Villa Barbaro, locul în care prozaicul dialogează cu sacrul. Corespondenţă din Italia

Villa Barbaro, de la Maser, este rezultatul unei excepţionale colaborări între mai multe somităţi ale culturii şi artei din Veneţia. Comandată de Daniele şi Marcantonio Barbaro, a fost proiectată de Andrea Palladio (1508-1580) şi decorată de Paolo Veronese.

Este uimitor felul în care arhitectura şi decorul interacţionează peste tot, iar relaţia între interior şi exterior este una dintre cele mai sofisticate.O sinteza perfectă a preceptelor vitruviene.

Villa Barbaro

Totul a început în 1554, când fraţii Barbaro, urmaşii unei prestigioase familii de umanişti şi oameni politici veneţieni, s-au hotărât să renoveze vechea reşedinţă de la ţară a familiei, situată la poalele unei coline din Marca Trevigiana. S-au gândit să solicite arhitectului care colabora de puţin timp cu Daniele la proiectul editării celor Zece Cărţi de Arhitectură ale lui Vitruviu, publicate în 1556 la Veneţia, planul construcţiei. Lucrările au început rapid şi, către 1558, noua reşedinţă era aproape terminată.

Este vorba despre o villa al cărei plan se sprijină pe repetarea unui model ternar – un corp central, cu faţada structurată de patru coloane, de unde porneau aripile mai joase ducând către două laturi aproape identice cu cea centrală.

Decoraţia pictată, încredinţată lui Veronese, se concentra asupra primului etaj (piano nobile), elementele sculptate, realizate parţial de Marcantonio, sculptor diletant, decorau în special Sala Nimfelor şi exteriorul.

Una dintre frescele lui Veronese, cu minunatele peisaje în trompe-l’oeil

Villa fraţilor Barbaro este unul dintre modelele fundamentale ale villei palladiene şi este descrisă ca model, în cea de A Doua Carte de Arhitectură a lui Palladio.

Iată cum o descrie arhitectul: „La Masera, în apropiere de Castelul Asolo, în Trivigan. Se poate vedea următoarea casă, care aparţine reverendului Daniel Barbaro, Patriarh de Aquilea, şi seniorului Marcantonio Barbaro, fratele său. Partea construcţiei care iese puţin în afară, cu două etaje de camere: planul cel mai înalt este plasat la nivelul unei curţi puţin în retragere, în care se află o fântână săpată chiar în dreptul faţadei clădirii, cu o mulţime de ornamente, atât în stuc, cât şi în pictură. Această fântână formează un mic lac care serveşte de rezervor, de unde apa se îndreaptă către bucătărie şi se revarsă apoi în grădinile ce se află de-a lungul drumului care urcă insesizabil către casă. Faţada părţii centrale, cu patru coloane ionice… Există logii de o parte şi de alta, la extremităţile cărora sunt plasate două columbare şi, dedesubt, presele pentru struguri, grajdurile şi celelalte locuri necesare unei gospodării de ţară”.

Vizitatorul de astăzi ajunge la primul etaj pe o excepţională scară ce duce direct în Sala Crociera, dispusă în partea din faţă a corpului central, şi care asigură accesul şi la alte două săli: Armonia conjugală şi Bacchus. Parcurgând această sală cu un plan special, în formă de cruce, frapează modul în care Veronese a dat frâu liber inventivităţii sale şi, în acelaşi timp, a ştiut să reinterpreteze preceptele vitruviene. Peisajelor grandioase care acoperă pereţii de sus până jos, cu o balustradă pictată întreruptă de coloane corintice, le răspunde o serie de figuri şi motive în trompe-l’oeil. Sala nu are decât trei deschideri către exterior, dar Veronese, printr-o stratagemă ingenioasă, sugerează mult mai multe: peisajele sunt încadrate de arce a căror parte interioară răspunde regulilor perspectivei. Nişele în care sunt reprezentaţi muzicieni se animă graţie umbrelor proiectate pe arhitectura pictată. În sfârşit, uşile false, pictate, dezvăluie ocupanţii locului. Copiii care apar din falsele deschideri participă la atmosfera dezinvoltă şi totodată grandioasă a reşedinţei. O primă tuşă de viaţă cotidiană, într-un mediu ambiant care se demarcă totuşi prin programul iconografic complex şi erudit.

