Adolescenţii simt sau nu criza în raţia banilor de buzunar pe care îi primesc săptămânal de la părinţi. Cu toate astea, prin diverse strategii îşi păcălesc părinţii pentru a-şi achiziţiona haine sau telefoane mobile de ultimă generaţie.
Dacă te plimbi prin magazinele din centrul Capitalei sau mall-uri vei vedea o mulţime de adolescenţi care îşi cumpără haine sau fel de fel de gadgeturi.
Afişele mari ale boutiqurilor care anunţă reduceri la haine sunt deliciul puştoaicelor care sunt în al nouălea cer atunci când îşi etalează la liceu noua achiziţie. Dorinţa de a fi cât de cât în pas cu moda, concurenţa acerbă din rândul adolescenţilor pe problema vestimentară înseamnă pentru comercianţi vânzări şi profit chiar şi pe timp de criză.
„Într-adevăr magazinul nostru se adresează tinerilor cu vârste cuprinse între 14 şi 20 de ani. Au scăzut vânzările, însă adolescenţii încă îşi mai cumpără două perechi de încălţăminte pe lună. Spre exemplu, ieri a venit o clientă însoţită de mama ei pentru a-şi lua o pereche de blugi. Cum avem reduceri consistente şi la bluze, şi-a convins părintele să-i cumpere şi două bluze noi care să se asorteze cu blugii. Ei bine, ăsta este un caz. A cheltuit aproape 400 de lei”, a spus reprezentantul unui magazin din Capitală.
Te opreşti la Piaţa Romană şi vei vedea cafenelele şi fast food-urile pline de tineri îmbrăcaţi în stiluri diferite.
Deea, o puştoaică de 15 ani, se mândreşte cu adidaşii ei, care au costat un „fleac”: 260 lei.
„Îmi doream nişte pantofi sport de vară, din pânză, care să fie şi comozi. Păi ce ţi se pare mult 260?! Dăăăă… e super puţin… ţinând cont că sunt de marcă (…). Păi simt că înnebunesc dacă nu-mi iau în fiecare săptămână câte ceva. Azi mi-am luat cerceii ăştia, care sunt super şmecheri, la 25 de lei”, spune tânăra, care recunoaşte că „sparge pe haine” lunar aproximativ 1.000 de lei.
Te întrebi ce venituri au părinţii. „Tata lucrează la Apa Nova, iar mama este contabilă”, răspunde scurt şi la obiect Deea, care mi-a specificat că pseudonimul se scrie cu doi „e”.
„Fac modelling şi trebuie să mă întreţin”
O las pe Deea să dea câte un cico prietenilor în cinstea noilor săi adidaşi şi mă îndrept spre două tinere aranjate, dichisite, care tocmai îşi dau cu ruj pe buze. Părul coafat, întins cu placa, unghiile false puse la punct, cu pungile de cumpărături alături şi cu telefonul mobil de 2.000 de lei pe masă.
„Păi, am spart vreo 300 de euro”, răspunde prima domnişoară, care ţine să-mi spună că banii i-a cheltuit pe nişte ochelari de soare şi farduri. Ei bine, fetele sunt în clasa a XII-a, la Liceul „I.L. Caragiale” şi deja îşi caută ţinutele pentru bal, însă sunt dezamăgite că au în buzunar câte o mie de euro, dar nu găsesc nimic care să fie „sexy, unicat şi cu decolteu la spate”.
„I-am spus lui tati că trebuie să am cea mai mişto rochie. În plus, i-am cerut bani şi pentru bal… mă rog, în loc de 5 milioane, i-am zis 12. Mă descurc eu”, răspunde Camelia, în timp ce-şi caută nervoasă pudra prin geanta de 100 de euro. O întreb dacă este „copil de bani gata”. Reacţia a fost pe măsură. Cu unghiile bătând în masă îmi spune răspicat:
„Dragă, dacă lu’ tata îi merge bine firma, asta nu înseamnă că sunt FBG (fată de bani gata – n.r.). Da, cheltuie cu mine şi o mie de euro pe lună, dar merit… fac modelling şi trebuie să mă întreţin, altfel nu m-ar băga nici dracu’ în seamă”, spune ţanţoşă liceana.
Plec spre metrou, însă cu siguranţă cele două liceene se vor urca în taxi, căci nu se cade să-ţi etalezi prin metrou ochelarii a căror valoare e echivalentă unui salariu mediu pe economie.
Business: negocieri cu părinţii
Aşteptând metroul, mă aşez lângă un adolescent îmbrăcat din cap până în picioare în negru şi plin de insigne cu Metallica. Desfăcea mândru cutia în care se afla „noua lui bijuterie”: un playstation, pe care a dat 420 de lei.
„E, de când îi bat la cap pe ai mei… de vreo două luni mă tot chinui să-mi dea banii ăştia, dar am făcut înţelegere cu ei că dacă nu am nici o corijenţă, mi-l cumpără. La şedinţa cu părinţii a văzut mama că mi-am asigurat mediile bune şi mi-a dat banii.
Vreau să-mi schimb şi mobilu’, am văzut unu’ tare de tot, dar cer bani, luna viitoare, când e ziua mea”, îmi dezvăluie Vlad micul lui secret. El recunoaşte că nu prea mai are bani de buzunar, dar se descurcă pentru un pachet de ţigări şi un suc. Este elev în clasa a X-a şi „este normal să aibe bani în buzunar”, că oricum nu prea le are cu hainele, căci el e pasionat de gadgeturi şi speră să intre la Automatică.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.