Restanţa lui Trump

Luni, 14 decembrie, în capitalele celor cincizeci de state ale uniunii şi în capitala federală, vor avea loc procedurile de confirmare a voturilor celor 538 de electori desemnaţi la nivelul celor 51 de entităţi – pasul decisiv în atribuirea noului mandat de preşedinte al SUA, formalitate ce va fi îndeplinită de cele două camere ale Congresului, la 6 ianuarie 2021.

Noul preşedinte al Statelor Unite va fi învestit oficial la 20 ianuarie 2021, ceremonia urmând a avea loc la Washington, DC. Deşi s-a ferit să-şi recunoască înfrângerea în alegerile desfăşurate în octombrie-noiembrie, numind rezultatul ca nefiind altceva decât rodul unui proces de fraudă electorală la scară naţională, preşedintele în exerciţiu, Donald Trump, nu mai are decât puţine şanse de a-l împiedica pe Joseph Biden Jr., succesorul său ales, să fie confirmat şi oficial drept preşedinte ales, titulatură pe care şi-a arogat-o, deja, la câteva zile după închiderea urnelor. Acest proces a fost prelungit în unele state cu trei până la nouă zile dincolo de data de 3 noiembrie, ceea ce a dat naştere la anumite suspiciuni.

Pornind de la acestea, dar fără a putea aduce probe suficiente, chiar şi în privinţa votului anticipat – în persoană ori prin corespondenţă, care să răstoarne rezultatele alegerilor la nivelul acelor state în care scorul a fost strâns, toate acţiunile în justiţie iniţiate de cercul de jurişti al preşedintelui au fost fie respinse în instanţe, ori au îndreptat erori materiale microscopice (cazul Georgiei). Ultima acţiune, formulată pe 8 decembrie, de instituţia procurorului-general din Texas (stat dominat de republicani, de la guvernator, legislativ, secretar de Stat şi până la opţiunea electoratului – „roşu“ în 232 din cele 254 de districte locale) contra a patru state – Wisconsin, Michigan, Pennsylvania şi Georgia, desemnând în total 62 de electori – a invocat schimbarea modalităţilor de exercitare a votului în toate cele patru state, care fuseseră adjudecate de Trump în 2016. Acum, a pierdut nu la o diferenţă de câteva sute de voturi, ci la una cumulată de peste 200.000 de voturi.

Acestei acţiuni depuse direct la Curtea Supremă a SUA de la Washington, DC i s-au asociat, prin scrisori de susţinere, procurorii-generali din alte 18 state în care Trump a câştigat, plus cel al Arizonei, unde pe primul loc s-a clasat Biden. Din cele 25 de state în care votul pro-Trump a prevalat, doar şase, Alaska, Idaho, Wyoming, Ohio, Kentucky şi Carolina de Nord, nu au acordat sprijin oficial iniţiativei. Vineri, 11 decembrie, prin votul favorabil exprimat de cinci dintre cei nouă judecători ai Curţii Supreme, cazul ar fi putut fi admis spre judecare.

Deja de miercuri, preşedintele Trump, printr-o scrisoare către Curtea Supremă, a susţinut demersul iniţiat de statul Texas. Joi, cele patru state incriminate au trimis răspunsurile lor la înalta curte, solicitând respingerea acţiunii. Tot atunci, puţin sub jumătate din minoritatea din Camera Reprezentanţilor, adică 106 republicani, s-au adresat curţii [printr-o „amicus brief”], susţinând şi ei invalidarea rezultatului din cele patru state, care ar fi fost obţinut inclusiv prin relaxarea nepermisă a verificării modului în care buletinele de vot prin poştă au fost introduse în masa de voturi valabile. Sunt avute în vedere acele modificări de dată recentă, cum ar fi reducerea numărului de martori de la votarea efectivă prin corespondenţă şi practica, utilizată pe scară largă, a cutiilor de colectare amplasate, pur şi simplu, fără stăpân, măsuri care ar fi contravenit legilor electorale din cele patru state. Vineri, celor 106 li s-au alăturat încă 20, deci mai mult de jumătate din republicanii din Cameră au sprijinit acţiunea în justiţie.

Chestiunea este extrem de serioasă, căci Curtea Supremă nu a mai avut cazuri de această natură între state, limitându-se la dispute minore de graniţă, ori în privinţa unor resurse, cum ar fi apa. Dacă s-ar fi admis cauza statului Texas, iar speţa s-ar fi judecat, s-ar fi creat un precedent, pentru că statele au completa libertate de a dirija procesele electorale pentru funcţiile federale. Pe fond, acum câteva zile, curtea a respins o cerere similară la nivelul statului Pennsylvania, ajunsă pe calea judiciară normală. In cazul unor audieri, ceea ce ar fi împins deznodământul mult după 14 decembrie, senatorul texan Ted Cruz era desemnat pentru susţinerea intereselor lui Trump. Ceea ce s-a urmărit, în esenţă, consta în blocarea voturilor electorilor celor patru state de a fi incluse la socoteală, aducându-l, astfel, pe Biden la nivelul de 244 de electori, adică sub pragul de 270 de voturi favorabile în Colegiul Electoral la nivel federal.

