Oferta pe care Putin nu o poate refuza

O decizie a ministrului rus al Apărării luată la finalul lunii iunie a atras atenţia analiştilor de la Foreign Policy – Serghei Şoigu a demis din funcţie nu mai puţin de 50 de ofiţeri de rang înalt din marină, inclusiv pe comandantul flotei de la Marea Baltică. Motivul oficial: “neîndeplinirea ordinelor” şi “distorsionarea stării de fapt”. Unul dintre consilierii Ministerului rus de Externe, Alexei Arbatov, a reacţionat la aceasta informaţie scriindu-i preşedintelui Vladimir Putin: “NATO desfăşoară un batalion, noi răspundem desfăşurând o întreagă armata. Nu există o solutie mai bună daca am vrea ca Suedia şi Finlanda să adere la NATO”.

Modificările operate de Putin la conducerea flotei din Marea Baltică pot fi un semnal că Rusia îşi schimbă tonul în realţia cu NATO şi SUA. Foreign Policz se întreabă dacă aceste schimbări pot fi privite ca o deschidere către o relaţie mai bună cu Moscova.

Este puţin probabil ca Putin să facă un pas în spate după ce Rusia a plătit scump pentru împiedicarea parcursului pro-vestic al Ucrainei, una dintre etapele asigurării dominaţiei asupra “vecinătăţii apropiate”. Pe de altă parte, este limpede că postura ofensivă a Moscovei a dus la o cooperare militară fără precedent între Suedia, Finlanda, Germania, Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia, o cooperare care nu este în interesul Rusiei. Se adaugă la aceasta şi costul mare pentru întărirea apărării ruse, costul conflictului cu islamiştii din Cucazul de Nord şi problemele economice cauzate de sancţiunile impuse de Vest.

Toate acestea ar putea împinge Rusia către un compromis cu Vestul, scrie Foreign Policy, iar Ucraina ar putea fi locul perfect pentru a deschide calea către această acomodare. Ucraina este un teritoriu al nimănui din punct de vedere politic şi al apărării – nu este membră a unei organizaţii de apărare colectivă, nu este membră a UE şi are istoria unor regimuri care au acţionat duplicitar.

Putin a declarat deseori că a trebuit să acţioneze pentru a împeidica absorbirea Ucrainei în NATO, un semn că Rusia este foarte interesată de controlul asupra regiunii Donbas, cu resurse energetice însemnate. Discursul lui Putin împotriva extinderii NATO poate semnala că Rusia este dispusă să accepte garanţii din partea SUA şi a aliaţilor din NATO cum că Ucraina nu va deveni membră a alianţei.

Foreign Policy propune o soluţie pentru satisfacerea intereselor strategice ale Vestului, Rusiei şi Ucrainei, o soluţie care ar garanta atât independenţa Ucrainei, cât şi interesele strategice naţionale ale Rusiei. Este vorba de modelul austriac – Tratatul de Independenţă al Austriei din 1955, cel care a restabilit Austria ca stat independent.

Condiţia pentru restabilirea suveranităţii naţionale şi a independenţei politice a Austriei aşa cum a fost negociată de URSS, SUA, Marea Britanie şi Franţa a fost neutralitatea necondiţionată şi totală a noului stat, la care s-au adăugat prevederile constituţionale care interzic unificarea cu Germania sau revenirea la putere a monarhiei habsburgice. Neutralitatea nu a fost prevăzută în mod expres în tratat, însă guvernul austriac a declarat neutralitatea ţării imediat după ce forţele aliate au părăsit ţara şi a încetat împărţirea în cele patru zone de ocupatie, in octombrie 1955.

Prin acest tratat Austria devenea independentă, se evita războiul, se consfinţea împărţirea Europei în zone de influenţă, Viena dobândea un statut aparte în lumea diplomaţiei si a afacerilor, iar peste decenii s-a ajuns ca statele fostului Pact de la Varşovia să devină membre UE şi NATO. Din punct de vedere al Vestului, un “Tratat de Stat pentru Ucraina” pe modelul celui austriac poate fi o soluţie acceptabilă.

Neutralitatea Ucrainei i-ar oferi lui Putin condiţiile pe care le doreşte în acest moment – interzicerea permanentă a drumului spre NATO, zero baze militare străine în Ucraina. Legi ulterioare ar putea consfinţi renunţarea de către Ucraina la teritorii populate majoritar de etnici rusi, în schimbul cărora Moscova ar putea garanta inviolabilitatea noilor frontiere, demilitarizarea frontierei cu Ucraina, despăgubirea ucrainenilor care ar alege strămutarea şi libera circulaţie la frontiera comună şi ar permite astfel Kievului să se concentreze pe reconstrucţia economiei statului. Garantarea păcii în Ucraina de către Rusia ar atrage investiţii occidentale masive, scrie Foreign Policy. Pe de altă parte, încheierea unui asemenea tratat ar însemna ridicarea sancţiunilor economice impuse de Vest Rusiei şi ar permite Moscovei să se concentreze mai mult pe ameninţarea islamista de pe teritoriul Federaţiei Ruse.

Din punct de vedere strategic, scrie Foreign Policy, este o ofertă pe care Putin ar putea să o accepte, mai cu seamă că ar putea prezenta lucrurile drept o victorie Rusiei. Pentru Occident, o asemenea “variantă austriacă” ar asigura mult mai bine stabilitatea regională decât acceptarea actualelor condiţii ale Rusiei: un statut special pentru Donbas, impunitatea rebelilor din Doneţk şi Lugansk şi o lege specială pentru alegerile din cele două zone separatiste.

Un alt motiv pentru care această variantă este în beneficiul Vestului este că ea va acţiona ca o hârtie de turnesol. Dacă o asemenea ofertă va fi respinsa de Vladimir Putin, atunci va fi limpede că Rusia are rele intenţii privind Ucraina, Republica, Moldova, Georgia şi orice alt stat din fosta URSS. Refuzul Rusiei ar fi o palmă peste faţa stângii radicale din Germania sau peste faţa Italiei sau a Franţei, care susţin că Washingtonul şi nu Moscova este la originea dezastrului din Ucraina.

Marele semn de întrebare ridicat de această soluţie, scrie Foreign Policy, ţine de politica ce va fi adoptată de noul preşedinte al SUA. Un asemenea tratat pentru Ucraina ar implica ca Vestul şi SUA să încalce dreptul unei naţiuni de a adera la UE si NATO. Noul preşedinte al SUA ar trebui “să reziste în faţa forţelor internaţionaliste neo-wilsoniene de la Washington care vor ca SUA şi aliaţii să militeze pentru aderarea Ucrainei la NATO”, scrie Foreign Policy. “Aceşti liberali internaţionalişti vor considera varianta “austriacă” ca o acceptare de facto a “sferelor de influenţă”, un concept susţinut acum de Moscova si Beijing”.

“Momentul actual poate să fie în favoarea unui compromis între părţi – Moscova, Washington, NATO si Kiev – care ar evita războiul şi ar permite vieţii să meargă mai departe. Dar dacă noul preşedinte nu va dori să exploreze aceasta cale, Vestul nu va şti ce vrea şi ce nu vrea Putin să accepte, cel puţin până când trupele ruse nu vor trece Niprul”, încheie Foreign Policy.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.