Somnul este, cum se știe, parte a vieții organice, încât nu se poate supraviețui fără somn. De altfel, oamenii care dorm mai puțin de șase ore sau mai mult de nouă ore pe zi au necazuri. Somnul este definit ca stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin suspendarea conștienței, chiar a sensibilității, și relaxarea organismului (cardiacă, în general musculară, respiratorie, etc.).
Astăzi, cercetările fiziologice, neurologice, farmacologice consacrate somnului sunt avansate. Destul să mergi la o consultare de rutină la un medic, că ești întrebat absolut profesional despre somn. Cărți temeinice (de pildă, Chris Idzikowski, Cum să dormi bine, Litera, București,2015) caută să arate cum se doarme sănătos.
În mod interesant, aceste cercetări sunt tot mai mult în perspectivă istorică: se examinează înregistrări de maladii contractate de-a lungul secolelor și se fac asocieri cu evenimente. Pe această bază, se vorbește nu numai de somnul organic, ci și de somnolența indusă în societate, involuntar, cu anumite mijloace ori ca efect al inculturii, sau intenționat, prin politici țintite. Revine astfel pe tapet semnificația nu doar fiziologico-neurologică a somnului, ci și semnificația sa mai largă, social-culturală. Somnul rămâne o condiție de refacere fiziologică, dar poate fi și o vastă manipulare, prin inducere, în societate.
Pe acest fundal, idei deja clasicizate ale unor filosofi și artiști privind somnul anumitor funcții reintră în actualitate. Amintesc aici două dintre ele, pentru a extrage apoi esențialul din cercetări științifice și a profila două fenomene de azi: „somniferul propagandei” și „somnul logicii”.
Este cunoscut faptul că, în Prolegomene (1785), Kant a vorbit despre „trezirea din somnul dogmatic”. Examinarea cunoașterii din punctul de vedere al corespondenței cu datele empirice, datorată lui David Hume, l-a făcut să nu mai crediteze deducțiile fără control factual ale metafizicii tradiționale. În Critica rațiunii pure (1783), critica părților acesteia, „psihologia rațională”, „cosmologia rațională” și „teologia rațională”, este exercitată din punctul de vedere general după care deducțiile pot corupe rațiunea. Nu este singura corupere. Kant a mai spus că „puterea corupe rațiunea”, luminând astfel sub alt unghi lucrurile.
Un artist – este adevărat că se numea Goya – a apărat rațiunea și a spus că somnul rațiunii naște monștri. Biografii săi văd în această apărare continuarea a ceea ce pictorul spusese, anume, că „opresiunea, servitutea, obligația de a urma un anumit drum trasat de alții” sunt dăunătoare, libertatea și folosirea rațiunii fiindu-le de preferat. Unii biografi aduc însă în discuție și suferința fizică de la un moment dat a pictorului. Dincolo însă de orice, gravurile reunite în 1799 sub titlul Los Caprichos (Capriciile) arată ce diformități ies din înfrângerea rațiunii de către afecte (spaimă, zbucium, etc.).
Între timp, odată cu extinderea presei, cu radioul și apoi cu televiziunea, acum cu rețelele sociale, s-a creat o vastă instalație de informare pe scara cea mai largă. Ea a devenit însă și canal de distribuire de erori, ca și de suspendare a gândirii. Ea asigură nu numai informare, ci și slăbirea gândirii proprii – un anume fel de somnolență în plină zi.
Cu un nou pas, odată cu revenirea din 2020 la „război rece”, sub formula lui Karl Popper și a adepților săi actuali, a „luptei cu autoritarismul”, a avut loc concentrarea în mâini puține a unităților de informare în interes public. Redări fragmentate, alimentarea dintr-o singură sursă, fabricarea de știri, până la a pretinde că s-ar știi ce este în intimitatea unor oameni, sunt acum fapte. O malformare mediatică de date are loc pe scară necunoscută înainte. Nu mai contează adevărul, ci slujirea „cauzei”, fie ea și nechibzuită. Jurnalismul autonom este înlocuit de funcționalismul mediatic. Nu mai este regulă ceea ce un editor spunea, că nu-l deranjează zvonurile, câtă vreme spune adevărul. Unii dintre gânditorii integrii de azi, de la Harvard, Chicago, Paris, Starnberg, sunt și atacați că nu se conformează și, vezi Doamne!, ar fi în slujba „dușmanului”. Se și administrează „somniferul propagandei”.
