Chiar acum, sub ochii noştri, se repetă o dramă care s-a întâmplat întâia oară în 2009. Atunci, în 2009, începea criza financiară. La noi, Băsescu şi Geoană conduceau coaliţia de guvernare şi urmau să candideze la prezidenţiale, în toamnă. Din pricina nevoilor lor electorale (egoiste) au amânat măsurile anti-criză până după alegeri. În 2010 s-au tăiat salariile cu 25%. Dacă se luau măsuri din 2009, s-ar fi tăiat (dacă s-ar fi tăiat) cu mult mai puţin (sau deloc).
Azi, în 2015, o mişcare civică a cerut reformarea drastică a sistemului legislativ în care se lăfăie, la noi, clasa politică. Iohannis a spus că nu vrea anticipate, pentru că anticipatele n-ar face decât să reproducă identic aceeaşi clasă politică şi (probabil) aceeaşi structură parlamentară. Ce a urmat? A propus un guvern nepolitic. Imediat, Parlamentul (politic fiind şi al actualei clase politice) a pus tălpi dure pe glezna (bugetul) guvernului ce se forma. Cine să fluiere faulturile? Arbitrul (preşedintele) n-a vrut să ceară referendum pentru o nouă Adunare Constituantă, singurul cadru în care se putea reforma sistemul legislativ care ar fi putut da viitorul cadru în care corupţia politică să nu mai poată fi protejată. Arbitrul (preşedintele) n-a vrut o reformare drastică a vechiului sistem în care s-a lăfăit corupţia politică. Nu era nevoie decât de trei prevederi constituţionale noi: 1. să fie proclamate imprescriptibile infracţiunile de corupţie (după ce ar fi fost definite precis prin noua Constituţie); 2. să fie proclamată pedepsirea corupţiei cu cele mai mari pedepse din Codul Penal; 3. să fie proclamată recuperarea prejudiciilor inclusiv de la urmaşii infractorilor, dacă nu s-ar fi putut recupera din averea lor actulă.
Arbitrul n-a vrut să fie arbitru, iar acum nu are fluier să fluiere tălpile politice de pe gleznele guvernului nepolitic.
De ce s-a întâmplat aşa? Nu avem decât o singură explicaţie. Arbitrul vrea (egoist) să devină jucător. Arbitrul vrea să facă un partid nou pentru susţinerea preşedintelui. Arbitrul a înţeles (egoist) că aşa am avea o reformă drastică a clasei polititce.
E posibil ca vechile partide să se reformeze de frica unuia nou? Da, e posibil. Dar cum se va junge acolo dacă tălpile politice vor rupe ligamentele guvernului nepolitic şi îl vor scoate din joc prin moţiune de cenzură? Va ieşi strada din nou să-i ceară arbitrului soluţii drastice? Dar nu era mai bine să nu se intre în logica acestui risc?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.