1877

1877?! Ei bine da! Păi dacă Prusia nu se războia cu Danemarca, Austria și Franța, nu mai trăiam noi așa cum am trăit în 1877, spune colonelul Bumbescu.

Nu știu de unde a apărut, colonelul. Ne-am trezit cu el prin grădină, într-o dimineață. Bună ziua. Bună ziua, ne spune colonelul Bumbescu. Îmi caut calul. Calul, îl întreb eu nedumerit. Când a căzut bombarda, calul meu a luat-o la sănătoasa, speriat foarte. Bombarda? Întocmai. Turcii au bătut în retragere, rușii ne-au împins înainte, în prima linie. Mă uit la Elvira Popescu, ea se uită la mine. Pufnește în râs. Se mai întâmplă uneori ca un ins sau altul, pe nepusă masă, să fie azvârlit prin timp. Cafea? îi dăm colonelului o cafea. Pe stradă trece coloana electorală de la PSD. Urmează coloana electorală de la PNL. Peste un ceas se deschide portalul temporal. Dacă nu-mi găsesc eu calul, mă întorc în linia întâi. Noi, fără glas. În cele din urmă, Elvira își face curaj. Cum e în 1877?! Asasinate, revoluții, războaie, serbări câmpenești, ce altceva? Și Prusia? Cancelarul rus Gorceakov s-a înțeles cu Bismarck și astfel, Rusia și-a reorganizat flota în Marea Neagră, înțelegeți? N-am prea înțeles mare lucru. În cele din urmă, colonelul Bumbescu s-a întors în timpul lui iar noi am rămas mai departe în grădină să ne bem cafeaua. Elvira Popescu s-a uitat din nou la mine. Știi că un unchi de-al meu s-a îndrăgostit de o franțuzoaică în 1877. Poate străbunicul tău, am dat eu să glumesc. Soarele se strecura printre frunzele nucului de lângă casă. Prin văzduh zburătăceau niște sticleți jucăuși. Idila s-a consumat în Grecia. Undeva, pe malul mării. Pe franțuzoaică o chema Clotilde Armand. Nu se poate, strig eu, plin de surprindere. Chiar așa! Chiar așa? Ce întâmplare ciudată? Găsești vreo explicație?! Oricât am încercat, nu am găsit nici o explicație. Universul e de-a dreptul straniu. Dar foarte straniu. Chiar așa. Unele personaje călătoresc prin timp ar spune Carl Sagan. Și, dintr-odată, cum tot vorbeam noi doi, se lasă ceața peste lume. O ceață deasă, din senin, tocmai așa. Am spus eu că universul e chiar straniu. Da, am spus. Și fără de înțelegere. Ce face el, tocmai acum, e doar treaba lui. Cu tot cu moleculele lui, cu aminoacizii, cu stelele și cu planetele. Elvira Popescu spune că acum câțiva ani nu era așa. Era totul limpede. Ah, nu, Elvira Popescu, și atunci era haos dar nu aveai tu ochi pentru el. Haosul? El guvernează toate ființele. El guvernează politica. Politica trebuie să fie expresia clară a haosului. Să ne păstrăm calmul, ceața asta se va risipi. Când, dragă Elvira Popescu?! Chiar acum. Și, uite, că iese soarele. Da, așa e, iese soarele. Și ce aflăm noi privind spre înalta clădire din față, privind cu luare aminte frontispiciul ei? Aflăm că de fapt suntem în anul 1877!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.