Titus Maiorescu spunea că, în România, periodic, se ia totul de la capăt. Mă tem că susținerea sa se confirmă din nou. Ajunge ca un partid să ia, după numărători oculte, câteva voturi în plus sau un ins să izbutească să păcălească niște cetățeni, că începe agresiunea: se perorează pe tema greșelilor celor care au condus și că tot ce a fost este de aruncat.
Ca unul care nu sunt în siajul cuiva și pledez pentru integritate și onoare, pot să-mi permit să spun lucrurilor pe nume. În afara meschinăriilor ce se practică în jur! Și dincolo de un președinte fără realizări, care mobilizează tot felul de amatori cu promisiunea că este ora lor, luând de bună ziua de 26 mai 2019.
În fapt, ce s-a petrecut în România în acea zi? O alegere pentru parlamentul bruxellez în situația, din păcate, cea mai critică de până acum pentru Uniunea Europeană. În fapt, în acea zi au avut loc alegeri pentru parlamentul european – nu mai puțin, dar nici mai mult!
Nu există, aritmetic vorbind, vreun câștigător al alegerilor. Nu s-a ales nicidecum un parlament îndrituit să dea legi, nu s-a stabilit vreun guvern. A fost o penibilă șmecherie numită “referendum”, prin care inițiatorul, prost sfătuit, vrea să modifice voința politică din Constituție și cea exprimată în alegeri parlamentare.
Nu s-a stabilit în acea zi decât ce-i scris: treizeci și ceva de trimiși în parlamentul de la Bruxelles. După ce, din nefericire, mai nimeni nu a discutat la obiect, cu temeinică cunoaștere, despre Uniunea Europeană!
În fond, orice preferință politică ai avea, dacă rămâi cu capul pe umeri, nu poți să nu recunoști patru pași înainte făcuți în ultimii doi ani și jumătate în guvernarea României. O spun ca unul fără vreun angajament partinic.
S-a suplimentat motorul economiei, adăugând motorul consum intern, inclusiv prin măriri mult timp refuzate de salarii și de pensii. Economic, nici nu era altă cale, dacă îi citim pe cei mai mari economiști ai lumii actuale. Cine nu acceptă că suntem în epoca post-austeritate, nu face față faptelor. Iar cine citește recentul discurs al președintelui Franței la Geneva are o dovadă copleșitoare în plus. Astăzi, economia care nu se regăsește în bunăstarea oamenilor aduce crize.
Al doilea pas a fost lansarea reformei justiției. Este destul să-i auzi pe șefii acesteia (“drepturile omului sunt lux”, “România a greșit semnând convenția internațională a drepturilor și libertăților”, “i-aș condamna cu ochii închiși” etc.), pentru a-ți da seama cât de rudimentară este optica vârfurilor justiției din România actuală. Este destul să observi efortul procurorilor de a controla puterile statului, în numele luat în deșert al “independenței justiției”, pentru a-ți da seama de nevoia de reformă. Este destul să vezi cum se recuperează pagubele în justiții civilizate, precum cea a Franței, a Germaniei, a Americii, a Israelului și a altor țări, la comparație cu răzbunările primitive ale unor instanțe din România de azi. Este evident, pentru o minte normală, că nu se pot lua ca reper deciziile justiției, cât timp tocmai acestea sunt pline de carențe.
Este un vechi adevăr acela că stâlpii opresiunii, oriunde și oricând în statele de drept, au fost recrutați dintre procurori și judecători. Nu au existat dictaturi fără susținerea lor. Place sau nu, trebuie spus că “justiția” din România actuală a rămas, din nefericire, în mare, cea de dinainte de 1989. Faptul că, în ultima decadă și jumătate, au fost aduși în fruntea magistraților oameni mai slab pregătiți și instrumentabili (ceea ce se vede la orice comparație cu juriștii de valoare, totuși existenți!) nu a făcut decât să consolideze o “justiție” în care nu dreptatea este scop, ci slujirea celui care face numiri.
