Alegerile şi presa: Duminică, 5 mai, ar trebui să mergeţi la vot. Cum, nu ştiţi? Nu aţi urmărit dezbaterile electorale la TV? E adevărat că vă trebuia un crâncen spirit de observaţie ca să aflaţi de la candidaţi măcar că au această calitate, realizatorii dezbaterilor întrebându-i pe viitorii edili nu despre dinamica dezvoltării localităţilor pe care ar dori să le păstorească, ci despre dinamica accidentului în care ar fi fost sinucis Condrea. Să fie dezinteres din partea presei, goana după audienţe sau răzbunare pe politicienii care au obligat televiziunile să facă pe gratis campanie electorală?
Comportamentul alegătorilor: De mai mulţi ani, mai multe instituţii care sunt subiect de mare interes pentru cetăţenii întregii ţări au ajuns, în numele descentralizării, pe mâinile administraţiei locale. Nu mă refer aici la eliberarea permiselor de conducere, fapt care i-a făcut pe mulţi fericiţi că pot ajunge potenţiali criminali pe şosele contra unei șpăguțe modice, ci la şcoli şi spitale. Mulţi sunt de-a dreptul oripilaţi de ceea ce se întâmplă în învăţământ şi sănătate. Pe bună dreptate. Și, totuşi, preferă să voteze în continuare aceleaşi persoane, unele în anticamera puşcăriilor, altele proaspăt ieşite de acolo tocmai pentru că au furat din banii publici. Destinaţi, în bună parte, acestor domenii deficitare. Scuzele pentru realegerile, parcă la nesfârşit, ale celor cel puţin controversaţi nu sunt valabile pentru cei care susţin că primarii sunt realeşi, iar şi iar, pentru că şi-au asigurat votul celor săraci, dependenți de ajutoare sociale date de primării. Aceştia reprezintă un procent minoritar din totalul alegătorilor.
Greşelile liberalilor: O mare greaţă a fost provocată alegătorilor de încercările marilor partide de a face legislaţie electorală în folosul propriu. Iar aceasta se va reflecta masiv şi în prezenţa la vot, mai ales a electoratului de dreapta. PNL a susţinut, cu îndârjire iniţial, ca alegerile primarilor să se facă dintr-un singur tur. De ce? Păi, la alegerile din 2012, a obţinut un număr important de primari candidând în cadrul USL, unde exista o anumită paritate între PSD şi PNL. Alegerile într-un singur tur îi avantajează net pe primarii în funcţie, aşa că PNL s-a gândit să-şi păstreze ce a câştigat. În pofida principului democratic asigurat de cele două tururi. Însă Ponta a fost mai isteţ şi a dat o ordonanţă neconstituţională prin care, pentru o perioadă, primarii aleşi pe listele unui partid puteau trece la partidul care le oferea mai mult. Declarată neconstituţională, ordonanţa şi-a produs efectele cât a fost în vigoare. Și, deşi măgăria politică a lui Ponta nu a prea fost băgată în seamă de electorat, acesta a sancţionat făţărnicia liberalilor care, când s-au văzut păcăliţi, s-au dat de ceasul morţii să-şi repare gafa. Fără rezultat însă. O altă greşeală a liberalilor, care nu au reuşit să-şi găsească o formulă de conducere viabilă, dar mai ales coerentă în decizii, a fost circul nominalizărilor multiple şi penibile la candidatura pentru funcţia de primar general al Capitalei. Care i-au dat cale liberă Gabrielei Firea spre funcţia de edil șef al bucureștenilor. Pentru prima dată Bucureştiul va avea un primar PSD, pe faţă. De remarcat şi jocul penibil pe care a încercat Predoiu să-l facă cu Nicuşor Dan în încercarea de a-l determina pe independent să se retragă din competiție.
Candidaţii şi partidele noi, ceva mai diluaţi decât dezinfectanţii Hexi Pharma: S-a bătut mare monedă pe o nouă clasă politică dorită cu mare ardoare de către cei care spun că partidele vechi sunt toate corupte şi incapabile să se reformeze. Acum, prin noua legislaţie, se poate face un partid cu numai 3 persoane. Cu scuza, oarecum valabilă, că nu prea a fost timp, ce ne-a oferit noua legislaţie? Mai multe partide mici, multe tot ale lor, ale celor învechiți în politică, rejectați dintr-un motiv sau altul de partidele mari, care speră să se folosească de această oportunitate pentru recâștigarea unor poziții în administrația locală. Și nişte candidaţi independenţi şterşi, şi parcă picaţi din lună, plus mai multe partide extremiste pe care nu prea şi le dorea nimeni.
Ca de obicei, nimic nou pe frontul PSD: Partidul care a intrat în competiție de pe cea mai avantajoasă poziție electorală, asigurată atât prin ordonanţa neconstituţională a lui Ponta, cât şi prin premierul sub acoperire Vasile Dâncu, cel care conduce de fapt guvernul ce a organizat acest scrutin. PSD guvernează în continuare România. O mână de miniştri şi secretari de stat tehnocraţi au avut impresia că ei sunt Executivul ţării. Acum, nici măcar Cioloş nu mai crede că este premier. Pentru unii tehnocraţi, iluzia s-a spulberat de ceva vreme iar, pentru alţii, nu va mai dura prea mult. Degeaba eşti ministru şi, teoretic, conduci o mare structură dacă, în afară de secretarii tăi de stat, restul structurii se supune ordinelor celor care a numit-o, adică PSD. Nu vreau să mă gândesc cum s-au simţit miniştrii tehnocraţi când au realizat acest lucru. În rest, criteriile de integritate, adoptate de ochii lumii, vor fi spulberate când primarii penali, acum candidaţi independenţi care îşi vor recâştiga sigur scaunele din care au fost îndepărtaţi de DNA, se vor întoarce în PSD. De unde ştiu? Acest lucru se întâmplă mereu de câteva cicluri electorale şi, din păcate, electoratul PSD suferă de memorie selectivă, sau pur şi simplu îi place să fie furat.
Consideraţii finale: Electoratul român este la fel de 26 de ani. Cine spune că a evoluat greşeşte rău. Mişcările de stradă, generate de tragedia Colectiv, au fost magistral speculate de PSD şi aliaţii săi care, lăsând impresia că s-au retras şi au lăsat ţara pe mâinile unui guvern de tehnocraţi, de fapt fac legile şi guvernează în continuare, reuşind totodată să arunce toate problemele acumulate în ultimii 26 de ani în cârca nefericiților de tehnocraţi. Pe care însă i-au impus în conştiinţa multor alegători ca fiind Guvernul mascat al PNL şi al preşedintelui Iohannis. Cu tot regretul, PSD se dovedeşte a fi singurul partid care ştie să facă jocuri politice de anvergură şi să transforme învingerile de proporţii, cum au fost alegerea lui Iohannis şi căderea guvernului Ponta, în victorii semnificative care se vor concretiza în rezultatele alegerilor din acest an. Clasa politică rămâne controversată şi nereformată, alegătorii vor fi în continuare nemulţumiţi şi vor arunca o vină ce le revine în mare parte pe faptul că nu au avut pe cine să voteze. Există şi o rază de speranţa. Odată cu revenirea la votul pe liste, primarii şi baronii locali nu vor mai fi atât de importanţi pentru candidaţii la parlamentare, care vor fi impuşi de către centru. Aşa că nu vom mai vedea afişe cu ”garantat de Vanghelie” şi nici conduceri de partide şantajate din teritoriu. Rezultatul ar putea fi o componentă mai salubră a Parlamentului după alegerile din toamnă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.