În același timp, o evoluție interesantă a avut loc în cercetarea științifică. Am în vedere aici, succint, patru aspecte.
După localizarea pe creier a regiunii care se activează când persoana se ataşează altora, identificarea oxytocinului și circumscrierea unui „instinct” al altruismului, anumite comportamente pot fi dirijate. În bine, spre empatie față de semeni, sau invers, spre ostilitate.
În SUA, s-a constat că, din 1968 încoace, au murit mai mulți oameni ca urmare a violențelor decât în toate războialele, însumate, ale Americii. În alte țări, este la fel. Se cercetează acum cauzele violenței pe o bază mai largă, iar rezultatul este nou. De pildă, Robert C. Bransfield a arătat în ultimii ani că agresivitatea, violența, homicidalitatea pot fi cauzate de boli, că pandemiile pot da disfuncții mentale care contribuie la instabilități sociale (Did Infections Caused by World War I Contribute to Causing WW II?, în “Contagion Live. Infectious Diseases Today”, ian. 5, 2018). Anumite infectări ar face să crească riscul violenței. De exemplu, „lezarea cortexului vetromedial prefrontal afectează empatia, iar lezarea cortexului orbital frontal și a altor arii reduce controlul impulsului”. Cu alte cercetări, s-a și stabilit, mai concret, că „prevalența unui parazit al creierului, Toxoplasma gondii, este legată cu creșterea criminalității”.
În explicarea unor boli, se citează azi insistent constatarea lui Daniel Gajdusek, de acum câteva decenii. Acesta, în discursul la primirea premiului Nobel, a vorbit de o „boală neurodegenerativă incurabilă ” cauzată nu de natură, ci de agenți în forma unor cristale minuscule. Surpriza a fost când și în plămânii unor îmbolnăviți cu Covid-19 s-au găsit asemenea cristale.
La îmbolnăviții de Covid-19 s-a mai constatat o similaritate cu „encefalita letargică” sau „boala somnului”, ale cărei manifestări erau deja stabilite – deranj sexual, anxietate, depresie și altele. Similaritatea consta în prezența unor „leziuni selective ale trunchiului cerebral”. Unii cercetători au și conchis că ne îndreptăm spre explicația unor comportamente sociale prin leziuni generate de agenți patogeni – din natură sau administrați.
Se poate discuta îndelung asupra corelațiilor între paraziți ai creierului și violență și între viruși, naturali sau administrați, și letargie. Ipotezele sunt multe. Să le lăsăm însă în seama fiziologilor, neurologilor și farmacologilor. Teorema care însă prinde contur este analoagă cu cea care privește „inteligența artificială”: s-a atins treapta manipulabilității, încât oamenii pot deveni victime ale paraziților creierului, care dirijează comportamente, și ale electronicii, care înlocuiește omul ca subiect al schimbărilor.
În cele din urmă, aceste două primejdii pot fi puse în mare pe seama „somnului rațiunii”. Dar lumea de azi ne permite să sesizăm și un alt somn, chiar mai precis. Îl numesc „somnul logicii”. Căci dacă somnul rațiunii naște monștri, nici somnul logicii nu se lasă. El naște falsuri, erori nesăbuite, până la urmă, confuzie a valorilor și neputință.
Așa cum am mai arătat (A. Marga, Lumea scindată, 2023), sofismele au continuat să înflorească în jur ca rareori în istorie. Faptul nu se poate pune direct nici în seama paraziților și nici în seama virușilor. El ține și de educație, confuzii ale competențelor, expansiunea mediatizării, slăbirea preocupărilor de igienă a cugetării, luate la un loc. În altă epocă, Mihail Sebastian vorbea de „cultura de brutalități și tranzacții”, cu „idei nervoase și exclusive”, în care precizia și rigoarea obosesc inșii. Nu cumva s-a ajuns iarăși într-un punct mort?
Se comit, desigur, multe feluri de erori, dar când este vorba de sofisme avem de-a face cu erori logice – cu o parte dintre ele (vezi tabloul întreg în A. Marga, Argumentarea, 2005). Găsesc, în orice caz, că sofismele argumentării curente țin de acum de un alt somn, care, la rândul său, împiedică bunăstarea și democrația. Iată exemple.