A fost corectat la noi până și juristul de anvergură care a fost Carl Schmitt, în teza sa scandaloasă: “decizia suverană revine celui care poate proclama starea de necesitate”. El nu are dreptate, căci România actuală atestă o penibilitate și mai mare: “are puterea cel care numește șefii procurorilor, judecătorilor și serviciilor secrete”. Juristul care a pavat ascensiunea lui Hitler ar avea astfel de învățat din “statul de drept” cu drepturi zdrobite cultivat de Cotroceniul de azi!
Desigur, azi nu toți juriștii intră în asemenea joc degradant și primejdios. Orice profesie are excepțiile ei. Vor avea, însă, juriștii efectiv calificați, care, din fericire, mai există, rectitudinea să intervină împotriva desfigurării “oficiale” a statului de drept?
Al treilea pas a fost încercarea de a restabili controlul asupra resurselor interne. Nu există stat prosper și respectat fără un asemenea control. La interesul normal pentru resurse al persoanelor de oriunde, s-a adăugat, însă, în România, curentul compus din români care vând orice, oricum, oriunde, sub orice pretext. Inventivitatea în “justificări” este mare pe acest meleaguri! Unii trăiesc de fapt din vânzări ce devalizează patrimoniul, dar se drapează cu devize. “Suntem europeni!”, declară ritos tot felul de delatori și șterpelitori ajunși la decizii, chiar dacă nici nu știu ce înseamnă a fi european.
Al patrulea pas din ultimii ani a fost încercarea de normalizare a statului. Convine sau nu, realitatea este că, în România, s-a creat o dependență a statului de ceea ce decid tot felul de neisprăviți prin vile de protocol, sufragerii, crame, terenuri de golf, excursii, ieșiri la munte sau la mare. Nu s-a înțeles nici astăzi că politica matură, de care această țară are stringentă nevoie, se face cu soluții elaborate sistematic și prezentate public, de oameni calificați și responsabili, nu prin subteranele societății sau apelând la forțe oculte.
“Statul paralel” (“statul mafiot” cum îl caracteriza creatorul său, “sistemul”, cum zic alții, “statul neosecurist”, cum îi spun tot mai mulți) este realitate. O realitate care ar trebui să producă o imensă rușine! Nici într-o țară nu s-au semnat protocoale de “cooperare” a procurorilor, judecătorilor, serviciilor secrete în era statului de drept democratic. La noi, este “cea mai mare realizare” din 2014 încoace!
Cât anume s-a realizat din cei patru pași se poate discuta. Nu poți însă reproșa lacunele doar actorilor. Cei care i-au împiedicat, până la a le impune pe căi obscure prim-miniștrii, sunt cel puțin la fel de vinovați. În definitiv, cum se observă în cronica acestor ani, se poate stabili ușor cine a obstrucționat măririle de salarii și pensii și a făcut opoziție la reforma justiției, la restabilirea controlului asupra resurselor interne și la demontarea “statului paralel”. Nu cumva unii au trăit de fapt parazitând, din sărăcie de idei, tocmai inițiativele salutare ale actorilor?
Desigur, actorii au făcut greșeli. Ei nu știu prezenta nici azi angajarea țării pe liniile amintite (încă debusolată, prima-ministră dă din colț în colț și acum!), nu știu reacționa la falsificarea după care orientarea ar fi “neeuropeană”, nu au îmbrățișat calea meritocrației și au ezitat să pună capăt imposturii în viața publică. Dar nici oponenții nu au oferit ceva demn de atenție, deși opoziția oferă de obicei o șansă de creație mai liberă.
Lupta cu corupția? Într-o bună zi se va lua act de împrejurarea că cei care aruncă piatra nu sunt altceva decât “penalii”, “infractorii”, “hoții”, din care s-a “izbutit” să se facă emblema României în lume. Aproape că nu mai poți discuta cu cineva în afara țării, de la hotelier și taximetrist în sus, să nu se ajungă la: “Ah, știu, la voi, în România, aveți corupția!”