Certificarea votului în cele 50 de state este, deja, o operaţiune împlinită, care a avut termene diferite (deşi patru state nu au aşa ceva), începând cu statul Delaware (5 noiembrie 2020) şi terminând cu California (11 decembrie; formalitatea a avut loc pe 4 decembrie), în timp ce pentru Districtul Columbia a fost 24 noiembrie. A mai existat un termen până la care se puteau decide în instanţele de la nivelul statelor orice controverse în privinţa listelor de electori – 6 zile înaintea datei întrunirii colegiului (adică 8 decembrie, în acest an).

Ziua de luni porneşte de la scorul ipotetic de 306-232 în favoarea lui Biden, adică exact scorul favorabil lui Trump (faţă de Hillary Clinton), din dimineaţa zilei de luni, 19 decembrie 2016. In acel an, victoria sa a fost la scorul 304-227, întrucât doi electori republicani nu l-au votat, în timp ce cinci electori desemnaţi de democraţi nu au votat cu Mrs.Clinton. 33 de state (plus DC) au legi prin care electorii sunt obligaţi să voteze, în colegiile întrunite la nivel local şi alcătuind Colegiul Electoral la nivel federal, conform legilor statului. Nici o prevedere constituţională ori a vreunei legi federale în vigoare nu le impune electorilor să voteze în conformitate cu rezultatul votului popular din statul respectiv. Curtea Supremă a decis, în acest an, că statele care au instituit măsuri prin care electorii sunt forţaţi să facă acest lucru conform regulii winner-takes-it-all (ce se aplică şi pentru două mandate din cinci în Nebraska, repectiv din patru în Maine; celelalte trei, respectiv două, se atribuie pe baza rezultatelor din districtele electorale locale) au respectat Constituţia. In 2016, amenzile date de statul Washington celor trei electori desemnaţi de Partidul Democrat care nu au respectat consemnul au fost de 1.000 de dolari fiecare.

Pe 14 decembrie, după numărarea voturilor celor ce au fost desemnaţi pe listele speciale ale Partidului Democrat, respectiv ale celui Republican, încă dinainte de 3 noiembrie, aceste buletine vor fi înaintate, alături de cele 51 de protocoale de certificare a electorilor şi de cele 51 ale certificării votului acestora întocmite cu această ocazie, preşedintelui în exerciţiu al Senatului, vicepreşedintele Mike Pence, până la data de 23 decembrie 2020. Alte câteva originale sunt destinate Biroului Registrului Arhivelor Federale, secretarilor de Stat locali (în cele 47 de state unde există această funcţie), respectiv unor instituţii similare, toate având rolul de a fi la dispoziţia Congresului dacă exemplarele destinate Senatului, cumva, nu ajung acolo.

La 6 ianuarie 2021, după depunerea jurământului de către membrii noului Congres, una dintre primele sarcini va fi de a număra oficial aceste voturi şi de a declara învingătorii, atât pentru funcţia de preşedinte, cât şi pentru cea de vicepreşedinte. Aceştia trebuie să întrunească cel puţin 270 de voturi ale electorilor. In absenţa unei astfel de majorităţi, Camera Reprezentanţilor ar alege preşedintele dintre primii trei clasaţi în Colegiul Electoral (fiecărui stat revenindu-i un vot, iar Districtului Columbia – nici unul). Senatul ar alege vicepreşedintele dintre primii doi clasaţi în colegiu. In ambele camere, cel puţin până la desemnarea celor doi noi senatori de Georgia, în urma alegerilor repetate din 5 ianuarie 2021, republicanii ar avea majoritatea. Orice astfel de scenariu este, însă, improbabil.

O prevedere interesantă a Codului Electoral al SUA este aceea conform căreia în condiţiile în care un stat trimite Congresului liste diferite din partea guvernatorului, respectiv, a congresului local, cele două camere federale de la Washingron le pot accepta sau respinge conjugat. Dacă, însă, acestea nu cad de acord asupra uneia dintre ele, atunci lista voturilor având certificarea guvernatorului va fi luată în considerare. Pentru alegerile din 2020, cel puţin până în acest moment, nu au apărut liste de electori divergente la nivelul statelor.

După cum reiese din regula alegerii preşedintelui, în cazul cu adevărat excepţional, de către Camera Reprezentanţilor, cel de-al treilea candidat avut în vedere poate fi unul-surpriză, cu doar două-trei voturi în colegiu (de exemplu, Colin Powell, în 2016). Ultima oară când un candidat la nivel federal a câştigat în anumite state şi a obţinut, astfel, un număr de electori în colegiu a fost în 1968, cel în cauză fiind George Wallace, emblematicul guvernator de Alabama, pe ticket-ul Partidului Independent American. Sperând să blocheze alegerea lui Nixon în colegiu, pentru a fi el însuşi desemnat preşedinte de camera inferioară a Congresului, Wallace a câştigat în cinci state din sud, cu 46 de electori. In acelaşi timp, preşedintele Nixon şi-a asigurat, însă, 301 electori, fiind reales.

