Este greu să găsim în istoria americană recentă un episod în care, la ceremonia de învestire şi în discursul despre Starea Uniunii, preşedintele să spună cum vede problemele lumii, iar după câteva săptămâni să le abordeze total diferit. Din această perspectivă Donald Trump confirmă epitetul de imprevizibil ce i s-a atribuit. Este cel care, în câteva săptămâni, şi-a înmulţit virajele de 180 de grade în domeniul politicii externe, derutând politicieni şi observatori străini, cât şi comentatorii americani sau din alte ţări, el punând pe primul plan interesele familiei.
NATO, Rusia, Siria, China sunt cele mai importante teme în care şi-a schimbat din mers abordarea iniţială, surprinzând pe mulţi, moment definit de „France Presse“ drept „semn al unei normalizări a diplomaţiei sale, departe de luările de poziţie zgomotoase din timpul campaniei“. De la Casa Albă, purtătorul de cuvânt prezidenţial, Sean Spicer, are o explicaţie a faptului, el declarând la CNN: „Împrejurările se schimbă“, nuanţă prin care a invocat teoria potrivit căreia, odată instalaţi în Biroul Oval, preşedinţii văd lucrurile cu alţi ochi.
Premieră: Tillerson, cu spatele la NATO
Ceea ce a făcut, deci, Trump e spectaculos, la început el afişându-se ca un „izolaţionist“ sau „protecţionist“, pentru ca azi să se manifeste diferit. Unul dintre cele mai grăitoare exemple se referă la NATO, tratat pe care, în timpul campaniei, îl minimalizase, calificându-l „învechit“ şi somând membrii săi să-şi sporească cheltuielile militare la 2% din PIB, ceea ce a creat un vizibil deranj printre aliaţi.
Bunii cunoscători ai istoriei preşedinţiei SUA susţin că, în esenţă, este o poziţie constantă a şefilor Casei Albe, dar că ea a fost legată de stilul frust al lui Trump. Nu este, deci, surprinzător, faptul că prima reuniune a miniştrilor de Externe ai NATO a fost ignorată de noul şef al Departamentului de Stat, Rex Tillerson, el având alt program, fiind pentru prima oară în istoria Alianţei când se întâmplă aşa ceva. Comentatorii notau acest eveniment insolit, dar şi-au revizuit opiniile, după ce, pe 12 aprilie, la o conferinţă de presă cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, Trump a întors-o, retrăgând calificativul ce supărase aliaţii. „Am zis cândva că este învechită, nu este învechită“, spunea el, dar fără a renunţa la cererea privind mărirea contribuţiei financiare a membrilor.
O Europă în mișcare
Fireşte că la summitul NATO programat la Bruxelles, pe 25 mai, va aduce clarificările necesare. Va fi prima lui călătorie diplomatică în Europa, pe care o aşteaptă cu interes atât aliaţii, cât şi politicieni din alte ţări. Motivul este lesne de înţeles: în Franţa va fi un nou preşedinte, socialistul Francois Hollande, cel care a avut atâtea contre cu Trump, plecând cu coada între picioare de la Palatul Elysee; deşi Marea Britanie a ieşit din UE, continuă să aibă rol crucial în NATO; Angela Merkel, căreia Trump refuzase să-i strângă mâna în Biroul Oval, acuzând însă Germania că datorează mulţi bani SUA, e în febra unor alegeri legislative cu miză uriaşă; în Franţa, Belgia, Germania, Marea Britanie, Suedia etc., jihadiştii din Statul Islamic comit acte teroriste; în fine, Turcia ameninţă cu deschiderea „robinetului“ migraţiei. Este un peisaj complex şi complicat care, cu siguranţă, nu poate fi ocolit de Trump.
Un drift de 180 de grade în relația cu Moscova
Şi Rusia va fi foarte atentă la acest voiaj prezidenţial, întrucât datele abordării relaţiilor bilaterale de către Trump par să se fi schimbat, el înăsprind serios tonul la adresa Moscovei. Tot un viraj de 180 de grade, după ce, în campania electorală, apropierea de Moscova a fost una dintre marile sale teme, el lăudându-l pe preşedintele Putin şi spunând despre el că este un conducător „puternic“ şi „inteligent“. Pe 13 aprilie, Trump scria pe Twitter că „lucrurile se vor aranja între SUA şi Rusia“, după ce, în ajun, declarase că „ar fi un lucru extraordinar dacă vom ajunge să ne înţelegem cu Putin“. Totodată, insista pe faptul că „nu-l cunoştea“ pe Putin, iar relaţiile între cele două superputeri militare erau „probabil la cel mai jos nivel din toate timpurile“ şi că o reconciliere s-ar putea realiza greu de tot. Ajuns la Moscova, după ce Trump bombardase Siria în urma acelui ciudat atac cu sarin, Tillerson a fost primit de Putin, care a deplâns faptul că relaţia bilaterală este foarte deteriorată.