Oricum, în virtutea faptelor precise se ridică multe întrebări concrete. Dar atunci când nu se pricep noțiuni simple – “reforma educației”, “stat de drept”, “justiție”, mai nou “european”, iar Europa este confundată cu ceea ce era acum un secol – ce să discutăm? Amatorismul decidenților a fost blamat în 1968, în 1989 și cu alte ocazii. Nu merită și românii beneficiile civismului și culturii?
Deloc întâmplător, în cuvântul din Catedrala Ortodoxă Mântuirea Neamului din București, Papa Francisc a ales tema “fratelui”. În forma foarte inspirată a unei rugăciuni, Suveranul Pontif a spus: “Tată, ajută-ne să luăm în serios viața fratelui, să ne însușim istoria. Ajută-ne să nu ne judecăm fratele, din cauza acțiunilor și limitelor sale, ci să-l acceptăm, înainte de toate, ca fiu al tău”.
Ceva mai încolo, în același cuvânt, Papa a insistat cu toată energia: “Ajută-ne, Tată, să credem în ceea ce ne rugăm: să renunțăm la garanțiile comode ale puterii, la ispitirile înșelătoare ale lumescului, la aroganța goală a impresiei de autosuficiență, la ipocrizia preocupării pentru aparențe. Astfel, nu vom pierde din vedere Împărăția la care Tu ne chemi”.
Asemenea aserțiuni bat adânc în situația creată în România de azi. Deunăzi, unii își umflau pieptul cu “Vi l-am adus pe Papa!”, ignorând faptul că Papa vine, cum a și spus în mod repetat, ca pelegrin, la invitația bisericilor catolice și a bisericii majoritare.
Dar cum se prezintă respectivii oficiali în raport cu “fratele”, când , în România actuală patronează revenirea la procese politice, cetățenii sunt hăcuiți cu servicii secrete, iar un aparat oneros de mințire a fost umflat? Unde-i creștinismul?
În tot mai vestitele Caiete negre, Heidegger se apără scriind că naziștii au “disprețuit” spiritul, dar, ulterior, spiritul a ajuns să fie “ruinat”. Nu cred că filosoful a localizat corect “ruinarea”. Trebuie însă admis că aceasta a găsit teren și în România actuală.
Așa cum arată chiar 26 mai 2019, în ceea ce se încurajează în România actuală nu funcționează nici libertăți și drepturi curate, nici dreptatea, nici smerenia. Ce să mai vorbim de milostivenie, pe care actualul Papă o aduce mereu în față, după ce predecesorul său accentua iubirea creștină! În aceste condiții, se ridică întrebarea retorică: de ce se face caz de mersul la biserică?
În România de azi se acumulează întrebări ce nu vor putea fi ținute sub preș la nesfârșit. Nu se poate ajunge nicidecum la stat de drept democratic, cum prevede Constituția? Nu este posibilă și pe aceste meleaguri o democrație cu dreptate, valoare și valori? În definitiv, nu se poate administra un stat decât cu noua Securitate și vătafi instrumentați de cel care îi numește? Nu ar fi cazul ca numirile în fruntea justiției și serviciilor secrete să revină definitiv sub control public, cum este în orice democrație care se respectă?
Sunt toate acestea motive pentru care ar trebui apărați pașii înainte din ultimii ani. Numai așa se va putea înainta pe ruta normalizării instituționale, după cincisprezece ani de abuzuri care au lovit nenumărați cetățeni.
Iar grăiește fain Profesorul Marga.
Și cum voiesc și Io* să tropăiesc pe podețul analitic pe care defilează Profesorul, mă cramponez de sintagma „cât de rudimentară este optica vârfurilor justiției”
Ca un amator ce la vremea cuvenită am încercat să grupez într-un ansamblu cât de cât cuprinzător această rudimentaritate a atitudinii de microDumenzei pe care și-au autoindus-o microHitlerașii cu robe, repostez linkul acelei sinteze pline de dezamăgire, indignare, obidă și chiar scârbă.
Titlu: „The Stinking Carrion (Justiția Putrefactă)”
Moto:
„When injustice becomes law, resistance becomes duty.”
