Wenzel Jamnitzer, geniul Renaşterii germane

Originar din Viena, Wenzel Jamnitzer (1507/1508 – 1585) se numără printre cei mai prestigioşi orfevri ai Renaşterii germane. A lucrat la Nüremberg unde a condus o importantă antrepriză familială şi a dat naştere unei adevărată dinastii de orfevri.

Creaţiile sale uimitoare, din care mai există astăzi 30 de capodopere, erau căutate de toate Curţile europene şi mai ales de Habsburgi al căror furnizor favorit a fost.

O splendidă Daphne în argint şi coral

Casetă cu alegoria filosofiei, din argint parţial aurit

Afluenţa comanditarilor lui Jamnitzer explică repetara unor opere ale Maestrului, cu ar fi „Daphne” de la Muzeul Naţional al Renaşterii. Executată între 1569 şi 1576 pentru un comanditar rămas necunoscut, ea a fost copiată, câţiva ani mai târziu, de Abraham Jamnitzer pentru unul dintre electorii de Saxa. „Daphne” de la Ecouen este una dintre cele două capodopere conservate în Franţa. Daphne este reprezentată sub trăsăturile unei femei foarte frumoase, în picioare, cu piciorul drept uşor îndoit şi plasat înainte, aşezată pe un soclu ornat cu fragmente de cuarţ (pirită, azurit, malahit) şi corali fosilizaţi. Este îmbrăcată cu o rochie drapată cu borduri cizelate care lasă să se ghicească corpul şi descoperă parţial picioarele. Carnaţia este în argint alb, iar veşminle şi părul au fost aurite. Statueta se deschide la nivelul centurii a cărei parte inferioară, prevăzută cu o bandă lată, cu cartuşe gravate în acvaforte, se îmbucă cu partea superioară. Bustul este îmbrăcat într-un corsaj ale cărui mâneci degajează uşor braţele. Figurate pe orizontală, antebraţele sunt ridicate pe verticală şi se întrerup la nivelul mâinii unde sunt fixate ramurile de coral. Capul este uşor înclinat către stânga, privirea îndreptată către braţul stâng şi ramura lui de coral. Figura elegantă, cu trăsături clasice, cu nasul drept, are o expresie de blândeţe resemnată, de melancolie. Părul este ridicat, calota craniană primeşte ramura de coral roşu-sânge, compusă din şase ramificaţii pe care se află, ici şi colo, inele de argint ornate sumar cu granate şi turcoaze probabil în timpul restaurărilor. Opt ramuri delicate de frunziş de laur, în argint pictat în verde şi emailat, sunt fixate la extremităţile ramurilor.

Platou din argint aurit, parţial emailat cu crustacee şi reptile în relief, secolul al XVI-lea

În „Metamorfoze”, Ovidiu spune povestea nimfei Daphne care, fugind de Apollo, a fost transformată în laur. Mitul lui Daphne a cunoscut o largă apreciere în timpul Renaşterii, când nimfa a devenit simbolul purităţii eterne şi inaccesibile. Jamnitzer a ales s-o prezinte chiar în momentul metamorfozării sale vegetale. Această viziune dramatică amestecă îndrăzneţ referinţele la mitul antic cu cele la lumea subacvatică. Ea se integrează perfect în rândul operelor sculptate de Jamnitzer.

Efectul lui Daphne se datorează impresionantelor ramuri de coral de pe capul şi de la mâinile personajului. Artistul se conformează reprezentărilor antice parţial, fără a prezenta descrierea corpului acoperit de scoarţa copacului sau rădăcinile care o fixează în sol. Jamnitzer devine astfel ecoul contempoanilor săi, dintre care mulţi considerau coralul nu ca pe un animal, ci ca pe o specie bizară, la limita lumii vegetale şi a celei minerale. Duritatea minerală a coralului este temperată de prelungirile „vegetale”, făcute din tije subţiri de argint şi frunze. Jamnitzer dovedeşte o formidabilă încredere în vitalitatea naturii. Astfel, departe de a se supune exact poveştii metamorfozei mitice, artistul prelungeşte interpretarea printr-o evocare universală a mutaţiilor Naturii.

Patru secole de la dispariţia ilustrului orfevru, umanist şi savant

Portretul lui Wenzel Jamnitzer, de Nicolas de Neufchatel

Wenzel Jamnitzer sau Wenzeslas Gamnitzer era originar din Viena şi era deja un artist format când a obţinut dreptul de târgoveţ la Nüremberg, în 1534, dechizându-şi chiar în acel an propriul atelier de argintărie.