În altă parte, în Sala numită a Câinelui, în timp ce o serie de alegorii moralizatoare se desfăşoară deasupra capetelor privitorilor, figura unui câine întrerupe solemnitatea propunerii pictate. Pe acelaşi principiu, în sala Armoniei conjugale, descoperim o pereche de papuci aşezaţi neglijent pe podea, un taburet văzut oblic… În Marele Salon care duce către Sala Olimp, viaţa cotidiană este sugerată de figurile Giustinianei Barbaro şi ale copiilor ei, plasate în spatele unei balustrade identice cu cele din Sala Crociera. Însoţită de doica celor doi fii, ea priveşte de sus vizitatorii apăsând cu mâna dreaptă trandafirii ce simbolizează împlinirile diplomatice ale cumnatului ei, Daniele, ambasador al Veneţiei la Londra, care primise dreptul de a adăuga acest simbol blazonului familial. Villa, loc de petrecere estivală, este asfel, în mod simbolic, locuită în permanenţă. Mai mult încă, ea se impune ca reşedinţă de excepţie, în care prozaicul dialoghează cu sacrul.

Casa divinităţilor olimpiene

Sala Olimp este fără îndoială cea care încarnează cel mai bine proiectul comun al lui Veronese şi al comanditarilor. Odă conceptului vitruvian de domus patrician, decorul în trompe-l’oeil coabitează cu temele sacre şi peisajele nobile. Totul este structurat pe o tramă arhitecturală bogată în motive şi forme. Dacă ne referim la iluzie, Veronese ne sugerează că aici se află, reunite, sub cerul albastru, şapte divinităţi olimpiene, formând o planetă, pe balustradă vedem soţia şi copiii lui Marcantonio Barbaro şi dincolo de zidurile policrome, splendide peisaje lacustre din care se ridică ruine antice. Exceptând figura călare pe un dragon, situată într-un halou incandescent în centrul plafonului, toţi protagoniştii picturilor sunt recognoscibili.

Toţi specialiştii în iconografie au fost interesaţi de această figură-cheie care ar putea concentra sensul întregului ciclu. Este oare Thalia, muza emblematică a armoniei celste? Sau încarnarea înţelepciunii divine, cum pare să creadă cea mai mare parte a exegeţilor lui Veronese? S-ar putea, la fel de bine, să avem de-a face cu o reprezentare a Adevărului pe aripile Dragonului Timpului. Gata să coboare pe Pământ, el ar trimite la filosofia lui Daniele Barbaro, bazată pe adevărata cunoaştere (simţuri, raţiune, intuiţie) prin contemplare. Indiferent ce simbolizează, această figură a prins în mod sigur contur în timpul conversaţiilor dintre Daniele şi anturajul lui Federico Badoer, literat, ambasador şi om politic, în care studiile cosmologice ocupau un loc privilegiat. Din păcate nu există niciun document privind această comandă, şi nu se poate decât specula în jurul enigmaticei alegorii.

Uşa falsă pictată de Veronese

Tavan în Sala Olimp

Nobil la Vânătoare

O iconografie care nu şi-a dezvăluit misterele

Există multe alte mistere ce ar trebui dezlegate în vastul ansamblu de fresce de o prospeţime încă uimitoare. Astfel, Sala Lămpii cu ulei conjugă virtuţile teologale şi referinţele la contextul reformist dominat de Conciliul din Trento, la care Daniele a participat în calitate de Partriarh de Aquilea. Sala numită a Armoniei conjugale pune şi ea o problemă de identificare şi interpretare: trebuie să vedem în picturile ei o referinţă la căsătoria lui Marcantonio Barbaro sau o alegorie mai generală menită să celebreze prestigiul femeii în interiorul căminului ca garant al perenităţii şi stabilităţii lui?

O altă problemă apare: care este sensul prezenţei celor două personaje din deschiderea uşilor false din cele două extremităţi ale villei? Sunt portrete ale proprietarilor locului sau, mai curând, numai figuri cu rol decorativ? Cât despre peisajele care ritmează pereţii primului etaj, trebuie ele interpretate ca metafore ale unei câmpii, ale unei societăţi aflate în mutaţie? Anticipează oare „peisajul ideal” din secolul al XVII-lea şi pun jaloanele unui gen pictural care le va lua drept modele?

Încă una dintre miile de iluzii cărora Veronese a ştiut, ca de obicei, să le confere forma poeziei şi a nobleţei, pe care numai marii pictori le-au putut explora.

Imagine din Sala cruciformă

Scenă în spatele balustradei

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.