Mulți oameni fac relatări despre persoane și evenimente. Nu discutăm aici „relatările sincopate” și „relatările cu tendință”, mai nou copierea de pe siteuri, adesea neverificate și vizibil ignorante. Mulți nu fac însă diferența între opinie (ce poate fi, la rigoare, subiectivă) și descriere (ce pretinde fidelitatea față de fapte). Se produce astfel „sofismul opiniei ce se pretinde descriere”. De exemplu, multe probe pleacă de la opinii de martori oculari, dar aceasta nu justifică luarea opiniei acestora drept descriere.
Se crede adesea că o informare este o argumentare și se produce astfel „sofismul informării ce se pretinde argumentare”. Așa cum descrierea nu se reduce la opinie, tot astfel argumentarea este altceva decât informarea. De pildă, acum, când se discută revendicări salariale, se dau informații privind starea bugetară a țării, dar nu s-au adus probe ce fac întemeiată concluzia (decizia) nesatisfacerii lor.
Mulți nu fac diferența între argumentare și demonstrație. De pildă, „vă demonstrez că prin controlul inflației vom putea pune pe picioare creșterea economică durabilă” sau „v-am demonstrat, pe biografia persoanei, că aceasta era interesată direct în ceea ce propune”. Luând noțiunile la propriu, demonstrație avem doar atunci când ceea ce este de dovedit (teza) rezultă cu necesitate din temeiurile (probele) invocate. Or, așa stând lucrurile, demonstrația este posibilă doar în sisteme axiomatizate și în situații cu totul speciale. De pildă, în tribunal, când făptuitorul recunoaște în scris, neforțat și în totalitatea facultăților mintale, că a comis fapta incriminată. În rest, avem doar argumentări.
O eroare frecventă este „sofismul considerării explicației drept justificare”. Ca exemplu, „nu putem reforma acum universităţile pentru că profesorii şi studenţii nu sunt interesaţi de reformă”. Este doar o justificare a incompetenței și a lipsei de iniţiativă trimițând la altceva!
Oamenii au dreptul fundamental la opinie, iar opinia fiecăruia este de luat în seamă, înainte de a fi evaluată. Ei exprimă în viața publică opinii diverse, cu care poţi să fii sau să nu fii de acord. Problema este să se facă de la început distincţia între persoană şi opinia acesteia. Eroarea frecventă care se produce aici se numește „ignoratio elenchi”, pe românește, „substituirea tezei” cu altceva decât teza, pe parcursul argumentării. Un exemplu: „cutare are o părere proprie despre cauzele războiului actual, deci el în mod sigur ține cu adversarul”. O opinie se susține sau se infirmă cu probe care privesc opinia însăşi, nu cu altceva.
„Sofismul substituirii tezei” are numeroase forme. Manualele le-au inventariat (vezi Douglas Walton, A Pragmatic Theory of Fallacy, 1995) scrupulos. Evoc doar câteva.
Argumentum ad hominem este sofismul ce constă în substituirea tezei cu invocarea calităților, defectelor, prestațiilor, biografiei cuiva. El stă pe confuzia dintre opinie și persoana care emite opinia: „cutare nu trebuie luat în seamă, pentru că abia a scăpat de o anchetă a procuraturii”, sau „cutare nu contează, căci are un traseu biografic complicat”. Or, valoarea opiniilor nu are legătură cu biografia nimănui. De altfel, una dintre originile gravei confuzii a valorilor din România actuală este abundența sofismului ad hominem. Ea face ca inși fără valoare să fie promovați public, în vreme ce destui pricepuți să fie opriți în baza unor date personale, adesea falsificate. Nu va putea fi depășită această confuzie fără a se asuma că una este discuția despre opinii și alta cea despre viața cuiva. În orice cultură matură se asumă distincția.
Un sofism înspăimântător prin frecvență este „ratarea subiectului”. El are loc de fiecare dată când vorbitorul propune spre discuție un subiect, dar preopinentul reacționează discutând altceva. Bunăoară, cineva examinează starea financiară din România, iar preopinentul obiectează că nu se ia în seamă starea din SUA. Orice subiect se poate discuta, desigur. Dar o opinie se tratează sub aspectul a ceea ce spune, nu sub aspectul imensului nespus ce o înconjoară.