S-a integrat repede şi onorurile au început să curgă. Numit gravor al Monedei, în 1545, a participat la administrarea cetăţii. Mai mult decât un atelier, el a condus o adevărată afacere de familie prosperă, în care au lucrat succesiv fratele său, Albrecht, fii lui Hans (1538-1603), Wenzel II, asasinat la Paris în 1572 în Noaptea Sfântului Bartolomeu, şi Abraham (1555-1600), cei trei gineri, nepotul lui Christoph (1563-1618). Forţa familiei Jamnitzer a constat în întâlnirea fericită dintre un pater familias genial, cooptarea membrilor familiei şi a colaboratorilor aleşi cu grijă. Astfel, atelierul Jamnitzer, furnizorul favorit a trei împăraţi succesivi şi al tuturor Curţilor princiare din Europa, a dominat argintăria germană până la moartea lui Christoph Jamnitzer în 1618.

„Quasi centrum Europae!”, este titlul ales în 2002 de „Germanisches Nationalmuseum” pentru expoziţia consacrată artei de la Nürnberg în timpul Renaşterii, titlul ce rezumă poziţia eminentă a acestui „oraş liber” al Imperiului Habsburgic în secolul al XVI-lea.

Niciun oraş din Germania nu a dat atâţia artişti, din niciunul n-au ieşit atâţia mecena, prinţi episcopi, catolici sau protestanţi, prinţi-electori şi împăraţi succesivi, de la Maximilian I la Rudolf al II-lea.

Carafă ornamentală cu montură în argint aurit, parţial emailată

Forţa cetăţii stătea în ambiţia celor 45.000 de locuitori ai ei, conduşi de o puternică pătură negustorească care supraveghea o ordine socială dinamică, veselă şi deschisă intelectualilor. Arta oraşului a fost marcată în primii ani ai secolului al XVI-lea de figura lui Dürer. Invenţiile maestrului, interesul lui pentru figura umană, gustul lui pentru proporţiile ideale, interpretarea operelor pe care le văzuse în Italia au marcat o etapă fundamentală, el fiind urmat în curând de artiştii primei Renaşteri germane.

Nu este uşor de rezumat cariera lui Wenzel Jamnitzer, căruia „Germanisches Nationalmuseum” i-a dedicat marea expoziţie ce a comemorat patru secole de la moartea sa. Jamnitzer nu s-a mulţumit să fie rând pe rând argintar, emailor, creator de medalii, modelator şi sculptor, un artist cu multe faţete ale cărui modele, transmise printr-un număr incredibil de plachete, s-au difuzat în toată Germania. Ca toţi marii orfevri, era în primul rând un mare desenator. Caietele sale de modele dovedesc interesul pentru infinite combinaţii de forme. Jamnitzer s-a arătat deosebit de grijuliu cu echilibrul, întotdeauna perfect în operele sale, între figuri şi ornament. Exerciţiile sale grafice traduc şi o practicare perfectă a tuturor gamelor de emailuri folosite în timpul său. Graţie desenelor care s-au mai păstrat, se pot retrasa toate etapele invenţiei şi colorării faimoaselor sale capodopere.

Despre arta lui Jamnitzer există un studiu amănunţit, realizat de Michele Bimbenet-Privat, conservator la Muzeul Luvru.

Renumele argintăriei de Nürnberg

Piesă decorativă semnată de Jamnitzer

Orfevrii acestei generaţii s-au ilustrat mai ales în aşa numitele „Gebuckelte Gefasse” a căror realizare savantă mărturisea virtuozitatea tehnicilor şi perfecţiunea formelor gotice. În majoritatea atelierelor, inovaţiile anilor 1520 s-au tradus prin boluri (Becher) şi cupe înalte (Pokale), lucrate cu muluri sau caneluri inspirate din sculptura funerară. Modelele argintarilor de la Nürnberg, profane sau religioase, s-au răspândit în întreaga arie germanică. Anul 1525 a însemnat sfârşitul orfevreriei catolice. Consiliul oraşului a adoptat luteranismul, iar artizanii s-au orientat către o producţie profană, ilustrată de gravorul Hans Sebald Beham (1500-1550), pictorul Georg Pencz (1500-1550) şi prolificul gravor Virgil Solis (1514-1562). În acest clinat foarte stimulator s-a dezvoltat personalitatea lui Wenzel Jamnitzer.

Monumentalul Merkel

Cupa Nautilus

„Merkelscher Tafelaufsatzcare” (un ornament de masă), numit aşa după cetăţeanul din Nürnberg, Merkel, care l-a salvat de la topire la începutul secolului al XIX-lea, constituie astăzi una dintre mândriile „Rijksmuseum” din Amsterdam.

În 1549, Jamnitzer a confecţionat acest monumental ornament de masă, înalt de un metru, pe care l-a vândut Consiliului din Nürnberg, aşezat într-o bogată cutie de piele gravată, la considerabilul preţ de 1.230 de florini. Poate că oraşul se gândea să-l ofere lui Carol Quintul, mort în acelaşi an, deoarece cartuşul pentru dedicaţie a rămas necompletat.

