Vreau o justiție dreaptă! Destul cu justiția „liberă” a nomenclaturiștilor ceaușiști!

În 1945 comunismul a lovit România ca un sifilis. Boala promiscuității și a dominării animalice, a acuplărilor nefirești ce au marcat pe viață generații întregi cu stigmatul șancrului roșu și au răsturnat valorile tradiționale călcând în picioare tot ce însemna elite și ridicând la suprafața societății spuma infectă a pegrei, s-a întins atunci, la ordinul lui Stalin, ca o molimă în toată țara.

Ca orice dictatură conștientă de repulsia ce o generează, și dictatura comunistă și-a dezvoltat la maximum instrumentele de teroare și represiune. Puterea a fost încredințată brutelor fără scrupule, oportuniștilor și ariviștilor, proștilor însetați de a-i umili pe cei instruiți, leneșilor fericiți să deposedeze de-a moaca de bunuri pe cei vrednici și gospodari.

Justiția comunistă nu a fost altceva decât unul dintre instrumentele de tortură ale temutei securități. Toate atrocitățile se făceau în numele legii și dreptății.

Temnițele, lagărele de muncă forțată, golite de borfașii de drept comun pentru a face loc intelectualilor și fruntașilor categoriilor înstărite, au devenit puncte terminus pentru exterminarea dușmanului politic. Canalul, Experimentul Pitești, Penitenciarul Gherla sunt doar câteva locații emblematice pentru ce a însemnat justiția satrapilor roșii de la Petru Groza, prin Gheorghiu Dej, până la Nicolae Ceaușescu.

Adevărate incubatoare de mutanți sadici și fanatizați au împânzit România, sub denumirea propagandistică de pepiniere ale omului nou, comunist. Puțini își mai amintesc modul în care erau selectați studenții pentru facultățile de drept, pentru Academia Ștefan Gheorghiu, pentru academiile cu profil militar, chiar în anii din urmă, ai regimului Ceaușescu. Dosarul de cadre, originea sănătoasă, erau filtre obligatorii, menite a asigura preponderența fidelității politice față de legi și principii morale.

Astfel au fost aleși, s-au format și au crescut securiștii și magistrații României comuniste. În cultul Secretarului General, al interesului de partid, al luptei de clasă. Libertățile cetățenești, drepturile fundamentale ale omului, egalitatea de tratament și șanse în viziunea lor? Frivole luxuri teoretice!

***

Astăzi, România este definită drept țara corupților! O spun chiar guvernanții ei din cele mai înalte poziții, ca într-un fel de incantație de orfelinat, după o înhalare zdravănă din punga cu aurolac: „țara e mama, mama e curvă și are sifilis”!

Eu nu am mai pomenit așa ceva! Să-ți recunoști o boală, mai ales venerică, și să încerci să o tratezi, e un semn de curaj și responsabilitate. Să te grozăvești însă cu ea, ba, mai mult, să-ți revendici supremația internațională la numărul de spirocheți și la malformații luetice mi se pare o imbecilitate de fază terminală.

S-a batjocorit astfel Italia pe vremea legendarelor sale COSA NOSTRA, CAMORA, N’DRAGHETA ori CORONA SACRA UNITA? Ori SUA în timpul famigliilor Lucchese, Genovese, Gambino, Bonano si Colombo? Sau, mai în zilele noastre, Germania cu recidiviștii ei din industria auto (scandalul Faurecia (VW, Audi, BMW) în 2006 și scandalul VW – emisii C02 în 2015)? Nici vorbă! Fiecare dintre aceste mari națiuni și-a apărat imaginea, cerând justiției proprii acțiune dar și discreție și moderație când vine vorba de interesul national. Pentru ele, a ucide corupția cu prețul uciderii propriei țări nu este o opțiune.

Ce vedem la noi că face binomul în numele justiției? Luptă pe față pentru putere, chiar cu pretul trădarii naționale, fără niciun fel de limite de raționalitate. Și totul sub pavăza unei ipocrizii superlative.

Căci, s-o spunem fără menajamente: justiția română de azi este, la nivelele ei de conducere, o continuatoare prin oameni și practici a justiției comuniste de ieri.

Monica Macovei a fost procuror comunist în timpul regimului Ceaușescu. Tatăl ei, securist – nomenclaturist de vază, a fost decorat de Nicolae Ceaușescu cu Steaua RSR prin același decret în care apăreau generalul Iulian Vlad și generalul Nicolae Pleșiță.

Livia Staciu a fost procuror comunist în timpul regimului Ceaușescu.

Laura Kovesi este fiica procurorului ceaușist Ioan Lascu, care a deținut peste 30 de ani funcția de procuror șef comunist al Parchetului Mediaș.

Raluca Prună este fiica lui Vasile Prună, care a fost ofițer al securității în MAE, demascat de fostul diplomat Mircea Răceanu.

Și lista poate continua.

Prea mult pentru a credita coincidența. Și prea mare similitudinea de practici între modul de operare al justiției comuniste și cel al așa zisei justiții libere coordonate astăzi din fotolii de decizie, de toate aceste tovarășe, pentru a ne putea reprima un zâmbet ironic.

Dacă România este țara corupților, așa cum trâmbițați voi, gorniștii umflați cu hidrogen sulfurat ai execuțiilor publice în numele justiției, de ce aș crede că procurorii și judecătorii acestei țări sunt altfel, sunt mai buni, nu sunt și ei corupți, precum poporul din care se trag? Am toate motivele să cred că, dimpotrivă, sunt chiar mai corupți decât poporul ce i-a dat, gândindu-ne la experiența lor comunistă, pe care am evocat-o la început, la ereditatea lor însemnată de spirocheți și șancre ce se exhibează prin atâtea abuzuri și nelegiuiri partizane?

Sunteți atât de necredibili și aveti atâta tupeu!

Și puțin vă pasă de țara al cărei bine îl invocați la fiecare nouă mârșăvie.

Ce încercați să ne spuneți? Că fără genă securistă și comunistă nimeni nu se califică pentru a face dreptate în țara asta?

Eu cred că toate tovarășele numite mai sus, cu funcțiile lor importante și cu genealogiile lor roșu-hemoragice sunt predispuse a fi mai corupte și mai demne de neîncredere decât orice procuror sau judecător din țara asta ce nu se trage din nomenclaturiști comuniști și securiști.

Cu fiecare nouă nedreptate pe care o văd în jurul meu doresc tot mai intens o justiție dreaptă. O justiție adevărată. O justiție în care cel mai mare infractor în viață al țării să nu fie lăsat liber să dea lecții de morală; o justiție în care discuția despre drepturile omului să nu fie un lux.

Odrasle de nomeclaturiști ceaușiști: faceți un pas înapoi și nu ne mai chinuiți cu aerele voastre de indispensabili.

http://www.conteledesaintgermain.ro/vreau-o-justitie-dreapta-destul-cu-justitia-libera-a-nomenclaturistilor-ceausisti/16-08-2016

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.