La noi, sunt frecventate copios sofismul „argumentum ex silentio” și simetricul său, „eroarea obiecțiunilor”. Primul constă în a lua absența obiecțiunilor la o teză drept argument. De pildă, în adoptarea de legi în parlament prin mecanismul asumării răspunderii guvernului funcționează sofismul „nu avem înregistrate contestări ale acestui proiect de reglementare, deci reglementarea este validă”. Exemplul „avem obiecții la calitatea manualelor scrise de istorici de azi, deci de manualele alternative din societățile democratice nu avem nevoie”, ilustrează sofismul numit „eroarea obiecțiunilor”.
Nu mai puțin prezent este „argumentum ad ignorantiam” – tragerea de concluzii din împrejurarea că nu se poate dovedi contrarul. Sofismul „cine are dreptate trebuie să dovedească în justiție că nu este vinovat” este un exemplu. Nu mai puţin frecvent se recurge la „eroarea statisticii tendențioase”, ca în exemplul „la noi, şomajul este scăzut, căci aşa ne indică statisticile de la oficiile forţelor de muncă”.
Confuzia în dezbaterea publică este suplimentată de „sofismul omului de paie” (straw man fallacy). Este vorba de sofismul ce constă în deformarea prealabilă a opiniei cuiva, sau chiar a acţiunilor lui, pentru a-l putea combate mai ușor. Bunăoară, „preopinentul nu merită luat în seamă pentru că are o părere exagerată despre stările de lucruri din țară când afirmă că decidenții sunt incompetenți și nu scot țara din crize”.
Sofismul „non sequitur”, ce constă în aceea că teza nu rezultă din temeiurile invocate, este frecventat asiduu. De pildă, „avem contacte externe cu diferiţi miniştri şi multe guverne, încât politica noastră externă este bună, chiar dacă nu reuşeşte să atragă investiţii şi să schimbe opticile altor ţări despre noi”. Sau, „cutare țară nu are sistem de alegere a liderilor ca al nostru, deci acea țară are alte valori”. Simple sofisme! Rezultatul lor este părerismul ce domină dezbaterea chestiunilor serioase.
Nu insist acum asupra sofismelor ce se produc prin folosirea confuză a lui „pari ratione”( lămurirea unui text de lege prin altul) şi a lui a fortiori (derivarea unui adevăr din altul). Mai stărui doar asupra sofismului falsei identificări. Exemplul „Einstein s-a fotografiat cu limba scoasă, deci autorul teoriei relativităţii s-a fotografiat cu limba scoasă” este replicat des. „Cutare dovedește capacitate incontestabilă în ceea ce face, dar nu-l recomandă vârsta”. Oricum, se cer distinse identităţile sub care se manifestă oamenii, dacă vrem să vorbim precis despre ei.
Nu insist nici asupra împrejurării că, aşa cum nu se înţelege diferența dintre o „descriere” și o „opinie”, nu se înţelege nici aceea dintre o „analiză” și simpla reacţie la un eveniment şi, pe de altă parte, „interpretarea” lui. Autori cu pretenţii amestecă nepermis „opinii”, „descrieri”, „explicaţii”, „analize”, „justificări”, „interpretări”, „ipoteze”, „postulate subiective” şi comit erori care împiedică de la început relevanţa. În aceste condiții, capătă actualitate definirea inteligenței, pe care o apăra și la noi Mihai Ralea, drept capacitate de a distinge.
Sofismele evocate nu sunt toate sofismele prezente în viaţa publică de acum. Ele sunt doar cele mai frecvente la nivelul susținerilor. Dacă privim din punctul de vedere al logicii interogaţiile, evaluările şi propoziţiile deontice, apoi modalităţile, găsim şi mai multe sofisme. Nu mai vorbesc de erorile pe care pragmatica comunicării le identifică azi.
Nu este schimbare în bine fără democratizare și fără selecția meritocratică a decidenților. Dar la acestea nu se ajunge fără cultură internalizată, ce începe cu despărțirea de sofisme. Respectul logicii atestă prezența rațiunii și a umanității oamenilor.
