Toate crapă şi se duc

Nu cred că soarele prosteşte. Dimpotrivă! Luminează, limpezeşte gândurile, încarcă lumea de energie şi speranţă. Întăreşte oasele şi risipeşte iluziile. Ne-a lovit un inexplicabil pesimism de vacanţă. Nu-i nici o apariţie de fata morgana prin toată ţara. Spre orizont nu vedem decât ameninţări iar înlăuntrul graniţelor nu se aud tropăind performanţe economice. Toate ne merg pe dos. Infrastructura crapă la soare. E ca un câine mort lovit de tirurile turceşti. Bani europeni nu tragem. Stăm cu fondurile pe zero, ca într-un medalion de proşti. Ministrul responsabil de aceşti bani se hârâie pe Facebook. Comunică. Exact ca şi preşedintele Iohannis şi ca premierul Dacian Cioloş. România a devenit o ţară care s-a cam mutat pe Facebook, lăsând realitatea în plata Domnului. Pardon! În braţele serviciilor secrete. Acestea se luptă orbeşte pentru controlul asupra instituţiilor. Mai mult. Se sfâşie în interiorul lor. Fiecare grupare îşi vrea omul în guvern, în minister, în parlament, în conducerea partidului sau a postului de televiziune. Starea generală a sistemului de sănătate se înrăutăţeşte. Pe zi ce trece, numărul aberaţiilor din spitale creşte ameninţător. Culmea, se înmulţesc greşelile cretine. Sânge de altă grupă dat bolnavilor în criză. Crime din prostie, din sărăcie, din nepăsare. Preşedintele Senatului este împins la colţ numai pentru curajul nebun de a se opune. Camera Deputaţilor a fost curăţată la vârf. Încăpuse pe mâna unui neajutorat care se voia Napoleon. Opoziţie nu avem. Preşedintele principalului partid de opoziţie e priponit. Şi la un pas de a fi spânzurat cu o nouă sentinţă. Pentru a nu fi silit să vorbească, o ţine şi el tot într-o vacanţă. Nefericită bombonică a mai devenit Dragnea pentru poporul PSD! PNL-ul arată ca un partid decapitat de beneficiarul demersurilor sale. Adică de Klaus Iohannis. Culmea, preşedintele, destinatarul acestei puteri care se concentrează pe zi ce trece, se poartă ca într-o vacanţă nesfârşită. Este plecat la părinţi. Parcă ar fugi de soare şi ar lenevi pe undeva pe la umbră, supărat pe briza care întârzie. Ritmul mălăeţ al lui Klaus Iohannis parcă nu i-ar veni din fire, ci din dosarele care-i atârnă din ce în ce mai greu. Casele i-au mâncat credibilitatea ca şi lui Adrian Năstase sau lui Traian Băsescu. Din acest punct de vedere, seamănă cu Dragnea. Sunt la fel de blânzi, de tăcuţi, de cuminţi. Ca să nu zic adormiţi. Politică externă, ioc! La Brexit n-am jucat nimic, deşi erau destui români prin Anglia ca să-i mobilizăm şi să ne arătăm pornirile europene. La fel şi cu puciul din Turcia. Ne-am băgat capul în umbra duzilor din Colentina ca să nu greşim o vorbă. În loc să ne purtăm ca o punte între Europa şi Erdogan, am scăldat-o cu ochii la lună. Nu care cumva să zică unii că statul de drept din România începe să semene cu cel din Turcia. Culmea este că între căsăpelile lui Erdogan şi cele comise de binomul SRI-DNA este doar o diferenţă de autor şi de cantitate.

România traversează o criză cumplită de luciditate. Se omoară în flecăreli despre cine va câştiga alegerile şi în ce fel se vor face alianţele pentru guvernare. Parcă asta roade palma ţăranului român şi fierbe în sărăcia provincialului ignorat de atâţia ani. România este ţara în care găştile se sfâşie pentru primul contract public scos la licitaţie. A propos! Nu se mai scoate nimic, nu se mai semnează nimic. Avem mai multe proiecte neterminate decât cele care funcţionează. Şi nici un mare proiect la care să ne angajăm cu toţii. Dezvoltarea României este încremenită de frica DNA, de incapacitatea guvernului Cioloş de a scoate proiecte mari la bătaie. Guvernanţii noştri de paie se îmbată cu vise pentru un proiect de ţară deşi România nu are două partide sau două grupuri de intelectuali care să susţină acelaşi lucru.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.