Thomas Jefferson
[…]
JUSTIȚIA în care ADEVĂRUL ESTE MISTIFICAT DE ÎNȘIȘI SLUJBAȘII ADEVĂRULUI – ESTE O JUSTIȚIE PUTREFACTĂ.”
Link: https://tazmaniandemoon.blogspot.com/2018/02/the-stinking-carrion-justitia-putrefacta.html
Amatorismul agresiv VERSUS Coruptia legiferata!!!
La puscarie cu hotii din politica romaneasca, chiar cu Protocoalele secrete, existenta Protocoalelor NU inseamna ca alde Dragnea si Taricenau si acolitii lor NU merita la Puscarie!!!!
Valoarea unui filosof consta in primul rand in capacitatea sa de sintetizare, dupa o atenta studiere a realitatilor! Daca nici dupa aceasta aqnaliza superba adeptii „dreptei” securiste nu inteleg sa se incline, inseamna ca nu raspund propriilor perceptii.
Carl Schmitt avea dreptate doar in privinta regimurilor dictatoriale de esenta bolsevica, dar a surprins un aspect unilateral, intrucat nazismul, ca si bolsevismul care l-a creat, detinea oricum puteri discretionare inaintea unei posibile instituiri a starii de necesitate!!! Aceste regimuri se afla de fapt intr-o continua stare de necesitate fata de propriile popoare.
Numai in regimurile de tip bolsevic, intre care se numara cele naziste, respectiv fasciste Justitia e folosita ca instrument suprem de pecetluire oficiala a sistemului represiv intretinut de institutiile de forta superideologizate!!!
In Romania dictatura comunista nu a incetat in 1989, ea continuand in alta forma, de mimare a capitalismului(securist de stat!)
si a democratiei, nomenclatura bolsevica adaugand puterii politice discretionare si puterea economico-financiara de care anterior
numai dispunea, neavand-o in proprietate ca acum!!!
Cum am spus de nenumarate ori s-a revenit la situatia antebelica a miliardarilor bolsevici, fosti evrei, de genul lui Ausschnitt,
Malaxa, Groza etc. Fara Justitie inregimentata avea loc deja de 25 de ani un proces al Comunismului cu scoaterea in afara legii a PCR si a tuturor organizatiilor si institutiilor sale si se aplica legea lustratiei…
„lili…Ruse”, gandirea ta e rudimentara si e specifica regimurilor supuse acestei analize, de aceea va consider ADEVARATII CIUMATI ROSII!!!. Nicio crima nu se pedepseste intr-o democratie printr-o alta crima, iar Dragnea, faptura nevolnica, a fost lasat cu sutele de milioane pe care pretindeti ca le poseda, fiind doar anihilat politic. A fost condamnat cu probe false si de completuri special investite, fara respectarea aleatoriului, pe tot parcursul procesual!
Nici daca in baza protocoalelor dintre Securitate si Justitie erau condamnati absolut toti coruptii bolsevici ai Romaniei, fiindu-le confiscate uriasele averi, procedura nu era democratica si cu atat mai putin condamnarile selective, din ratiuni politice…
Un articol deosebit de realist.
Securitatea boala veche….la rusi putin securist la americani obama securist si hop si Romania sa-si puna securistu ei….Problema este CONSTITUTIA….cu grup organizat care preea puterea in numele poporului….
Hei „genose” marga, iar ti-au aratat „pisica” baietzii cu cefe groase a priponitului de la Rahova?
„A fost o penibilă șmecherie numită “referendum”, prin care inițiatorul, prost sfătuit,..”:))))
Exact prin referendum a fost oprita cariera Penalului National,mos Tagarta Philosofule!Du-te tataie, turnatorule dovedit de CNSAS,dupa stramosii tai…
„Nas’ty”, vad ca in graba deversarii de dejectii ti-ai uitat pana si transcrierea pseudonimului! Deh, prostac securist ochestra…
Genosse se scrie cu „G” si doi „s”, sferto-doctule si i se potriveste Matahalei din Deal, fecior de ofiter Waffen-SS…
Marga nu are dreptate,bate campii!
