Intrat în vria diversiunilor prin care se urmăreşte folosirea legii penale ca instrument politic al grupurilor de interese nelegitime, V.V. Ponta a devenit şi el releu de amplificare a manipulărilor.
În ceea ce priveşte problema interceptărilor, premierul a arătat: „La problema interceptărilor, lucrurile stau în felul următor: mandatele de ascultare pe siguranţă naţională nu s-au modificat în niciun fel, Legea 51/1991 le prevede în continuare. (…)”.
Dincolo de exprimarea stâlcită, parcă a unuia care a fost mereu corigent la limba română, premierul face dovada unei ignoranţe în materia unor instituţii juridice fundamenatele, în directă relaţie cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor garantate constituţional.
Cetăţene prim-ministru,
Dispoziţiile art. 13-15 ale Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, referitoare la ceea ce numiţi “mandate de ascultare pe siguranţă naţională”, sunt şi rămân abrogate.
Sunt abrogate prin efectul unei legi anterioare de modificare a Codului de Procedură Penală, din 2004, la care se mai adaugăşi o decizie a Curţii Constituţionale. De altfel, acestea au fost, în drept, temeiurile în baza cărora interceptările convorbirilor telefonice şi ambientale ale lui Dinu Patriciu, de către Serviciul Român de Informaţii, au fost declarate ilegale, iar SRI obligat la dezdăunări în valoare de 50.000 lei.
Rămân abrogate prin efectul Legii nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedură Penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.
Alta:
“(…) În măsura în care există o propunere pe care eu o consider de natură să rezolve interpretarea diferită, ca să se poată începe urmărirea penală faţă de fapte şi nu faţă de persoane, atunci toate lucrurile se rezolvă (…) Este o interpretare pe care unii specialiţti spun că se pot face în continuare interceptări, alţii spun că nu şi atunci, prin textul pe care l-a propus CSM, cred că nu va mai exista nicio diferenţă de interpretare”.
Domnule prim-ministru, începerea urmaririi penale “in rem”, adică de fata de fapte, cu scopul evident de a stabili făptuitorii, este o regulă de când există dreptul penal!
Aşadar am arătat că dispoziţiile art. 13-15 din Legea siguranţei naţionale referitoare la tehnicile speciale de supraveghere şi investigaţii sunt abrogate de 10 ani.
Abrogarea a fost impusă de ministrul justiţiei, Rodica Stănoiu, susţinută de Adrian Năstase, având ca argument celebrul art. 8 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului şi existenţa unei condiţii de preaderare în legăturăcu punerea de acord a legislaţiei naţionale cu reglementările internaţionale în materia Drepturilor Omului.
Astfel, după ce în primul paragraf al articolului 8 se prevede că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale, în al doilea paragraf sunt prevăzute restricţiile ce pot fi impuse în exerciţiul acestor drepturi, respectiv condiţiile în care o autoritate publică poate să intervină în exercitarea dreptului, Convenţia impunând expres ca ingerinţa să fie prevăzută în lege şi să constituie o măsură necesară într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
În afara acestor condiţii expres prevăzute în textul Convenţiei, în jurisprudenţa constantă a Curţii se mai reţine în plus că ingerinţa trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit.
De menţionat că, şi până la abrogare, interceptările anterioare urmăririi penale erau realizate ilegal, deoarece în lege se prevedea ca operaţiunile respective să fie efectuate “în condiţiile prevăzute de Codul de Procedură Penală”, ceea ce întotdeauna înseamnă într-o fază a procesului penal.
Pentru aplicarea art. 13-15 din Legea siguranţei naţionale, redefinită de azi, 1 februarie 2014, odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri, “Legea securităţii naţionale”, s-a recurs la un artificiu de interpretare, în sensul că legea spune mai mult decât a dorit legiuitorul, că dacă nu s-ar fi avut în vedere crearea posibilităţii interceptărilor ca mijloc special de obţinere a informaţiilor cu valoare probatorie (atenţie, acestea nu sunt mijloace legale de probă, ci pot conduce, doar, la realizarea mijloacelor legale de probă!), atunci textul nu ar fi fost prevăzut în legea specială a siguranţei naţionale.
Artificiul de interpretare nu a mai ţinut după abrogarea expresă din anul 2004. Pentru a se crea, din nou, bază legală interceptărilor, articolele 13-15 abrogate din Legea siguranţei naţionale au fost preluate în art. 20-22 din Legea nr.535 din 2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.
Iată, de exemplu, ce prevedea art. 13 abrogat şi ce prevede art 20 în vigoare:
Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, Art. 13: ”Situaţiile prevăzute la art. 3 constituie temei legal pentru a se solicita procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, autorizarea efectuării unor acte, în scopul culegerii de informaţii, constând în: interceptarea comunicaţiilor, căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, cât si inregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse (…).”
Legea nr.535 din 2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului Art. 20: ”Ameninţările la adresa securităţii naţionale a României, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, inclusiv faptele de terorism prevăzute în prezenta lege, constituie temeiul legal pentru a se propune procurorului de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în cazuri justificate, să solicite autorizarea efectuării unor activităţi în scopul culegerii de informaţii, constând în: interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor, căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse.”
Ce trebuie observat? Că în legea privind combaterea şi prevenirea terorismului, tehnicile speciale de supraveghere şi investigaţii nu ţin în primul rând şi direct de obiectul legii, acesta fiind prevăzut subsecvent obiectului legii siguranţei naţionale, în redactarea “inclusiv faptele de terorism prevăzute în prezenta lege“.
Cu alte cuvinte, la adăpostul pretextului antiterorist, mai cunoaştem precedente devenite scandaluri politice internaţionale, se va continua interceptarea după cum vin delaţiunile, bănuielile, interesele…
Ce trebuie spus? Interceptarea comunicaţiilor este o cale facilă de acces la extrem de multe informaţii privind viaţa intimă, privată, familiă, afacerile, corespondenţa, relaţiile şi anturajul. Atât ofiţerii de informaţii, cât şi investigatorii judiciarişti preferă această cale directă şi intruzivă în locul tehnicilor clasice, care ţin de măiestria profesiei… Consecinţele sunt negative nu numai în planul protecţiei drepturilor cetăţenilor, ci şi în deprofesionalizarea agenţilor secreţi. Cine mai sunt naivii care să conspire sub microfoane, camere ascunse orin prin alcovuri?
În pofida controverselor, nimeni nu atacă fondul problemei. De ce nu se adoptă o lege specială privind regimul interceptărilor? E mai bine să se prevadă doar o posibilitate generică a interceptărilor, să se creeze undeva o bază de date şi să nu existe garanţii legale privind protecţia cetăţenilor, aşa cum cere art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului?
E bine ştiut. Numai opt luni a ţinut minunea respectării celebrului Art. 8. De la intrarea în vigoare a modificărilor Codului de Procedură Penală din 2003 şi până în noiembrie 2004, la adoptarea legii privind prevenirea şi combaterea terorismului. Dar…şi pe acel interval, printr-o discutabilă hotărâre a CSAT, s-au obţinut derogări. Culmea ironiei: Rodica Stănoiu era consilier prezidenţial pentru securitate naţională!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.