Proiect pentru Antonescu şi Blaga, nu pentru ţară

Crin Antonescu s-a ars ca un fraier fudul. A jucat totul numai pe cartea sa, a promis ce a visat, dar n-a făcut mai nimic ca să schimbe politica românească. Şi s-a ales cu ce merita pentru vorbăria sa preţioasă şi nesfârşită. A devenit prizonierul şi mai apoi victima propriilor sale declaraţii. Culmea este că, imediat după rezultatul bunicel obţinut la europarlamentare (slab doar în comparaţie cu visele sale de artist al politicii), Crin Antonescu a anunţat trecerea PNL la Partidul Popular European. Cu câteva luni în urmă, câţiva oameni care trag sforile pe lângă Cotroceni şi poartă vorbele prin oraş povesteau şoptit despre un plan de strângere a Dreptei în jurul lui Crin Antonescu, un fel de front comun care să fie opus lui Victor Ponta şi PSD-ului şi care, în acelaşi timp, să îi asigure imunitatea lui Traian Băsescu după plecarea de la Cotroceni. Am zâmbit şi am luat totul ca bârfă şi ca zvon. Nu-mi place să joc rolul de difuzor al scenariilor de tot felul. Drept care mi-am văzut de treabă şi am rămas doar cu coada ochiului la pândă pe urmele acestei ipoteze. N-a trecut mult şi Coana Joiţica a lansat ideea unificării Dreptei. După ea, ca unul coborât din baie, Traian Băsescu a întărit şi el scenariul. Este soluţia practică pentru a bloca accesul lui Victor Ponta la Preşedinţia României! Am priceput. Chiar a fost vorba de un plan. Chiar şi părăsirea ALDE este parte din acelaşi scenariu. Unificarea Dreptei şi sprijinirea lui Crin Antonescu aveau şi girul Popularilor Europeni. Adică al oamenilor importanţi din Comisia Europeană, cei care au pus umărul la salvarea lui Traian Băsescu.

Oricât ar părea de ciudat, publicăm astăzi şi un comentariu care acreditează ideea că părăsirea ALDE ar fi o soluţie pozitivă pentru liberali şi pentru România. Tot ce se poate. Nu am talent la profeţii şi nici la citit viitorul. Dar dacă trecerea la Populari ar fi soluţia pentru salvarea PNL şi chiar a României, de ce a fost decisă în acest fel. Ca un mâţ căzut în căldarea cu apă de ploaie, Crin Antonescu ne-a anunţat această decizie, luată chiar mai pe sponci decât a hotărât ieşirea PNL de la guvernare. Seara s-a culcat în ALDE, dimineaţa le-a zis ceva lui Mănescu şi lui Hellvig şi i-a chemat să bea cafeaua citind literatura Popularilor şi cărând saci pentru noua conducere a Comisiei Europene. Felul în care Crin Antonescu şi cei câţiva ciraci au decis o asemenea mişcare importantă ne arată cum a fost condus PNL-ul în ultima vreme. ALDE e de doi lei, ne mutăm în barca PPE. PDL-ul a fost sluga lui Băsescu, ne aliem cu PSD-ul. PSD-ul ne-a călcat în picioare, ne facem fraţi cu PDL. O aiureală de oportunişti debusolaţi de întâmplările din preajmă. Moralul eseist politic Crin Antonescu s-a arătat a fi mai aproape de diagnosticul lui Ion Iliescu. O făcătură de retor care a strâns în preajma sa tot felul de yesmeni şi de cărători de geantă, plus câteva doamne de companie şi care a vândut populaţiei iluzia politicii de anvergură. Iar ea, vrăjită de floricelele sale sonore, l-a crezut şi i-a dat credit. De ce nu toc trecerea la Popularii Europeni, ci doar felul în care a fost făcută? Pentru că în acest stil de jongletier, de mişcare pocnită din degete sau sărită dintr-o idee tâmpită, a marcat multe alte evenimente şi momente din România. Şi tăierea salariilor, şi promovarea Coanei Joiţica, şi împrumutul de la FMI. Unul care ia decizia se trezeşte după o noapte în care a stat cu cornul în pernă şi dimineaţa hotărăşte te miri ce. Mâine-poimâine, indiferent pe unde o ajunge Crin Antonescu, fără să-şi anunţe colegii sau susţinătorii, îi învederează că toţi se vor muta în Sahara. Sau cine mai ştie unde. Or, asta este gândire pe zaruri şi bile, nu proiect, nu dezbatere, nu consultare şi nici colaborare.