Nu inteleg de ce este acuzat ca penal un om ca Dragnea, care nu a furat nimic. Propaganda infantila. Procesele lui, pentru cauze reale sau inventate, au fost generate de decizii politice in favoarea PSD. Atunci, despre ce vorbim? Unde este Dancila in aceste zile si urmatoarele, daca nu se duce la poarta puscariei sa vobeasca cu Dragnea? Ce a facut Dragnea pentru Romania rezuma mai sus, exemplar, valorosul profesor Andrei Marga.Credeti ca poporul nu vede? Cel adevarat, nu hoarda de naimiti.
http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2012/2914%20Marga%20Andrei.pdf
Conform documentelor din 1977 ,Andrei Marga era legatura lui Werner:)))) A turnat si doamna Delia Marga si nu cafea…
Nu merita nici mucii…Cum spunea rabinul Rosenthal : “Voi și noi suntem atât de separați…
Lili femeia de serviciu cu barba, mop si galeata de laturi plina, ochi, se prezentă, imbracata in halatul albastru cu epoleti la vedere, prompt la datorie.
Ps. Suntem convinsi, ca inainte de a incepe sa-si dezecteze deseurile, bea o dusca din galeata daruita cu dragoste de superior, dupa care imbatata de gustul urii, neputintei, prostie, imbecilitati si grobianismului se lanseaza in binecunoscutele-i lozinci mobilizatoare, fara a-ntelege ca, aici, marea majoritate a celor care posteaza au carte , logica, studii, bun simt, cultura, respect fata de om si valorile sale, nevoi de dreptate si adevar, verticalitate, tarie de caracter. Si mai au o mare calitate pe care cei de teapa femeii cu barba n-o au. Sunt oameni adevarati si nu mascotele unor sforari cu ochii de sticla, mintea de tradatori si sufletul de calai.
Abuzurile ;I falsurile nu sunt puține în țară. Violeta, nasty, Albert sunt purtătorii lor – din prostie, poate. Marga nu avea ce și de să toarne – a fost șef de promoție pe toate treptele și șef în orice ipostază. Așa că sunt povești, ca multe altele, pentru a da la o parte oameni mai pregătiți. Se știe cum s-au făcut asemenea analize și se știe cîte falsuri sunt. Luați cartea lui Gabriel Andreescu și vă dumiriți. Dar de ce nu aveți răbdare? Vă cere ofițerul de legătură să duceți mai departe falsul?
„Titus (???) Maiorescu” ?? Oauuu ! domnu’ Marga, am dorit sa citesc articolul, dar m-am oprit la primele doua cuvinte ! Si acuma inca mai rid ! …
Nasty,mergea foarte bine si „gefährte Marga „,dar cel mai bine in cazul acestui nenorocos,merge”bagleyter Marga”!
Daca la batranete nu e-vita multimile,atunci cand?Ai suparat-o pe doamna Adina zisa Charlie!
ca in bancul ala cu radio Erevan”Cum e corect :Schubert sau Schuman?E corect si asa ,si asa ,dar cel mai corect e Shostakovitch!”
Nasty,mazel tov!
Deci doamna Sidonia”Mihai Bravu”,adeverinta CNSAS nr 2914/06.11.2012 e mincinoasa dar documentele CNSAS cu „Petrov” sunt adevarate?Cand va convine e alba,cand nu va convine e neagra ?Fac ceva pe „seful de promotie” daca a fost un turnator mizerabil al securitatii,nu avea caracter,nici atunci,nici acum!
Nu ați infirmat nimic din ce zice domnul Marga, mă haștagilor Albert. Violeta, Nasty. Că bârfiți, nu este de mirare. Când omul nu are argumente bârfește, discreditează, înjură. Bun viitor avem! Ne poate durea capul.
Dar când facem o treabă ar trebui să ne spălăm nițel. Ați dat voi opera lui Marga sau a altora pe care-i atacați?
Nu e totul atacul în viață. Mai trebuie minte, cultură, civilitate. Dar unde nu este nici Dumnezeu nu cere.
Așa că vorba biblică: iartă-i doamne, că nu știu ce fac!
