Înaintea Crăciunului, primarul sectorului 2 al Capitalei, gen. (tr. – prescurtare de la traseist, probă politică pe care acesta a câştigat-o detaşat) N. Onţanu, a făcut un gest creştinesc, oferind o pomană a porcului în Comana – un sat de lângă Bucureşti. Au fost chemaţi (la pomană se cheamă, nu se invită) tot felul de colaboratori, amici şi intelectuali de marcă. Printre cei din urmă s-au aflat: acad. Eugen Simion, pe care un comunicat al Primăriei Sectorului 2, emis la 19 decembrie, îl prezintă astfel: „Preşedinte al Secţiei de Filologie şi Literatură din cadrul Academiei Române, Director general al Institutului de Istorie şi Teorie Literară «G. Călinescu» din Bucureşti, Preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă” (celelalte comitete şi comiţii caragialene au fost uitate!); acad. Marius Sala, „Vicepreşedintele Academiei Române, un mare lingvist şi subtil om de cultură”; Dan Cristea, „remarcabilă personalitate care şi-a dedicat viaţa şi cariera culturii româneşti” (am respectat întocmai scrierea aiurea cu litere mari a unor cuvinte sau lipsa virgulelor din textele Primăriei) ş.a.
Cu prilejul respectiv, acad. Simion şi companionii lui au aflat că primarele gazdă vrea să formeze un grup de elită al oamenilor de artă, ştiinţă şi cultură, care să aparţină de partidul micrometric UNPR, să-i reprezinte şi să-i promoveze interesele în public. Ideea l-a bulversat pe acad. Simion, care credea că el doar poate „suge” mereu acest „lapte”, dar fără nicio obligaţie. Aşa se face că a plecat foarte cătrănit de la pomana porcului, care, în final, nu i-a priit deloc. Avea dreptate să fie vexat? NU! NU! NU! Întrucât el este un privilegiat al pomenilor oferite constant de gen. (tr.) N. Onţanu în ultimii şapte ani. Astfel, potrivit publicaţiei „Foişorul de foc”, editată de sectorul 2 (an VI, nr.50, decembrie 2011), la 22 noiembrie s-au decernat, pentru al şaptelea an consecutiv, premiile Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pe 2010. „Într-o atmosferă de efervescenţă literară (sic!)”, distincţiile au fost înmânate de, evident, Onţanu, acad. dr. Eugen Simion şi Horia Gârbea, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. Tot din publicaţia citată (în care pozele lui Onţanu se lăfăie într-un stil ce i-ar face pe Ceauşeşti să moară de ciudă!) aflăm că „Academicianul Eugen Simion, preşedintele juriului la TOATE CELE ŞAPTE EDIŢII găzduite de Primăria Sectorului 2, unul din membrii care au analizat lucrările acestui important concurs, a concluzionat succint, în aplauzele întregii asistenţe: «Literatura nu ne ajută să mergem (!?), ea ne ajută să RESPIRĂ» (cf. textului din ziar – n.n.)”.
Evident, nu avem absolut nimic împotrivă ca scriitorii şi oamenii de artă să fie premiaţi, dar aici punem în discuţie o problemă de moralitate: când a primit remuneraţia pentru prezidarea timp de şapte ani a acestui juriu, acad. Simion nu s-a gândit niciodată şi la culisele acţiunii şi nici la primarele cu care s-a înhăitat? Mai mult, dacă, pe 22 noiembrie, el era preşedinte retribuit de juriu, pe 19 decembrie, el era PREMIAT de primarul Onţanu, din juriu făcând parte, între alţii, colegii săi academicieni Marius Sala şi Maya Simionescu (foarte, foarte buni prieteni, îndeosebi ultima). În fine, dacă tot ocupă cu mare devotament postul de ordonanţă a lui Onţanu, acad. Simion, profesor de Literatură Română, ar trebui să ia poziţie faţă de textele emanate de sfertodocţii consilieri de presă ai „şefului” său moral, în care este pomenit şi numele său. Exemple? „Evenimentul (atribuirea premiilor galei din 19 dec.) s-a desfăşurat pe acordurile Coralei Academice «Divina Armonie» care a DĂRUIT (sic!) invitaţilor o dovadă a măiestriei LOR (sic!) interpretative…”. „Un moment special a fost DAT (sic!) de…” „Doamna Mihaelo Ciho, Inspector General Adjunct – Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, poate ea însăşi BINEMERITÂND O NOMINALIZARE” (sic!); … „Doamna Ruxandra Garofeanu – Consilier artistic al Primarului Sectorului 2 şi cunoscutul critic (sic!) de artă”. Ca să nu mai spun că, pentru ei, cuvintele comune precum: prof. univ., acad., primar ş.a. se scriu cu majuscule. Pe scurt, domnul acad. Simion păstoreşte o trupă de bajbuzuci!
Cât priveşte calitatea, recompensată băneşte, de preşedinte de juriu, acad. Simion este unul dintre marii performeri: este preşedinte al juriului „Nichita Stănescu” din Ploieşti; este preşedintele juriului „Marin Sorescu” din Craiova. Mai sunt şi altele? În acest ultim oraş, el a făcut parte şi din echipa de intelectuali care l-au sprijinit public pe primarul penal (tot traseist, ca şi Onţanu) Antonie Solomon, când a concurat pentru un nou mandat. Ce l-o fi apucat subit pe acad. Simion, locuitor al Bucureştilor şi provenit din Ploieşti, să sprijine un candidat la primăria din Cetatea Banilor? Cum se vede, straniu ori nu, acad. Simion are o înclinaţie aparte spre primari traseişti, azi uneperişti, mâine ce-o da Domnul. Caragiale să trăiască, nu-i aşa, domn’ profesor?
Că tot veni vorba de culise şi evenimente ciudate, nu pot trece mai departe fără a aminti un episod mai mult decât neplăcut din viaţa recentă a Academiei Române, căreia Eugen Simion i-a fost şef două mandate, siluind statutul acesteia cu ajutorul neprecupeţit al unor amici literari politici, care sperau să devină membri şi ei, lucru ce nu s-a întâmplat în cazul lui Păunescu, de pildă. Recent, marea poetă Angela Marinescu a refuzat Premiul Academiei pentru Poezie „Mihai Eminescu”. Într-o declaraţie făcută scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, postată de acesta pe blogul său, excelenta scriitoare spunea: „Am refuzat Premiul Academiei pentru că nu accept să iau acest premiu împreună cu Daniel Corbu, pe care-l consider un poet submediocru (…) E un COMPROMIS al lui Eugen Simion pe care eu nu-l accept, de ce Daniel Corbu cu mine, de ce nu singură?”. Ajunşi aici, şi trebuind explicat acest compromis, să notăm că prin dulcele târg al Ieşilor circulă insistent vorba că, prin premiul acordat, acad. Simion s-ar fi achitat de o obligaţie faţă de respectivul laureat, după ce acesta i-ar fi oferit o „sută de sarmale” (nu ştim să traducem exact această expresie!) pentru o carte despre Creangă, asta după ce şi primarele oraşului îi oferise „alte multe sarmale” pentru un volum de Kogălniceanu. Cum vorba ce circulă prin Moldova a ajuns şi la Bucureşti, ea ar trebui desluşită de o comisie a Academiei, cât şi de una ce se ocupă de „controlul alimentelor” – asta apropo de „sarmale”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.