Cum apun civilizaţiile? Prin banalizarea unui gest, privit de la mare distanţă, dar multiplicarea lui în câteva generaţii succesive, va aduce cu siguranţă la ceva nou. Cu două mii de ani în urmă, printre cetăţenii Romei apăruseră foarte mulţi care refuzau să mai plăteasca impozitul datorat fiscului roman. Motivul pentru care mulţi creştini deveniseră indezirabili autorităţii romane era nu credinţa lor, ci refuzul de a mai plăti impozitul statului roman şi implicit de a mai recunoaşte astfel autoritatea împăratului ca reprezentant al statului. Astăzi, dacă se întâmplă acest lucru, refuzul de a plăti impozitele, se impun amenzi, până la ani buni de puşcărie. Aşadar, cam acelaşi sistem din perioada romană. Însă cu două mii de ani în urmă, rafinarea codului penal era mai abruptă, raportat la nivelul de reacţie al autorităţii faţă de neplatnici. Marele imperiu era intolerabil cu indisciplina, într-atât încât şi propriii săi legionari erau pedepsiţi cu decimarea (decapitat fiecare al zecelea soldat, cum ieşea la numărătoare), chiar şi numai pentru o victorie incertă pe câmpul de luptă.
Revenind. Creştinismul a distrus Imperiul Roman prin nefiscalizare. Era o armă nouă de nesupunere, faţă de care Imperiul a reacţionat în variate feluri timp de patru secole până a sucombat. Pentru ca apoi însăşi Biserica să se sustragă de la fiscalizare. Biserica Ortodoxă Română nu face oare aidoma primilor creştini, minus martirajul, obţinând toleranţa statului laic de a nu plăti impozite fiscului?!
Perpetua şi exemplul ei.
Perpetua, a se citi „veşnicie”, a fost numele unei femei romane care a trecut la creştinism, altfel cetăţean roman, care ajunge să refuze plata impozitului fiscului roman. Tatăl şi soţul ei au încercat să o convingă să-şi îndrepte decizia deoarece Iisus recomanda: „Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului, şi lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu”. Perpetua refuză şi ajunge în temniţă, deşi aştepta un copil. După naşterea copilului este trimisă în arenă. Gladiatorul, reprezentând forţa şi cultul roman al puterii, refuză să se atingă de femeie, spunând că nu este egalul său. Dar Perpetua îi prinde spada pe care şi-o înfige în pântec spunând că preferă să ajungă martiră şi să fie în dreapta Tatălui prin gestul ei. Prin martirajul său primind astfel „veşnica pomenire”, după cum îi era şi numele.
Statul roman ajunge acum în impas. Cum să te lupţi cu propriii cetăţeni, care preferă moartea, lipsită de reacţie, preferând martirajul responsabilităţilor oficiale, pentru că împărăţia nu era aici pe pământ iar Tatăl nu era Cezarul sau vreo statuie venerată, ci El sălăşluia în trupul fiecăruia, respira prin sufletul fiecăruia.
După modelul Perpetuei avem soldaţi romani, chiar şi generali, care refuză să intre în luptă pentru că sunt creştini. De aici şi prigoanele împăraţilor apostaţi, pentru că fenomenul acestor retrageri de la responsabilităţile statului deveniseră îngrijorătoare şi puneau sub semnul întrebării autoritatea statului şi existenţa lui.
Astăzi, Europa se îndreaptă spre finalul civilizaţiei sale tot datorită valorilor defensive ale creştinismului. De aici lipsa de reacţie faţă de fenomenul imigrărilor aflat în desfăşurare a unei populaţii pentru care Europa nu reprezintă nimic altceva decât vechiul Imperiu Roman, care poate fi jefuit şi distrus. Populaţia musulmană ajunsă deja în Europa nu înţelege nimic din discursul sau preocupările unui european de la vest sau de la est. Şi nici nu va încerca vreodată să se apropie de valorile culturale ale continentului nostru, de la Thomas d’Aquino la Descartes, sau de la Bach, Mozart la Beatles. Pentru că există o lume care trăieşte fără aceste valori, pentru că valorile lor confesionale şi culturale sunt cu totul altele. Şi nu le vor înlocui.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.