De ce susţin că rezultatul PNL e bunicel? Pentru că un 15% faţă de ce au făcut oamenii PNL-ului în parlament, în guvern sau la Bruxelles este un rezultat excepţional. În mod normal, pornind de la succesele ultimilor doi ani, ar fi trebuit ca populaţia să-i crediteze cu mult mai puţin.

De ce? Pentru că acest Crin Antonescu a dat susţinerea alegătorilor din România pe mâna unor începători, a unor hoţi sau a unor impostori. Să nu uităm că echipa liberală desemnată la guvernare de Crin Antonescu i-a inclus pe Relu Fenechiu, pe soţii Mănescu, pe Radu Stroe, pe Dan Radu Ruşanu, pe Horea Uioreanu şi pe atâţia alţii. Tot eminenţele cenuşii ale liberalilor au făcut pulbere Oltchim şi CFR Marfă. Tot ei l-au dat pe marele finanţist român numit Chiţoiu şi l-au susţinut de ani şi ani pe Vlasov. Şi tot ei au dat-o la schimb pe Mona Pivniceru, părăsind rând pe rând redute pe care nu le-au putut stăpâni. Lista poate continua cu aerul că descriem o bandă, nu un partid de care ne legam atâtea speranţe pentru relansarea ţării noastre. Cine mai rămâne şi ce proiect de ispravă au susţinut liberalii şi Crin Antonescu? Ce a făcut interimarul nostru preşedinte al României într-o perioadă în care ţara voia să scape de Traian Băsescu? Nu cumva 15% este prea mult pentru un partid concentrat pe învârteli şi descurcăreli?

M-a pufnit râsul în momentul în care Vasile Blaga şi Crin Antonescu au lansat cu elan aproape transpirat proiectul pentru România, adică alianţa PDL cu PNL. Şi în caz de victorie, Blaga să fie premier şi Crin Antonescu preşedinte. Proiectul acesta nu e prost. Atâta doar că devine ridicol prin faptul că este susţinut de doi oameni care n-au dat nici doi bani pe alegători. Le-au promis verzi şi uscate şi şi-au văzut de interese. S-au certat ca orbii, s-au scuipat ca beţivii şi acum se îmbrăţişează ca fraţii penticostali. Oribil. Şi-i tot dau zor cu unificarea Dreptei că poate s-or găsi destui fraieri care să muşte şi să se strângă în jurul lor. Altfel, şi Vasile Blaga, şi Crin Antonescu ar trebui să îşi caute servicii. Şi nu se prea pricep la nimic altceva. De fapt, cei doi şi proiectul lor, ambalat ademenitor, încearcă să ne păcălească din nou. Să mai pierdem câţiva ani din viaţă ca şi cum ne-am lega mai departe speranţe de Adriean Videanu, de Liviu Negoiţă, de Anca Boagiu, de Sorin Blejnar, de Marian Petrache sau de Relu Fenechiu. Adică nu ne-am convins de ce pot Rareş Mănescu şi Dragoş Dobrescu şi suntem gata să-i sprijinim pentru încă o mare încercare de a-şi rezolva ultimele nevoi de pe lista vieţii de şnapani ai politicii.

Ştiţi ce le dă curaj celor mai mulţi? Şi de la liberali, şi de la PSD sau de la PDL? Că nimeni nu răspunde apăsat la întrebarea:

– Da’ ce, ăilalţi sunt mai buni?

Dincolo de toată forfota alegerilor, un lucru devine clar. Că orice proiect politic este numai pentru ei. În nici un caz pentru ţară! Ca şi proiectul lui Blaga şi Antonescu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.