Un articol rudimentar scris de un fost PCR-ist recrutat de comunisti pe cand era student care nu cunoaste notiunile de baza ale democratiei si care dupa ce a fost decorat de alt privilegiat si membru al regimului criminal comunist, patriarhul Daniel are tupeul sa ne vorbeasca noua despre smerenie, libertati si drepturi fundamentale ale omului, valori! Ce ar fi sa ne povestiti si noua ce ati facut dumneavoastra si patriarhul pentru a putea sa va plimbati la studii in Occident in timp ce romanii erau torturati, turnati la Secu, muritori de foame si inchisi in lagarul ceausisto-communist?! Si dupa ce ne explicati, sa va retrageti impreuna cu amicul Daniel undeva in munti sa meditati putin si sa realizati ca nu aveti nicio autoritate morala si intelectuala sa dati lectii nimanui din aceasta tara, de la opinca la presedintele Iohannis! Papa, ca tot l-ati adus in discutie a beatificat martirii greco-catolici din inchisorile comuniste, amicul dumneavostra Daniel nici pana azi nu recunoscut sfintenia martirilor ortodocsi din inchisorile comuniste!
@ion Adormezei,,pardon Acatrinei: Marga mananca kkt cu lingura de dulceata in acest articol,e prea cald afara!Iar o ia cu Caietele negre,precum gaia matzu! Iti recomand Adormezei,cum ii spunea rabinul Binder lui Oscar Freedman :”incearca sa iti pui gandurile intr-o ordine coerenta „
Asta te doare, de fapt, tovarășe Albert? Ce face Petrov și să nu fie singur? Numai că diferența este ca de la Cer la Pământ. Marga a criticat în analizele sale Securitatea și înainte de 1989 și după. Sunt textele sale. Băsescu a fost parte a ei. Marga a respins politica lui Băsescu – și la București, și la Cluj-Napoca în discuțiile cu demnitari internaționali, și la Chicago, Bruxelles, Paris și în alte locuri. Băsescu nu a uitat. Și-a cam făcut adversarii Secu. Marga e doar unul dintre ei. Asta-i totul. Într=o zi se va face lumină și Petrovul vostru tot Petrov va rămâne. Doar că se va ajunge la adevărul gol goluț.
Iar în rest ține minte ceea ce este verificabil ușor: place sau nu, Dragnea a fost singurul care a dat țării acesteia un program vioabil.Nici Johannis, nici Ciolos, nici alții nu au fost capabili.
Poate ai dreptate: să lăudăm autorii eșecurilor și să-i blamăm pe cei valoroși! Asta da morală! NU de Zweistein, ci de Zweichiftele!
@Janos Yotzobag,tu esti,moi drula?Deci Marga a fost un dizident,un rezistent impotriva Dictaturii lui Ceausescu ?Cand era „președinte al filialei locale Cluj a Asociației Studenților Comuniști”(Wiki)sau cand” Marga a fost unul din tineri români trimiși pentru o lună în vizită la familii americane din Statele Unite”, și,”în 1975 a fost beneficiarul unei burse de studii de un an în Germania Federală”(tot Wiki):))Puslamale nenorocite, cum incercati sa rescrieti istoria,tipic neamului vostru!
Camarade, frate sau cum se zicea la voi bade Mișu, e mare într-adevăr grădina lui Dumnezeu. Am toată înțelegerea pentru nevolnici, dar nu pricep ce discutăm aici: biografia lui Marga și Daniel sau articolul la subsolul căruia suntem? În rest mesteci cuvintele ca alunele și nu ne mai căznim. Dumnezeu este mare și te aibă în grijă. Căci este mare nevoie!
Un bolsevic provenit din ESCROC IMOBILIAR nu ar fi fost capabil NICIODATA de o abordare logica, de bun simt, rationala, urmarind ceva BENEFIC PENTRU TOATA LUMEA. NICIODATA! In viscerele BOLSEVICULUI PROVENIT DIN ESCROC IMOBILIAR nu are loc BUNUL SIMT, BUNA INTENTIE. URA este SINGURA care-i calauzeste TOATE MISCARILE.
