Guvernul României a modificat HG 227/ 2000 la finele lunii iulie. În consecinţă, Ministerul Culturii poate închiria bunuri imobile, proprietate publică a statului, pe care le deţine în administrare. Se începe cu închirierea unor părţi din sediul Bibliotecii Naţionale a României. S-a comunicat oficial că o bună administrare a acestui imobil va oferi “condiţii optime pentru desfăşurarea actului cultural şi artistic” și că iniţiativa îşi propune să creeze premisele unui nou model de consum cultural. Imobilul, situat în Bulevardul Unirii nr. 22, sector 3, este conceput ca un complex cultural, având spaţii ce oferă condiţiile necesare pentru organizarea de evenimente: sală de spectacole, săli de conferinţe, săli multifuncţionale, spaţii pentru audiţii şi pentru utilizarea mijloacelor de comunicare electronice, spaţii de expunere, precum şi spaţii de joacă pentru copii, cafenele, restaurant.
Restaurante şi cafenele la BNR
Ceea ce nu au reuşit liberalii şi pesediştii au făcut tehnocratii. Sigur pe el, Guvernul României închiriază spaţii din clădirea destinată Bibliotecii Naţionale a României pentru restaurante şi cafenele!
Chiar în primul discurs despre Biblioteca Naţională a României, Vlad Alexandrescu anunţase ca una din primele măsuri, după numirea sa ca ministru al Culturii, deschiderea la BNR a unor restaurante, cafenele. Or, această clădire din Bdul Unirii 22 afost construită cu bani de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei numai pentru a fi sediul Bibliotecii Naţionale a României, nicidecum pentru Ministerul Culturii şi, mai ales, NU pentru închirierea de spaţii pentru birturi.
Nu s-a vorbit vreodată despre „refuncţionalizarea obiectivului de investiţie Biblioteca Naţională a României prin integrarea corpului Aula în ansamblu„.
Aula a existat de la început în construcţia clădirii Bibliotecii Naţionale ca spaţiu pentru INID. Apoi după desfiinţarea INID, Aula a revenit BNaR ca un spaţiu foarte bun pentru depozitele Bibliotecii.
Să ne amintim că pe afişul de la intrarea pe şantierul actualului sediu al BNaR era trecut acordul-cadru de împrumut dintre Guvenul Românei şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei aprobat prin HG 933/2007 numai pentru construcţia Bibliotecii Naţionale a României.
Fostul premier Emil Boc, vizitând şantierul Bibliotecii Naţionale înainte de inaugurarea noului sediu al BNaR, a vorbit despre investiţia totală care depăşeşte 100 de milioane de euro asigurată strict din fonduri europene. “Suntem prezenţi la cea mai mare investiţie în cultură din ultimii 20 de ani. Este o investiţie de peste 100 de milioane de euro şi deja în jur de 80 de milioane de euro au fost platite” (…) “Am convingerea că tot mai mulţi tineri vor opta, într-un orizont mediu de timp, mai mult spre Biblioteca Naţională decât spre mall, pentru că aici vor putea găsi un cadru modern, în concordanţă cu ceea ce aşteaptă: internet, bibliotecă digitală, adică informaţii în concordanţă cu secolul în care trăim” (Emil Boc, 28 iulie 2011).
Chiar ne credeţi pe toţi amnezici?
Nici un ministru al Culturii Române nu a vorbit vreodată despre adevăratele probleme ale Bibliotecii Naţionale a Românilor şi toată ţara ştie că sunt atâtea nerezolvate în această instituţie de importanţă naţională. O gravă problemă este aceea că milioane de publicaţii – patrimoniul scris al naţiunii române – zac neprelucrate la Biblioteca Naţională a României de zeci de ani! Este vorba de milioane de cărţi, reviste, ziare, periodice actuale, dar şi periodice vechi, manuscrise, stampe, fotografii, cartografie etc.
Niciodată, în cei 5 ani de la inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naţionale, nu s-a spus ce se întâmplă cu aceste publicaţii, cum se vor pune ele în evidenţă, mai ales că acum există spaţiu suficient.
Nu i-am auzit vorbind pe conducătorii României o singură dată despre această situaţie gravă existentă la BNaR. Chiar nimănui să nu-i pese, să nu se intereseze sau, şi mai mult, să rezolve starea gravă în care sunt milioane de publicaţii din cea mai mare Bibliotecă a României?
Nimic nu era mai important pentru Biblioteca tuturor românilor decât ca patrimoniul scris al României să fie protejat, la locul lui, şi numai după aceea să existe alte acţiuni la Biblioteca Naţională. Cine răspunde pentru publicaţiile care se deteriorează an de an într-un sediu atât de “frumos”?
Opinia publică nici nu are siguranţa că publicaţiile fără acte contabile, neprelucrate de zeci de ani şi putrezite prin diverse depozite, înşobolănite, distruse, pierdute/dispărute, inundate, arse, mai există sau nu.
Clădirea Bibliotecii Naţionale a României a ajuns un fel de cămin cultural. Cum e atmosfera de acum? Se vede un filmuleţ, se zbenguie copiii (chiar bebeluşi), pe culoarele Bibliotecii Naţionale României, din când în când se ascultă o cuvântare despre “cât de bine este în democraţie”. După cum merg lucrurile, nu este exclus să auzim în curand că la Biblioteca Naţională se vor putea închiria spaţii pentru banchete şcolare sau altfel de banchete, vor fi şi cumetrii, nunţi etc.
Biblioteca Naţională, zona crepusculară
Niciodată nu am auzit, după 1990, ca un singur politician român, un singur ministru al Culturii Române, o singură persoană din vreun Guvern al României să vorbească/să se preocupe/să întrebe de ce s-a scris în unele articole din ziare sau din memorii rămase fără răspuns, dar existente şi cunoscute de toţi angajaţii din Ministerul Culturii, despre situaţia de nepermis de la Biblioteca noastră Naţională.
Şi pentru că citesc în presa online cum intelectuali de frunte ai României cer printr-o petiţie reevaluarea conducerii Muzeului Ţăranului Român (foarte frumos că o fac), mă întreb, oare, situaţia de la Biblioteca Naţională a României nu le este cunoscută acestor intelectuali?
Nu i-am auzit vreodată pe nici unul dintre ei să scrie un cuvânt despre situaţia de la Biblioteca Naţională, deşi chiar cărţile lor sunt în pericol.
Dar despre milioanele de publicaţii ale BNaR existente doar pe site, ca număr, dar inexistente în realitate?
Dar despre conduceri interimare la BNaR fără sfârşit?
Dar despre “viziuni/misiuni” ale BNaR doar pe hârtie?
Acestea şi altele nu afectează imaginea Bibliotecii lor Naţionale la fel ca şi imaginea Muzeului Ţăranului Român pe care o apără acum?
Vali Constantinescu
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.