In acest sens merită evocată şi experienţa magnatului Ross Perot (decedat acum un an, în vârstă de 89 de ani). La alegerile prezidenţiale din 1992 (când a fost ales Bill Clinton), pe un ticket independent, Ross Perot a adunat aproape 20 de milioane de voturi, dar zero electori, faţă de circa 45 de milioane ale învingătorului, care, însă, a câştigat în 32 de state plus DC, obţinând 370 de electori. In 1996, când democraţii Clinton şi Al Gore au fost realeşi cu peste 47 de milioane de voturi şi 379 de electori, Ross Perot, pe lista Partidului Reformei, a întrunit 8 milioane de voturi şi tot nici un elector.

Dincolo de avansul de peste 7 milioane înregistrat de Biden în aşa-zisul vot popular (ultima estimare fiind 81,27 vs.74,22 milioane de voturi în favoarea sa), ar trebui măcar menţionate voturile obţinute de lista Pertidului Libertarian – Jo Jorgensen & Spike Cohen – cu 1,86 milioane (la peste 650 de mii de membri şi un singur mandat în Camera Reprezentanţilor), sau 1,18% din total (faţă de 4,49 milioane, sau 3,29%, în 2016) şi cele peste 400 de mii ale verzilor (faţă de 1,46 milioane de voturi în 2016).

Buletinele de vot din Statele Unite au, în general, particularitatea că permit alegerea unor candidaţi înscrişi de alegători la bunul lor plac pentru toate funcţiile eligibile la nivel local, de stat ori federal. Sunt aşa-numiţii „write-in candidates”. Doar nouă state nu admit înscrierea unor nume diferite, în timp ce 33 de state impun pre-înregistrarea acestora. Referitor la impactul unei astfel de libertăţi, un exemplu la îndemână este cel al statului Texas. In acest an, pe 5.944 de buletine de vot au apărut, în spaţiul alb dedicat, alte persoane decât cele pre-tipărite drept candidaţi, din circa 11,3 milioane de voturi exprimate. Adică unul din 1.900 de alegători a ales un preşedinte şi un vicepreşedinte al Statelor Unite aşa cum a vrut el, dar dintr-o listă de opţiuni valabile. In fine, opt state, printre care şi New Jersey, oferă, însă, alegătorului plăcerea nelimitată de a scrie pe buletin orice nume doreşte, inclusiv pe cel al soacrei pentru funcţia de preşedinte şi pe cel al soţiei pentru poziţia de vicepreşedinte. Nu le rămâne acestora decât să îndeplinească şi condiţia „winner-takes-it-all”!

Lăsând glumiţele la o parte, situaţia din America a fost la un pas de un imens potenţial de confruntare internă, pe care unii analişti cu cunoştinţe solide de istorie l-au asemănat cu cel din 1860/61, în legătură cu alegerea republicanului Abraham Lincoln. Acum, Trump a ieşit pe primul loc în 25 de state, în timp ce Joe Biden a câştigat tot în 25 de state şi în Districtul Columbia. Joi seara, 23 dintre aceste 26 de entităţi s-au coalizat ad-hoc, adresându-se Curţii Supreme a Statelor Unite pentru a bloca acţiunea iniţiată de procurorul-general din Texas. Aşa că ordinul adoptat, vineri seara, de instanţa supremă a Statelor Unite prin care cererea statului Texas nu a fost admisă spre judecare, pe motiv că statul respectiv nu are calitate judiciară vis-a-vis de procesele electorale din cele patru state vizate, a fost luat rapid, pentru ca procesul electoral programat pentru luni, 14 decembrie, să se poată desfăşura normal.

Este o ultimă lovitură pentru preşedintele Trump, care a invocat, de atâtea ori, faptul că, în ultimă instanţă, toate neajunsurile se vor aranja la Curtea Supremă a SUA. Din acest moment nu-i rămâne decât să se concentreze, dincolo de partidele de golf, pe două obiective care să-i poată păstra nealterată major moştenirea pe care o lasă Americii. Cel pe termen scurt, chiar foarte scurt, este legat de alegerile pentru cele două mandate senatoriale de Georgia, ce au loc imediat după Anul Nou, în preziua confirmării echipei Biden&Harris de către Congres. In acest scrutin, cei doi reprezentanţi ai Partidului Republican pleacă cu prima şansă. Victoria lor ar păstra controlul asupra Senatului, cu 51 vs.49 de mandate.

Obiectivul pe termen lung al lui Trump este de a se menţine sănătos şi voios, în perspectiva ciclului electoral prezidenţial din 2024, când va avea exact vârsta de acum a preşedintelui ales Joseph Biden Jr., cu menţiunea că, dacă va candida, s-ar putea să nu-i fie la fel de uşor ca în acest an la alegerile primare. Oamenii mai şi uită…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.