@Simona: tovarasa kominternista, Dumnezeu pe mine m-a avut in grija. Nu mi-a dat nicio biografie tulbure in vreme de diabolism comunist ca unora si nici nu m-a facut aparatorul lor ca pe dumneavoastra. Va multumesc pentru grija, dar la noi la sat unde s-a nascut vesnicia avem o vorba: „Cainele moare de drum lung şi proasta de grija altuia”. Vi se potriveste perfect, altfel ati intelege ca opiniile unui om sunt rezultatul biografiei sale. Insultele din acest editorial la adresa democratiei, al celor 9 milioane de romani participanti la alegerile europarlamentare, al celor 6.4 milioane de romani care au votat impotriva coruptiei si a PSD in ciuda faptului ca asa cum ne reaminteste domnul Marga, PSD a marit pensiile nesimtite si salariile capuselor bugetare, alaturarea proceselor infractorilor de drept comun recidivisti ca dragnea cu procesele politice de pe vremea comunismului, se explica prin biografia autorului, un adevarat amator intr-ale democratiei.
Vine seara și este vremea bilanțului, băiețași haștagiști. Bine că Lili nu mai este sub narcoză și începe să vadă că fluieră vântul în dreapta ei. Dar nici unul nu a putut răsturna spuse din articolul lui Marga. Așa cum este morala haștagistă – bârfește, discreditează, înjură că iese ceva – nu duce nicăieri. Textele rămân neclintite. Nici nasty, nici Violeta, nici Albert Zweichif nu au putut clinti ceva. Atac la persoană, da, este cel mai simplu, la neputincioși moral și nu numai moral. Dar cui folosește?
Un articol realist, bine argumentat, care arată într-un limbaj simplu, critic erorile Opoziției începând cu alegerile europarlamentare, intenția de modificare a Constituției, alegerea președintelui C.D.,moțiunea simplă împotriva ministrului de externe, cu implicarea excesivă a președintelui țării. Unii comentatori îl critică pe d-l Marga despre activitatea sa înainte de 1989. Și eu l-am criticat de câteva ori. Sunt și acum nedumerit de ce și-a ascuns/sters din CV, activitatea înainte de revoluție, când a fost, pentru o pertioadă, șeful catedrei de Socialism științific, în cadrul UBB Cluj-Napoca.
iar faci confuzii nene Chiro! Marga a predat logică și istoria filosofiei contemporane înainte de 1989. A pregătit doctoratul în Germania federală, iar la revenire profesorul Dumitru Isac l-a însărcinat în catedra de Istoria filosofiei, Logică, Etică și estetică să predea Filosofia secolului XX și Logica. Am devenit asistentul domnului Marga atunci cînd a devenit prorector și știu bine biografia lui. Marga nu a fost niciodată șef de catedră. A fost decan, în 1990, apoi prorector, rector, ministru. Nu a vrut să c andidaze pentru nimic altceva, deși ofertele au fost continue.
este însă un semn de cultură precară: interesează viața unui om, când el propune o analiză. Cultură precară, foarte precară.
Se cam vede nivelul cam jos de înțelegere a lucrurilor la mulți postaci. Nu se știe ce se discută. Se atacă oameni la biografie, când ei dau analize. Chair strălucite. este ca și în politica de la noi: nu se poate combate viziunea unui om, ci se caută să fie băgat la pușcărie. Cei care îl bagă nu au propus nimic acestei țări, dar se ocupă să lovească cu DNA. cu justiția, cu serviciile.
Iar unii au o cultură așa de săracă încât cred că științele sociale sunt automat socialism științific. Nu știu că reformatorii din Polonia sau Ungaria sau Cehia erau de la școlile de partid și au predat socialism, dar au fost competenți, ceea ce este esențial.
Vai de capul satului cu așa cultură!