Cu minuţia sa obişnuită, Jamnitzer a sculptat mai întâi în lemn un model al unei opulente statui a Pământului-mamă, apoi a decis să-i modifice uşor atitudinea înainte de a-l turna în argint. Această frumoasă femeie stă în picioare, pe un soclu de argint care pare compus din pământ şi stânci şi dintr-un tufiş cu infime forme vegetale. Ea poartă pe cap un bazin mare, parţial emailat, al cărui decor este compus din motive „à l’antique”, frize şi şi elemente maure, alături de flori şi frunze. În centrul bazinului, un vas emailat, cu motive maure policrome, din care iese un buchet de flori din argint. Nimeni nu mai văzuse aşa ceva la meşterii din Nürnberg şi acest monument al artei lui Jamnitzer a fost considerat, încă de la crearea lui, o minune tehnică, conjugată cu eleganţa sculpturii antice. A fost şi prima oară când Jamnitzer a dus la o asemenea perfecţiune imitaţiile rafinate ale plantelor pe care le-a iubit toată viaţa.

Ca un moştenitor inspirat, el a reluat asociaţiile inventate de argintarii din timpul lui Dürer care animau soclurile operelor lor cu „terase” imitând pământul şi desenau „tijele” în forma unor trunchiuri de arbori. Dar Jamnitzer a sistematizat aceste imagini, transformând terasele şi tijele în adevărate scene luate din viaţa reală, pline de viaţă, animate de elemente vegetale şi animale. Tentaţia sa de a depăşi limitele tehnice ale vremii l-a dus la reprezentări extrem de mici de insecte, reptile, crabi, scoici şi minuscule plante, realizate după model.

Merkel, ornament de masă

Vasul de la Luvru, salvat din colecţiile de orfevrerie ale lui Ludovic al XIV-lea.

Acest repertoriu pe care marele istoric vienez Ernst Kris l-a numit „stil rustic”, făcând aluzie la „figurinele rustice” ilustrate în aceeaşi perioadă în Franţa de Bernard Palissy, rămâne una dintre marile originalităţi ale artistului.

Se regăseşte o foarte frumoasă interpretare în vasul de argint aurit păstrat la Muzeul Luvru, una dintre piesele rare ale colecţiei lui Ludovic al XIV-lea, scăpate în mod miraculos de la topire. În pofida fragmentelor lipsă acum şi a pierderii bazinului care îl însoţea, el provoacă încă emoţie privitorilor. Din frunzişul care decorează centrul, se iveşte o întreagă lume de creaturi acvatice care pare să trasverseze fondul, întâlnindu-se cu făpturile înaripate: şerpi, broaşte, ţestoase sar şi se caţără. Toate aceste animale sunt de un surprinzător realism până la punctul de a te face să uiţi că sunt din argint. Jamnitzer era maestru în tehnica mulajului după natură. Se pot observa pe unele piese ale lui urmele acelor cu care fixa pe o planşă reptilele când se pregătea să le facă mulajul. Tehnica consta în realizarea câte unui mulaj pentru fiecare parte a animalului, care, unite, dădeaun forma integrală. Aceste modele, mulate la rândul lor, puteau fi multiplicate la infinit. Umaniştii, ca Basilius Amerbach din Basel, au colecţionat cu pasiune aceste curiozităţi, admirând ingeniozitatea cu care orfevrul reuşea să confere viaţă creaţiilor sale.

Conştient de efemeritatea lucrurilor şi eternitate

Statuetă din bronz aurit ce se află la Kunst Historischesmuseum din Viena

Curiozitatea lui fără margini l-a împins pe Jamnitzer să-şi însuşească cunoştinţe ştiinţifice, atât teoretice cât şi practice, aşa cum arată şi portretul său pictat de Nicolas de Neufchatel către 1562, păstrat la „Muzeul de Artă şi Istorie” din Geneva. Privitorul descoperă un bărbat matur, cu barbă, cu ochi dominatori, care a pozat înconjurat de tot ceea ce îl pasiona: un model în sangvină, o mică sculptură din argint „à l’antique”, un vas plin cu frunze delicat cizelate şi, în mâini, cu două instrumente inventate de el, un compas pentru proporţii şi o riglă de transformare a greutăţilor specifice metalelor. În faţa lui, ochelarii şi o carte desăvârşesc acest portret de om de ştiinţă şi de înţelept, conştient de efemeritatea lucrurilor şi de locul lui Dumnezeu. Acest interes pentru ştiinţe nu era o excepţie la Nürnberg unde forjele, topitoriile, industriile şi artizanatul mecanic au contribuit mai mult decât agricultura la vitalitatea oraşului. Dacă învăţarea matematicilor era o tradiţie la compatrioţii săi, Jamnitzer s-a distins printr-o excepţională anvergură intelectuală, rară la un orfevru, ajungând chiar să publice, în 1568, un tratat complex despre perspectiuvă şi geometrie, ilustrat cu gravuri remarcabile de colaboratorul lui, tânărul Jost Amman (1539-1591).