Răspândirea sofismelor dovedește că există și un somn al logicii, ce poate fi circumscris. Nu știm încă exact ce leziuni – cerebrale, educaționale, sociale – sunt printre cauze. Dar este clar că tema somnului nu este deloc încheiată. Efectele sale în societate sunt adânci. Poate exista, la rigoare, nu doar somn organic, ci și mare agitație pe scena vieții. Dar când logica este somnolentă sau adormită de-a dreptul, precum în vânzoleala stearpă de azi, nu iese decât zgomot. Ceea ce pot face, în definitiv, și păsările deasupra unei prăzi. Se observă ușor că țările ce cultivă igiena cugetării sunt mai ferite de sărăcie, corupție și abuzuri.
logica sau emotiune:
creier sau pi’z’dificatzia.
Domnule Marga, nu sunt un intelectual si mi-a luat timp sa gust un articol asa de bun! Felicitari! Totusi nu este timp pentru sofisticarii! Spuneti bine! Ca un taran, inteleg pe scurt ca trebuie sa ne trezim. Cand in Cincu in mijlocul tarii, NATO vrea sa-si mareasca poligonul cu mii de hectare si guvernul tradator roman expropriaza…Immm! Ce nevoie mai este in lumea asta de poligoane??? Adica ni se fura pamantul nostru de tarani de catre niste hoti nesimtiti cu ajutorul unor tradatori din guvern care nu cred ca sunt romani daca fac o astfel de desacralizare!!! SOLIDARITATE cu taranii din CINCU!!! Greva Generala!!
orice existenta monstruoasa se va trezi „brusc si dintr-o data” (hahha!) cand va simti ca ii este SETE/FOAME. orice ofrma de „existenta” are nevoie de ENERGIE pentru a continua. unii se hranesc cu energia altora… altii cu adreno… va recomand emisiunea D-lui Tuca / Dl. HD Hartman – 80 de mii de copii disparuti fara urma…unde credeti ca sunt…?
https://www.youtube.com/watch?v=rfhOCTvOo24
Nu pricep cum voi , presa română atotcunoscătoare a tuturor secretelor și care mereu ”dezvăluie” , e mereu in urma evenimentelor europene cu cel puțin două tururi de pistă.. Păi uite cum UE tocmai te forțează la import de islamiști ilegal sosiți in europa și te pune să-l poftești la masă, sau chiar in dormitor, dar mai ales in parlament, altfel faci discriminare.. Deci acu, tocmai când sunt renumiți pentru violuri și crime, uite că UE vrea să mai importe și să distribuie prin europa alde din ăștia , care la um moment dat schimbă componența etnică și religioasă a locului, cum vezi in anglia franța germania cum stau cu nașterile și educația..Clar cineva partener i-a pus gând rău europei, nu doar cu războiul ukran și sancțiunile contra rusiei..
@ Iar a ieșit Marga să se laude cu realizările de intelectual, ? Nistorescu s-a aciuat să laude grevele, are funcție, are activitate deci există, poate că lasă și ”corbul” ceva de haleală, ?
@?????? Chiar asa?? Mai este vreme de persiflari? Ca un taran ce sunt Editat! Hai si tu! SOLIDARITATE!
Din acest ??????? nu rămâne decît fix nimic. Face și el propagandă usr cînd totul e pe dric.Pasăre, cum zice articolul, ce vrea și el ceva din pradă. Din păcate, prada este viața oamenilor. Mare-i grădina!
vorbe, vorbe…..
@ Domn’ Nistorescu, ce faci bre, ?