D-le Virgil Temea, de data asta eu am apreciat opinia d-lui Marga, exprimată în articolul „Amatorismul agresiv”. Am văzut comentarii care îl criticau folosind cuvinte/epitete mult mai dure, mai jignitoare la adresa d-lui profesor, la care n-ai reacționat. Am impresia că m-ai criticat și cu alte ocazii, când a îndrăznit să-și spună opinia „nene Chiro”. Dacă ști bine biografia d-lui Marga și e curată de ce o ascunde? De ce din CV lipsește perioada înainte de 1989? Despre cultura precară, las-o mai încet.
nu as zice ca este amatorism ci doar INTENTIE agresiva!…sa lamurim: orice IT-ist mediocru stie ca echipamentele de tip tableta sunt cele mai putin protejate la atacuri cibernetice (comunicatie wifi FARA softuri specializate de protectie!) si daca mi-as mobiliza toate resursele psihice tot nu le-as acorda „creditarea” cu buna credinta pe cei responsabili cu aceasta „asistenta” tehnica (neosecuristi si ei ca or fi de la STS, SRI, SIE sau de unde dracu’ or mai fi!)…de aici pana la a nu putea explica cele 1.4 milioane de voturi pe liste suplimentare devine o simpla problema de logica (pentru cei care o au!)…”intarzierile” si „aglomeratia” erau necesare pentru ca aceste achipamente (slabe din punct de vedere tehnic!) sa „apuce” sa-si faca treburile preprogramate…poate doar o verificare a semnaturilor OLOGRAFE ar mai putea face lumina in aceasta mizerabila manipulare (pre si post electorala!) …pentru cei care aduc acuzatii profesorului Marga as pune o singura intrebare: ce scara a valorilor ar mai putea face diferenta intre un derbedeu turnator, monument de subcultura, care a potentat astfel de „institutii” de manipulare, control si intimidare si omul care se confrunta cu propria constiinta in numele unei DEMOCRATII (sau/si JUSTITII) adevarate (nici neosecurista, nici coloniala si nici a prostanacului arogant si inveninat, monument de egocentrism!)
error!…celor responsabili
Bade Chiro, tot cu idei fixe, de dimineață până seara? Cine ascunde biografii, când sunt publice! Domnul Marga a fost șef de promoție pe fiecare treaptă – liceu, facultate, universitate, pe țară în specializarea lui, Filosofie și Sociologie. Vorbește patru limbi – pe lângă română – adică germană, engleză, franceză, italiană. A fost președintele studenților pe facultate, pe UBB și pe Centrul Un iversitar Cluj-Napoca. A plecat în Germania federală la doctorat, la cererea lui, în urma unui concurs. La întoarcere i s-a dat să organizeze cursurile de Filosofie contemporană la UBB. Ca asistent a seminarizat Filosofia istoriei, Teoria cunoașterii. Filosofie sistematică. A fost, după 1990, decan, prorector, rector (19 ani) apoi ministru.
Ar trebui ceva cultură, tovarășe Chira. Cultură făcută din bârfe biografice nu este cultură. Iar când avem în față un articol îl comentăm, cl contrazicem, dacă ne țin balamalele, dar numărul de la pantofi sau mustața autorului le discutăm altădată. Ca să fim și noi în regulă cu ceva cultură! Dacă putem fi!
Stimată doamnă Anda Zidaru, vă mulțumesc pentru modul elegant, civilizat cum ma-ți gratulat cu „Bade Chiro” și „tovarășe Chira”, asta dovedește întradevăr Cultură Adevărată, nu „Cultură din bârfe…”. Recunosc, am mari carențe în educația culturală, fiind mai în vârstă, am absolvit facultatea de Mecanică în anul 1968, deci „contemporan” în sdudenție cu d-l Marga, și pensionat din funcția de ing.prof. Eu am fost pionier, UTM-ist apoi UTC-ist. Atât. Mai sus nu am evoluat pe scara calităților politice. A doua calitate era corectă: „tovarășe UTC-ist Chira. D-na Anda Zidaru, în primul meu comentariu eu am apreciat opiniile exprimate în articol, pe când d-l Virgil Temea și dumneata ați trecut la atac, cu insulte și jigniri la adresa mea. Vă mulțumesc! O zi bună și la vară nu prea cald.