Visul lui Iohannis și un cal verde

S-a scărpinat președintele României ce s-a scărpinat și i-a venit portretul viitorului premier al României: „Premierul trebuie să fie o persoană integră, fără probleme penale, care mă convinge că are capacitatea să conducă Guvernul și care are o majoritate în spate“.

Vai de mine! Cum de l-a descris atît de corect? Nici să se fi scărpinat o sută de ani și tot n-ar fi pus condiții mai potrivite. Parcă i le-ar fi dictat Sfîntul Petru de la ușile Raiului. Problema românească pentru un sas cu exprimări sintetice este destul de simplă. Unde găsește Klaus Iohannis un asemenea premier? Dacă luăm toată istoria României și o citim cu lupa, vom afla că țara ar fi rămas fără nici un premier. Asta, pentru că visul lui Iohannis nu și-ar fi găsit omul nici în perioada interbelică și nici în cea comunistă. Ca să nu mai vorbim de cei 27 de ani de chinuită democrație. O fi fost competent și cinstit Văcăroiu? Pesediștii vor striga un „daaaa“ prelung de cîteva ore. Dar dacă luăm afacerea telefoniei mobile și cîteva dintre contractele juniorului Văcăroiu, ne lăsăm păgubași. A fost cinstit Victor Ciorbea? O fi fost, dar n-a fost în stare să conducă un guvern care să și schimbe ceva în România. A capotat repede, aureolat de cinstea lui simbolizată de Dacia veche. Să fi fost integru Radu Vasile? Nici el n-a priceput mare lucru din ce avea de făcut! Sau Mugur Isărescu, proteză de premier? Cel mai eficient pare să fi fost Adrian Năstase, despre a cărui integritate nu are rost să mai vorbim. O fi fost integru, ne-penal și competent Călin Popescu Tăriceanu? Sau Emil Boc? Sau Mihai Răzvan Ungureanu? Președintele României a dat chix la singura desemnare făcută pe cont propriu în scurta sa perioadă de domnie. Dacian Cioloș nu corespunde nici el criteriilor prezidențiale. În ciuda faptului că a adoptat cîteva măsuri eficiente în domeniul agriculturii, s-a dovedit aerian și la formarea echipei, și în abordarea fondurilor europene, și în gestionarea economiei. Pînă la urmă, pe lîngă responsabilitatea de a alege un premier, să-i zicem, curat, el a desemnat un premier neconvingător și ineficient. Nu are rost să vorbim despre Sorin Grindeanu, care, pe lîngă faptul că este opera grabei și derutei lui Liviu Dragnea și a PSD-ului, este și semnul că președintele României nu și-a dat seama că potcovește țara cu un alt aerian.

Nu-i simplu de găsit un premier după criteriile președintelui și ale celor care cer cu disperare integritate și competență, majoritate și un strop de patriotism. La integritate ar cădea și președintele Iohannis. Gîndiți-vă că după aceste criterii ar fi picat și Helmut Kohl, și premierul Ungariei, Viktor Orban, și Sarkozy (președinte, nu unealtă a președinției!). Mă tem că și Tony Blair ar fi picat, ca să nu mai vorbim despre Berlusconi sau Gerhard Schroeder.

Politica e mierea Dracului și, dintre toate scorburile prin care se găsește, guvernarea este cea mai bogată. Trec zecile de milioane de euro, uneori miliardele, pe lîngă premier ca muștele pe lîngă un rîu cu ciocolată topită. Iar noi, poporul cu cea mai înaltă vocație morală din toată lumea balcanică, vrem un premier cinstit, care să nu mintă, să nu ne înșele, să nu ia șpagă, să se priceapă la toate, să muncească de dimineața pînă seara și să se declare fericit cu vreo 4.000 de euro pe lună. Asta, în ultima vreme, pentru că, pînă la Victor Ponta (inclusiv), salariul premierului și cel al președintelui României băteau undeva în jur de 1.000 de euro. Vă dați seama cum s-a lins pe bot Traian Băsescu pentru a rămîne preacinstit și cu atîtea proprietăți și afaceri și cît de curat a plecat el de la Cotroceni!?

Dar pînă la Traian Băsescu este cale lungă. Este suficient să aruncăm o privire pe lista de consilieri ai prim-miniștrilor, toți strecurați prin tot felul de consilii de administrație, unde mai întotdeauna depășesc în încasări fostul, chiar și actualul salariu de premier. Din acest punct de vedere, presiunea lui Klaus Iohannis pentru corectarea salariilor pentru funcțiile importante din stat trebuie considerată corectă. România nu poate avea un premier și un președinte mai acătării pe un salariu de mizerie.

De la asta vine chestiunea integrității. Populația dominată de reflexe proletare și de amintirea Codului eticii și echității socialiste vrea să fie egală cu președintele și cu premierul și la drepturi și la salarii. Dar ei să fie morali, pricepuți, dăruiți activității lor, devotați partidului care i-a promovat, patrioți adevărați. Și să nu cedeze tentațiilor, indiferent care ar fi acestea! Ce mai! Premierul și președintele ar trebui să fie luați din Rai și instalați direct la Cotroceni și în Piața Victoriei.

Dar cei mai duri adversari ai slăbiciunilor premierului (căci la președinte se fac că nu văd nimic) sunt protestatarii din Piața Victoriei, liberalii și oamenii lui Nicușor Dan. Ei vor un Sfîntul Petru în Piața Victoriei, care să conducă un guvern mai ceva ca o comisie de evaluare la Judecata de Apoi.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau varianta digitală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.