„Instalația de informare” nu a devenit canal de distribuire de erori şi nici de suspendare a gândirii, domnule profesor Marga. Îmi permit să vă spun că sunteți într-o imensă eroare. „Instalația”, mai corect spus, rețeaua de formare -transmisie-recepție a informațiilor, este aceiaşi dintotdeauna. Ea are formă şi dimensiune proprie ei însăşi, nelimitată, infinită, ce nu se rezumă la formele şi tipurile de informații cu care operăm noi în mod curent la nivel de individ, colectivități sau specie. Toate aceste limitări ce pot face parte sau pot proveni din aceste caracteristici, deşi provin „din una şi aceiaşi rețea”, nu este responsabilă rețeaua, că unii captează, procesează şi înțeleg mai mult iar alții mai puțin. (Apropo de prostocație.) Capacitatea de procesare a diverselor categorii de percepții sau senzații ce dobândesc apoi statut de informație supusă actului rațional sau logic, este limitată de factori genetici ce nu au legătură nici cu somnul fiziologic, nici cu cel al logicii sau rațiunii. Oameni de la care „iau sau au luat lumină” generații de învățăcei nu-şi recunosc aproape niciodată propriile limitări în structura cărora stau conservate atât propriile valori cât şi propriile erori care, deşi par transmisibile doar pe anumite căi, în realitate ele sunt transmisibile şi prin altele în timp ce actul logic, la fel ca şi somnul sau toate celelale procese fiziologice sunt fenomene naturale direct dependente de trupul viu căruia îi mai spunem fizic, material şi/sau rațional dar niciodată limitat doar de sau la aceste caracterici. Aici intervine spiritualitatea, atât de des şi uşor ignorată de materialişti. Deşi vorbiți des despre spiritualitate, prin formație, sunteți şi rămâneți un materialist, adică, un raționalist convins, fie că dormiți 6,7,8, 9 sau 12 ore pe zi.
& Nea Marga, ăștia îți zic și că ți-ai conservat inteligența, ca să nu o risipești, ?
Cel mai bine dorm politicienii! Timpul trece, leafa nesimțită merge, noi cu drag muncim! Alții, cu vise americane, care au luat credite de la bancile străine nu pot dormi nici cu „bien-dormir”! Din „critica rațiunii pure” am înțeles că, Kant avea un vecin care avea un cocos care nu-l lasa să doarmă noaptea! „Dupe” lupte seculare a găsit soluția: a cumpărat cocosul și l-a pus pe varza! Cel mai bine doarme Johannis „6 case”! Împrumută băncile străine cu tot capitalul personal și al României și-i intra profitul in cont! Nu mai vorbesc despre Petrov care și-a plasat averea in titluri de stat și-l doare la basca de scumpiri! Români, somn liniștit oriunde va aflați!
„Am scris nu numai o singură dată că, datorită unui mic joc de cuvinte, somnul raţiunii naste monstri (expresie care aparţine marelui pictor spaniol Goya) poate fi citit în cheie politică, şi aplicat la starea societăţii româneşti de astăzi. Această societate pare a ilustra în prezent un regretabil poate chiar fatal, somn al naţiunii, care la rândul său, naşte monştri. Alegerile din anul trecut indică, prin rezultatele lor, o dovadă îngrijorătoare în acest sens. „Reciclarea” comuniştilor de ieri, precum şi a foştilor securişti, care acum ocupă poziţii importante în toate domeniile activităţii social-politice-culturale, este un alt exemplu la fel de alarmant”
(Ştefan Augustin Doinaş)
Mănânci prost, gandesti prost! Mănânci bine, dormi bine!
Intreg textul ne pare a fi un sofism , o prefacatorie ce se doreste purtatoare de adevar filozofic . Somnul si somnolenta sunt lucruri total diferite . Somnolenta poate capata la un moment dat si valoare de adjectiv ceea ce somnului nu ii poate fi atribuit chiar daca Goya y Lucientes ne-a adus tuturor imaginea somnului ce naste monstrii . Societatea romanesca nu este de loc in starea numita somnolenta .Grevele de azi fac ca somnolenta invocata sa dispara .Chiar daca aceste greve sunt cumnva fortate natiunea , alta decit grevistii , intelege si separa trucarea grevelor de realitatea imediata .Sofismele nu trebuiesc confundate cu necunosterea , cu nestiinta. Folosirea neadevarului , de orisicare fel ,fie el juridic sau politic , nu reprezinta ceea ce numim sofism . O parere nu trebuie confundata cu un rationament .Doar un rationament gresit si intentionat argumentat gresit poate deveni un sofism .Un rationament ce nu contine intentia nu au este un sofism el este doar nestiinta .Societatea romanesca contine foarte multa nestiinta atasata unor subiecte clar exprimate .Ca exemplu greva profesorilor contine un sofism general ea fiind prezentata publicului ca parte a unui adevar dar despre care se stia, inca de la inceput, ca nu contine realitatea macar la nivelul sefilor de sindicat .