Pământul-mamă

Jamnitzer s-a afirmat cu succes în multe direcţii. Stăpânea perfect ordinele arhitecturii antice, ale căror triglife şi metope se regăsesc în plachetele sale, iar vasta lui cultură îi permitea să interpreteze just textele şi miturile Antichităţii şi să le adapteze dorinţelor comanditarilor. Cei mai buni ambasadori ai lui au fost prinţii Germaniei. Colecţiile „Grünes Gewölbe” de la Dresda păstreză un minunat cufăr-masă de scris, surmontat de o elegantă statuetă a Filosofiei, provenind din colecţiile istorice ale electorilor de Saxa. Cele din München posedă trei opere ale maestrului, printre care una spectaculoasă, montată în argint aurit, menţionată în inventarele bavareze încă din 1598, a cărei bază figurează o scenă de luptă între un vultur şi un melc urcat pe un şarpe. La Berlin, una dintre capodoperele de la „Kunstgewerbemuseum” este „cupa imperială” (Kaiserpokal) oferită de oraşul Nürnberg împăratului Maximilian al II-lea la intrarea sa în oraş în 1570. Orfevreria lui Jamnitzer a fost calificată adesea ca manieristă. Este adevărat că el era pasionat de materialele exotice şi de formele neobişnuite şi şi-a însuşit cu acelaşi talent emailurile de Limoges sau sticla veneţiană, integrându-le în vase cu forme uimitoare.

Dar Jamnitzer nu este numai inventatorul unei vesele somptuoase. Excelent patrician al artei turnate, a lăsat o excepţională colecţie de sculpturi, începând din 1549 până în 1578, anul livrării statuilor în bronz aurit ale celor „Patru Anotimpuri”, care însoţesc fântâna din argint comandată de Maximilian al II-lea, folosită apoi de împăratul Rudolf al II-lea în castelul său din Praga. Pentru a realiza aceste figuri, elegante şi efilate, Jamnitzer a recurs la modelele sculptorului flamand Johan Gregor van der Schardt şi probabil la turătoria principalului mestru din Nürnberg, Georg Labenwolf. Acest recurs la alţi artişti nu este de mirare în contexul dezvoltării rapide şi a activităţii intense a atelierului lui Jamnitzer. Acesta a lăsat o operă magistrală, prezentată în toate „Kunstkammern” germane, dar invenţiile sale cunosc o excelentă difuzare graţie desenatorilor şi gravorilor care îl înconjoară, în special Erasmus Hornick (1520-1583), originar din Anvers, instalat la Nürnberg din 1559 până în 1582, şi Mathias Zünd, orfevru şi gravor, elev al lui Jamnitzer, fără îndoială cel mai bun interpret al său în materie de ornament. Modelele lor traduc o imaginaţie dezlănţuită şi un adevărat horror vacui.

Moştenirea maestrului

Mitul antic al nimfei Daphne, metamorfozată în laur

În generaţia nepoţilor lui Jamnitzer trebuie reţinută asociaţia formată de strălucitul Christoph Jamnitzer, care poseda bogăţia modelelor atelierului familial, cu orfevrul Hans Pezolt, un virtuoz al cizelurii, ale cărui cupe înalte aduc omagiu argintăriei gotice într-o uimitoare revenire la acest stil care a marcat sfârşitul Renaşterii. Niciodată piesele de Nürnberg n-au fost atât de minunat lucrate, n-au avut atâta plasticitate. Din această epocă datează şi primele cupe în formă de ciorchine de strugure cu un personaj în atitudini pitoreşti, de asemenea de amintire gotică. Este o perioadă de transformări ale registrului ornamental. Pictorul Georg Wechter şi orfevrul şi gravorul Paul Flindt aduc ornamentaţii făcute din înlănţuiri de curbe, cartuşe şi grămezi de fructe, animate de capete de îngeri şi de măşti, delicat cizelate. Aceste decoruri sunt totuşi mai sărace decât cele din perioada precedentă. După moartea lui Christoph Jamnitzer în 1618, orfevreria de Nürnberg cunoaşte un oarecare declin agravat şi de Războiul de 30 de ani.

Din creaţia lui Jamnitzer rămân astăzi ceva mai mult de 30 de capodopere, dispersate în colecţii publice şi particulare din întreaga lume, martore ale vieţii intense şi prolifice a marelui artist, supranumit mult timp în Franţa „Cellini german”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.