S-au vândut până şi Sfintele Moaşte!

Cei trei tineri preoţi care au dat în judecată Episcopia Huşilor pentru nereguli financiare continuă dezvăluirile despre sistemul de tip mafiot din Episcopie. Lucian Botez, Dumitru Ţurcanu şi Ioan Modiga, primii doi, deja caterisiţi (suspendaţi din funcţii), al treilea aflat în curs de judecată bisericească, sunt decişi să meargă până la capăt. Deşi la Bozia (parohia părintelui Botez) s-a decis înlocuirea preotului, aducându-se trupe de jandarmi, lumea din sat a făcut ”scut viu” în jurul bisericii, împiedicând aducerea unui alt preot. Preotul Botez ne-a declarat că va trece peste orice fel de încercări, pentru a se face lumină în acest caz.

– Aţi ieşit din „ascultare” părinte?

– Nu, dar nu poţi sta cu mâinile-n sân când vezi ce se întâmplă rău în jurul tău. Sunt ani de zile de când se umblă cu falsuri, cu bani negri şi nu numai.

Se semnează în fals state de plată, sume pentru CAR, chitanţe de la ajutorul reciproc, deşi noi nu suntem membri. Protopopul ne punea să semnăm într-un caiet dictando pentru sume pe care nu le ridicam niciodată. Noi, cei trei preoţi mai „recalcitranţi”, am cerut să ni se pună la dispoziţie statele de plată, că suntem şi noi angajaţi cu carte de muncă..

– Erau banii care vi se cuveneau dumneavoastră?

– Salariul nostru se compune dintr-un sprijin de la stat, cam 65 la sută din salariul unui profesor, că suntem pe acelaşi palier cu ei. În caiete erau reţinerile salariale, impozit, CAS şi ne punea să semnăm. Când am cerut statele de plată pe 2010, de fiecare dată când mergeam la contabilă şi-i spuneam că nu se poate aşa ceva, că e necesar să ne vedem şi noi drepturile salariale, eram refuzaţi. Am avut surpriza să constatăm că nu le-au pus la dispoziţie nici când am făcut plângere penală. După cinci termene în „civil” n-au fost în stare să justifice banii care sunt primiţi de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Noi am depus o cerere la respectiva instituţie, care ne-a pus la dispoziţie actele de care aveam nevoie. Or, într-o perioadă de şase ani, toate statele de plată erau semnate în fals.

-Aşadar, banii viraţi de către Secretariatul de Stat pentru Culte, în loc să ajungă la dumneavoastră, intrau în alte buzunare… Ce aţi păţit când aţi sesizat aceste fapte?

– Am avut parte de ameninţări şi diverse şicane directe sau indirecte. Când am fost consiliat de către cei de la Centrul Eparhial, respectiv de preotul consilier economic, chemat într-o zi anume, cel care trebuia să-mi dea lămuririle necesare m-a ţinut vreo două ceasuri la uşă, psihologic, să-mi pierd răbdarea, după care am fost anunţat că părintele economic nu poate veni şi că voi fi consiliat de altcineva. Au lucrat în această perioadă mai mult cu şantaj emoţional. Secretarul eparhial mi-a pus o întrebare din partea preasfinţitului: „- Ce doriţi de la Episcopie?” La care i-am răspuns că vreau numai să se facă dreptate, toate relele plecând de la acest protopop, Petre Ioan, cel care de fapt a falsificat statele. Aceste liste se semnează de către beneficiar, personal, sau prin procură. Noi nu am dat nimănui procură şi nici nu se regăseşte vreo semnătură de-a noastră în documentele justificative. Mai mult, la fiecare dosar anual, la prima pagină este menţionat faptul că semnătura este autentică şi îi aparţine însuşi episcopului.

– Dumneavoastră solicitaţi în plus şi banii care vi se cuvin…

– Normal că dorim şi acest lucru, să recuperăm şi sumele care ni s-au reţinut abuziv. Se încearcă o tergiversare a situaţiei. Noi avem multe probe, însă le vom pune la dispoziţie la momentul potrivit. Nu am scos însă vreun cuvinţel să acuz pe cineva, fără să am probele necesare.

Noi suntem trei preoţi care am avut curajul, poate nebunia, să spunem lucrurilor pe nume. Însă o „nebunie” întru Hristos, „nebunia” după dreptate.

– Acesta este doar un plan pe care acţionaţi. Pe lângă problema salarială mai sunt cu siguranţă şi alte probleme. Când le veţi scoate şi pe acestea la lumină?

– Toate la timpul lor! Nu putem merge pe mai multe fronturi. Însă nu vrem să lovim în Biserică, să facem multă zarvă. De la bun început le-am adus tuturor la cunoştinţă că nu Biserica o atacăm, ci doar corupţia din interiorul ei. Şi vom dovedi cu ajutorul justiţiei şi al Bunului Dumnezeu. Dacă încep acum să vă expun neregulile pe care le cunoaştem şi le putem dovedi cu acte în regulă, ne irosim în prea multe direcţii şi nu vom face nimic. Revenind la problema falsurilor din statele de plată, vă spun că peste 90 la sută dintre preoţii români nu cunosc legile salarizării clerului. Mulţi preoţi nu cunosc ce sume plătesc sub formă de CAS sau diverse impozite sau din ce se compune salariul lor.