Tribul cimpanzeilor „de elită” vrea să facă ce au făcut toate triburile de cimpanzei: să-și lichideze vecinii.Pentru asta s-au tot organizat dealungul istoriei și azi, încearcă ce au tot încercatde două trei mii de ani, dosr abordarea diferă. Unii se întreabă de ce, deși există civilizații în Univers , nu vor să ia legătura cu noi.Răspunsul e simplu.Atâta vreme cât vom avea cimpanzei în frunte, indiferent de câtă tehnică dispunem, nu vom fi părăsit „regnum animalia”.Homo faber sapiens dacă va înlocui Homo politicus suidae, civilizația se va așeza la locul său de start.Dacă nu, vom trece în neființă cu tot cu idioții narcisici și impotenți care se vor a fi „elită”.
Vorbe. Cînd ati fost ministru nu țin minte să fi zis ceva de Băse. Numai Democrat nu era! Toți intelectualii v-ați comportat lamentabil în acea vreme. Se stiu ei?Era bine cu funcții și avantaje?! Nema funcții a izbucnit democrația în dumneavoastră. Ma abțin să fiu politicos. Succesuri?
Una e să faci față unei analize ce-i pentru oameni cu cap pe umăr, alta este să o iei pe arătură. Una e să nu știi ceva Marinarule, alta este să minți cu gura plină. Se pare că ale tale sunt amîndouă.Primul care a atras atenția că Băse nu-i de răspuneri publice a fot ministrul educației de atuunci, domnul Marga. Știu, căci am fost acolo, la fața faptelor. În toți anii dînsul a spus că este doar un dezastru ce a adus B.Răspunsul la apelul la igiena cugetării din articol nu ar trebui să fie minciuna. Este doar un alt sofism. Somn ușor!
Citez….”
El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul Europa cea mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;..
Andrei Marga.Este nevoie de tine in Coreea de Nord. Romania s-a desteptat.Nu mai asculta prostiile tale.
ROATA ISTORIEI…Du-te omule la medic.Suferi de delir. Ai vedenii. Sau apuca-te sa devii in Arsene Boca.Marga se foloseste de paranoia ta.
@ Profesor , stii pt ca esti el ! Si un copil isi da seama ! Sunt atit de penibile aceste ascunzisuri infantile !
Dacă Cotidianul e o atunci tu, Cotidianul e o, ești pe la minus, către zero absolut. Mai bine te-ai pune să respecți ceva reguli de cugetare. Ești cam sub Coreea de Nord, dacă cumva la tine vorbele nu sunt decît zgomote pe gură. Cine atrage atenția că pe lume sunt asemenea reguli este cu Newton, Einstein, Frege, Gauss și alții. Că tu nu cunoști este prea evident. Cultivă-te o leacă. Alături, în Cotidianul afișat, sunt mai multe articole despre somn. Iei cam multe pilule și dormi continuu.
Știu reacția domnului Marga la Băse, căci am fost acolo. Nu am cum și nu-i nevoie să fiu el ca să spun cum au fost lucrurile cînd lucram la minister. Arhiva aceea lămurește chestiunea.
Cotidianul singurul ziar care mai permite Libertatea de exprimare. Restu toate sunt in mana satanei comuniste globaliste. Am comentat acum 10 ani pe un site al armatei si le-am spus ca taburile sunt strecuratori de nacaroane. Am fost taiat definitiv si apoi s-a vazut adevarul si au cumparat si ei ceva mai bun dar tot prost. Toti generalii ar trebui sa fie nai intai ingineri in proiectare care sa inteleaga tehnica. Asa dastia care alearga cu sacu in spate prin noroi sunt distructivi …
fiecare cu opinia lui. atunci cind cauti sa-ti validezi teoriile cu siguranta ca vei gasi sursele care sa te confirme. asta insemna a stabili concluzia de la bun inceput dupa care incepi sa cauti argumentatia pentru a o valida. a concluziona, in anumite circumstante, inseamna a omori situatia pentru ca o limitezi si nu o lasi sa evolueze. e greu sa lasi sa fie atunci cind trebuie. vine din nevoia de control. asa s-a dezvoltat lumea de azi, asta a inscris in propria experienta umanitatea, asa s-au creat caile neuronale care determina comportamentul: pe ratiune, pe logica, pe dezvoltare stiintifica, in deplina democratie, s-au creat mijloacele de distrugere a lumii si dezumanizarii. the greater good… fasciant e faptul ca omul a sarit peste bine si s-a repezit in si mai bine… intelege macar ce inseamna „bine”?
in oaresce opozitie cu textul de mai sus:
intr-un sat, inteleptul atribuie o sarcina unei tinere.
prezent acolo, autorul intreaba:
– Care este motivul pentru care i-ai atribuit o asemena sarcina imposibila?
