată în 21, care a avut lideri curajoși, un grup de negociere cu Guvernul și un program (anticeaușist, nu anticomunist, cum se afirmă exagerat). Ieșirea Armatei din misiunea ilegală de represiune s-a făcut din ordinul gen. Gușă, după ce i-a raportat gen. Milea la București: „Acum nu mai sunt huliganii, sunt muncitorii noștri“.

Atmosfera tensionată de la Timișoara s-a datorat pe fond unei grave erori a lui Nicolae Ceaușescu. La bilanțurile de sfârșit de an trimise înainte de congres, câteva județe, foarte puține (între ele Timiș, Sibiu, Brașov) raportaseră depășirea planului economic. Până în octombrie 1989, la Timișoara și în județ se trăia mult mai bine decât în celelalte județe și se găseau fără probleme produsele de bază: carne, lapte, cartofi. În restaurantele din Timișoara se putea mânca oricând o friptură de calitate (mușchi de vită sau de porc), care lipseau de multe luni în alte județe, inclusiv în București. Oameni întreprinzători și comercianți din Moldova luau în fiecare weekend „Trenul foamei“, acceleratul Iași-București-Timișoara, se aprovizionau din magazine, de la crescătoriile de animale și din talciocurile orașului de pe Bega (ocico), și acesta este motivul pentru care s-au înregistrat prezențe, răniți și morți din Moldova în represiunea de la Timișoara.

Scântei: salarii diminuate și închiderea talciocului

Dar în octombrie 1989, Nicolae Ceaușescu dispune repartizarea surplusului de venituri ale județului Timiș către alte județe, rămase mult în urmă, și, în plus, preluarea unui procent din valoarea producției realizate, astfel că județul Timiș, nemeritat și total incorect, este trecut în rândul structurilor administrative de avarie. Nivelul de trai se prăbușește brusc. Prin invocarea unor coeficienți și recalculări, ordonate direct de Ceaușescu, producția unor întreprinderi timișorene este declarată în mod fals ca nerealizată și salariile diminuate corespunzător. Este motivul pentru care, în zilele de 15 și 16 decembrie 1989, salariații orașului au luat 70 – 80 % din bani. Tot din ordinul lui Ceaușescu, la 15 decembrie este închis talciocul.

Acesta a fost fondul social real al nemulțumirii timișorenilor, folosit pentru instigare de sovietici și maghiari, și în revoltă autentică de cetățeni fără nicio legătură cu instigarea străină, de către revoluționarii autentici de la Timișoara.

1 Titus Suciu, Reportaj cu sufletul la gură, Ed. Facla, Timişoara, 1990, p. 6.
2 Ibidem, p. 7.
3 Ibidem.
4 Ibidem, p. 8.
5 Iosif Costinaş, Întrebări cu şi fără răspuns. Decembrie 1989, Ed. Mirton, Timişoara, 2001, p. 2001.
6 Titus Suciu, op. cit., p. 8.
7 CSCED 1994, Stenograma audierii din 16 februarie 1994 a domnului Gheorghe Raţiu ( manuscris), Fond „Sorin Roşca Stănescu“, ziarul Ziua, p. 2.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.