– Spuneaţi că nu partea materială este importantă, ci pornirea de a se face curăţenie în interiorul Bisericii…

– Noi, cei trei preoţi, am studiat teologia. Eu am fost şi olimpic la Istoria Bisericii Ortodoxe Române, îmi iubesc credinţa, provin dintr-o familie de preoţi – străbunicu-meu a murit acum peste 150 de ani în numele credinţei, dar nu putem continua sub semnul ascultării, în acest fel. Trebuie să continuăm corect, nu putem să ne lăsăm conduşi de nişte principii eronate, care trebuie îndepărtate urgent din sânul Bisericii. Asta duce la sminteală şi la pierderea credinţei. Suntem un popor care a dăinuit de mai bine de 2000 de ani, tocmai datorită credinţei. Nu putem continua în felul acesta, pentru că nu suntem nişte simpli angajaţi, după cum nu suntem nişte perceptori. Trebuie să le întindem mâna multor amărâţi, pentru că atât eu, cât şi ceilalţi părinţi avem nişte parohii foarte sărace.

Îmi duc slujba cu credinţă şi cu bună cuviinţă, aşa cum am fost crescut şi cum am învăţat, dar în momentul în care am fost trataţi cum am fost trataţi şi n-am fost ascultaţi, în cele din urmă n-am mai putut răbda şi am luat atitudine. Se încearcă o materializare a bisericii, în defavoarea spiritualizării ei. Biserica este prin definiţie spirituală, nu trebuie s-o condiţionăm în permanenţă de bani. N-am făcut demersul nostru pentru nişte sume, pentru o lipsă din salariu, pentru că preoţia noastră nu se cântăreşte în bani. Dorim să scoatem în evidenţă nedreptatea şi furtişagurile care s-au făcut cu bună ştiinţă de-atâţia ani.

– A curs multă cerneală pe marginea neregulilor de la nivel înalt. Până unde poate merge ascultarea? Până unde continuă spolierea credincioşilor? Sunteţi în postura de a cerşi bani oamenilor pentru a vă face obligaţiile faţă de superiori?

– Da, asta se întâmplă! Ni se impun anumite dări. Anual, ele ajung şi la cincizeci de milioane de lei, la o parohie mai săracă, de la ţară. Se storc aceşti bani, fără să te înţeleagă nimeni. Ca să nu vă mai spun, dacă tot m-aţi ispitit cu celelalte nereguli, cea mai mare neregulă săvârşită aici în Episcopia Huşilor este faptul că în 2009, când a fost instalat preasfinţitul Corneliu, s-au vândut sfintele antimise.

– Spre ruşinea mea, nu ştiu ce sunt antimisele…

– Sunt bucăţi de pânză pe care sunt reprezentate imagini cu punerea în mormânt a Mântuitorului Hristos, iar în colţuri sunt cei patru evanghelişti. Această pânză conţine la mijloc şi un săculeţ în care se află sfinte moaşte ale mucenicilor. Aceasta este o tradiţie a Bisericii. Ea a continuat, şi fără acest sfânt antimis nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie. În cazuri excepţionale – calamităţi, războaie -, preotul scoate antimisul şi poate sluji în orice loc. Acest antimis poartă semnătura ierarhului, a episcopului locului. Când a venit episcopul Corneliu, au fost înlocuite aceste antimise. Or, aceste antimise conţin moaştele celor care s-au jertfit pentru Biserica noastră. Sângele lor nu are preţ. Ele au fost vândute la ţară cu 15 milioane, iar la oraş cu 25 de milioane. Dacă facem o simplă socoteală, un calcul pentru toate bisericile din zonă, ajungem undeva la 18 miliarde de lei vechi, bani care nu au fost contabilizaţi, bani negri. Nu s-au emis chitanţe, iar statul român este cel păcălit.

PreaFericitul Părinte Patriarh, în momentul în care a fost întronizat la Bucureşti, a sfinţit peste o mie de antimise. Acestea au fost dăruite şi nu s-a perceput niciun ban, pentru că ele nu se vând. Însă problema cea mai gravă o reprezintă simonia, vânzarea celor sfinte, un păcat capital. Cel care săvârşeşte acest păcat nu mai are ce căuta în cadrul bisericii!

Noi, cei trei preoţi, după ce am atras atenţia supra tuturor acestor nereguli, am fost chemaţi în Consistoriu – un complet de judecată bisericesc -, ne-au judecat în lipsă pentru a ne caterisi, adică să ne suspende din funcţie. Aşa a înţeles acuzatul să scape de acuzatori, să ne scoată din circuit.

– Adică din parohie?

– Nu, nu.. au încercat să ne scoată şi din parohie cu jandarmii, cu mascaţii, dar nu au reuşit, pentru că oamenii din sat au fost foarte învârtoşaţi. Nu au putut accepta această decizie din partea Episcopiei şi au cerut să vină la faţa locului protopopul acuzat. N-a avut nimeni ce să mai facă şi au plecat toţi în treaba lor.

– Care mai este acum relaţia cu cei din conducere şi până unde veţi merge cu acest demers?

– Noi nu putem decât să ne rugăm pentru ei ca Dumnezeu să-i lumineze, să găsim o soluţie prin care să se facă dreptate. Cel mai indicat ar fi ca în sânul Bisericii să revină liniştea. Nu ar fi trebuit să se ajungă aici, dar din păcate s-a ajuns. Noi vom merge până la capăt cu demersul nostru, pentru că nu este doar o ambiţie a noastră de a dovedi lucrurile pe care le-am semnalat, ci vom merge până la capăt pentru a ne recăpăta cu toţii cinstea şi demnitatea. Asta am învăţat în anii de teologie şi asta am învăţat şi acasă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.