– Tocmai de aceea, pentru ca este imposibila. Insa ea nu stie asta.
Fascinanta intelepciunea. Insa probabil imposibil a se manifesta atunci cind vrei sa manifesti controlul asupra rezultatului.
Crearea unei noi ordini „naturale” este o intreprindere fara sorti de izbinda. Ea exista! E ascunsa insa de egoul fiecaruia dintre noi.
Domnule Profesor, eu cred ca dl. Marga îl certă pe Base stind singur în camera?Nu am vazut sau auzit nici o critică la adresa lui. Și apoi ce caracter să ai să lucrezi sub comanda lui?Eram in Marina cînd Base era comandant. Nimeni nu voia să plece cu el. Avea un echipaj de slugi pe care îi ținea cu el.
Domnule Marinarul salvat, domnul profesor Marga l-a blocat, cam neconstituțional, pe domnul Băsescu care era președinte la o plecare la Bruxelles unde se discutau treburi de guvernare și a mers în loc lui prim ministru Victor Orban. De acolo i s-a tras domnului profesor demisia.
Domnu Marga,stii pe cineva care a contribuit,cu mare avant,la somnul logicii?Cand intervii agresiv in a modela psihic si fizic o natie,asa cum au fost martoriati romanii ,rezultatele sant acestea care se vad.Asa zisii politicieni romani din rasa superiora a tot indreptatita v.a culeage roade din ce in ce mai salbatice si veninoase din pepiniera manipulatilor.
Cutuvencu – Esti copil , nu conta Marga in fata lui Basescu … nu conta nimeni ! Ce spune Marga pe aici – si nenumaratele lui nick-uri , sunt doar inchipuirile lui ! Chiar ma mir ca pui botul la asa ceva ? Nu pareai genul !
Este bine că se exprimă Baba cloanța și alți usriști cunoscuți. Se dovedește că articolul are dreptate nu doar pentru trecut și prezent, ci și pentru așa-zisul viitor. Vai de capul oamenilor cu așa viitor! Vor face sofisme și vor fugi la graniță să scape.
Noi nu de oameni inteligenți ducem lipsa în politica ci de caractere. Asta nu inteleg mulți. Planuri, proiecte avem multe. Nu are cine sa le pună în practică. Toți se gîndesc la bani și putere. Nimeni nu se uita în jurul lor cum trăiesc oamenii amariti.Lor să le fie bine.
Ar fi bine ca acești postaci de serviciu la abaterea atenției cititorilor prin măsluire și debitare de falsuri, precum Marinarul, să se uite în oglindă și să ia măsuri în viața lor. Panseurile lor despre caracter li se potrivesc. Nu li se potrivește chestiunea cu inteligența. Fără oglindă se continuă impostura. N-ar strica să vadă singuri ce sofism e felul în care cugetă despre ei: n-am capacitate să contrazic autori, și atunci îi bîrfesc.Sofism get beget.Citit și înțeles, articolul de mai sus este o excelentă ocazie ca impostorii să ia act de rătăcirea lor mentală. În rest, noroc că mai este și terapie, de toate felurile.
Au disparut chelnerii din Italia si cuafezele din Spania ? Doar cititorii constanti si ambasadorii pupincuresc un turnator dovedit prin note informative olografe la secoritatatea ceausista ! Cenzura este caracteristica (prost)lui.
Asa, dupa 2 ani de zile, ca mai sunt si 2 ani de nopti, au inteles margatii, desi le-a facut si desen, ca tacerea este de AUR. E suficient ca se lauda ca-cocosul pe gard tuasu membru CC al UTC din Romania (acel „din” este esential).