În context, amintim că Administraţia Trump este anchetată de trei comisii – două parlamentare şi una a FBI – în legătură cu relaţiile unor membri ai săi cu diplomaţi ruşi, aşa că nu s-ar exclude o înţelegere între Casa Albă şi Kremlin, de genul celor care au mai fost atâtea în trecut – inclusiv în vremea Războiului Rece – ce au dus la manipularea opiniei publice. Cum se zice, „una vorbesc şi alta fumează“, felul cum au decurs lucrurile în cazul bombardamentelor americane din Siria atestând acest lucru, oricât ar părea de paradoxal.
„Am un mic conflict de interese”
Vorbind despre politica externă a lui Trump, ziarul parizian „Liberation“ opina că ea este „în serviciul familiei sale“ şi dădea câteva exemple concludente. Primul este cel al relaţiilor cu Turcia, Trump fiind primul lider străin care l-a felicitat pe omologul său turc după referendum, exact când observatorii OSCE şi ai Consiliului Europei au denunţat neregularităţile din timpul scrutinului, iar UE a cerut o anchetă independentă. Deci nimic nu l-a împiedicat pe Trump să-şi afirme simpatia pentru Erdogan. De ce?
Unii pun în discuţie conflictul de interese, imperiul imobiliar al lui Trump fiind bine implantat în Turcia. „Am un mic conflict de interese, pentru că am un imobil de mare importanţă la Istanbul“, spunea Trump într-un interviu pentru „Breibart News“, în decembrie 2015. Trump Towers, două imobile de 37 şi 39 de etaje, construite în 2012 în cartierul şic Sisli din Istanbul, au fost inaugurate chiar de Erdogan, pe atunci prim-ministru.„Mulţumesc, domnule premier, pentru că aţi fost alături de noi la inaugurarea turnurilor din Istanbul“, scria pe Twitter, la 12 aprilie 2012, Ivanka, fiica preşedintelui de azi, care, tot atunci, declara pentru „Breibart News“ că „această afacere merge extrem de bine“. El mai are acolo un centru comercial cu cinema şi teatru. În 2015, marca Trump a adus circa cinci miliarde de dolari familiei sale numai datorită ansamblurilor imobiliare din Istanbul! Aşadar, totul se explică şi se leagă.
Sunt cifre şi date ce arată cum relaţiile preşedintelui american cu omologii lui sunt proporţionale cu interesele grupului Trump sau ale fiicei sale. De asemenea, ele explică unele dintre aceste viraje de 180 de grade pe plan internaţional, greu de anticipat în momentul învestirii, politica sa externă servind afacerile familiei.
Ivanka şi soţul ei, Jared, încearcă să scape de conflictul de interese trecând afacerile din China pe alt trust
Ivanka, superafaceri în China
Cât priveşte China, în campania electorală, Trump făcuse din ea ţapul ispăşitor pentru situaţia economică din SUA, el susţinând că, în afară că „fura“ locurile de muncă ale americanilor, ea făcea speculaţii cu dolarul, ceea ce i-a determinat pe mulţi să presupună că între cele două ţări va începe războiul economic! După câteva săptămâni, el schimba placa, pe 12 aprilie, retractând totul într-un interviu apărut în „Wall Street Journal“ şi spunând că Beijingul „nu a manipulat moneda americană“.
Tot în China el are conflict de interese, aceeaşi Ivanka şi soţul ei, Jared Kushner, fiind implicaţi în afaceri, marca de îmbrăcăminte şi bijuteriile cu numele ei fiind vândute şi în multe ţări de pe glob, arată ziarul citat. E adevărat, recent, ea a trecut activele mărcii sale unui trust familial. În plus, s-a angajat să se recuze din orice afacere ce ar fi creat un conflict de interese. Or, aproape în totalitate, produsele mărcii sale sunt fabricate în China, iar pe 6 aprilie, firma respectivă a primit acordul guvernului de la Beijing pentru trei noi produse. Întâmplător sau nu, în aceeaşi seară, Ivanka şi soţul ei participau la un dineu oferit în onoarea preşedintelui chinez Xi Jinping, aflat în vizită oficială în SUA şi găzduit în vila lui Trump din Mar-a-Lago (California).
Pe scurt, Ivanka Trump Marks LLC are azi 16 produse înregistrate în China, 32 cereri în aşteptare şi, potrivit „Associated Press“, i s-au dat patru aprobări provizorii de Beijing, după învestirea tatălui său. În 2016, marca a înregistrat venituri mai mari cu 21%. În fine, G-III Apparel Group Ltd, care fabrică îmbrăcăminte, a obţinut din vânzări suplimentare 17,9 milioane dolari, comparativ cu 2015.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.