Situaţiunea

Într-un articol din urmă cu nouă ani scriam aşa: “Să şofezi azi în România fără grija că în orice clipă un iresponsabil poate să intre în tine a ajuns să fie în sine un act de gravă iresponsabilitate.” Foarte recent, într-o intersecţie din Bucureşti, trecând cu 50 la oră pe un stop de zece ori cât capul lui, un ofiţer de jandarmi mi-a făcut praf maşina nou-nouţă. Acum ziceţi şi dumneavoastră cum merit eu să fiu numit după cele întâmplate? / Contestarea tot mai insistentă a “rezistenţei prin cultură” cu care intelighenţia noastră a înfruntat atât de temerar tirania îmi pare a fi devenit deja o uneltire infamă. Vor detractorii invidioşi un exemplu care să-i contrazică? Iată-l: rezistenţa prin cultura de arpaghic de la Comana, gard în gard cu fermele ştabilor comunişti de la 30 Decembrie. Ferme nespus de mănoase şi de generoase şi cu vecinii intelighenţi (cum ne-o spun chiar arhivele, care abia mai rabdă să tacă). / Se face seară acuş şi n-am reuşit nici azi să schimb lumea. / Interesant personaj… Mai mult tace decât vorbeşte. Ai zice chiar că puţine lucruri îi displac mai tare decât să vorbească. Prin nimic nu aminteşte de întâiul făurar al relelor în toate. Nici de necuviinţa scandalagiului căruia i-a urmat. Şi nici de morga de om de stat şi lider regional închipuit a celuilalt profesor. În urmă cu ceva timp a luat două sau trei decizii care m-au nedumerit. Şi nedumerit am rămas şi azi, întrebându-mă încă dacă nu cumva, la fel ca şi predecesorii, va coabita şi el, simbiotic şi comod, cu Sistemul care de aproape trei decenii ne-a făcut atâta rău. şi totuşi de la un timp ceva îmi spune – nu ştiu bine ce – că s-ar putea să mă înşel. Deie Domnul, dară, să mă înşel. Mai exact, deie bunul Dumnezeu ca, asemeni celorlalţi trei, să nu ne înşele şi el – actualul prezident! / Noroi să fie, că în cine să aruncăm cu el găsim noi / Mai mereu om al cauzelor pierdute (pe care însă le prefer oricăror altora câştigate cum azi vedem cel mai adesea), m-am hotărât (după ce am cerut binecuvântarea parintelui meu duhovnic): mă înscriu în PNŢCD. O fac cu speranţa că ţărăniştii, ei înaintea oricui altcuiva, îşi vor scoate Partidul din captivitatea nimicitoare în care e ţinut. Şi că vor fi în stare să-şi aleagă o conducere redutabilă: oameni de caracter, integri, competenţi şi capabili de o solidaritate în principii inexpugnabilă (care să nu mai facă posibilă repetarea tragicomediei prin care Partidul a trecut şi trece post-Coposu). Nu am de gând să revendic vreo funcţie în Partid. Nu voi accepta niciodată vreo funcţie sau demnitate publică. Dacă bruma de onorabilitate (căpătată mulţumită mai mult unui context public favorabil decât meritelor personale) va putea să ajute în vreun fel, îmi va fi de ajuns. La fel şi cu experienţa acumulată în mediul asociativ şi cu specializarea în câteva domenii. Dacă voi fi solicitat, nu voi ezita să dau mâna mea de ajutor, necesară ca oricare alta, refacerii unităţii Partidului, azi distrusă complet. Şi, în sfârşit, dacă voi fi întrebat, le voi spune colegilor ţărănişti că nimic nu mi se pare mai urgent decât ca doctrina creştină, în primul rând ea, să fie repusă acolo unde se cuvine în acţiunea Partidului şi în politica românească; doctrina creştină ca iubire a aproapelui iar nu ca “gloanţe pentru trădători”. Că a fi creştin înseamnă să te jerfeşti pentru acest Partid de martiri, iar nu să-l distrugi – mai ales ca în ultimii şapte ani, cu un cinism pe care nicio minte raţională nu-l va putea vreodată înţelege. Că a fi creştin, militant al acestui Partid, înseamnă să-ţi pese, adică să nu treci nici măcar o zi cu vederea răul din politica ţării. Şi să le spui oamenilor, pe limba lor, că acest rău imens are drept principală cauză, de peste şapte decenii, izgonirea lui Dumnezeu, cu o stăruinţă premeditată odios, din sufletele oamenilor şi de peste tot din viaţa lor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.