Andrei Pleşu îl confundă pe filosoful Levinas cu antropologul Lévi-Strauss

Incredibilă confuzie pe care o face Andrei Pleşu: el scrie că Levinas a scris cartea „Gîndire sălbatică”, deşi toată lumea ştie că autorul ei este Lévi-Strauss! Şi nici nu este prima oară cînd face astfel de confuzii, căci l-a mai confundat pe Sohravardî, autorul cărţii „L’Archange empourpré”, cu traducătorul H. Corbin!

Să le luăm însă pe rînd, căci în dreptul lui Andrei Pleşu stau multe alte chestiuni asemănătoare.

Ultimul Editorial scris de Andrei Pleşu, în „Adevărul” de luni, 4 iulie 2016, deci acum cîteva zile, are titlul „EUREXIT” şi se vrea o analiză sofisticată a Europei de după BREXIT. Nu ne interesează însă aici aerele analistului Andrei Pleşu, ci o chestiune cît se poate de concretă. El scrie la un moment dat:

Ne frecăm la ochi şi mai citim o dată: „Europa a descoperit – spune Levinas – „gîndirea sălbatică”, a întemeiat antropologia, etnologia, studiile de indianistică, africanistică etc.”. Cum, adică? Andrei Pleşu crede că Emmanuel Levinas a scris „Gîndirea sălbatică”? Nu ştie el că autorul cărţii „La Pensée sauvage” („Gîndirea sălbatică”) este Claude Lévi-Strauss, celebrul antropolog, nicidecum filosoful Emmanuel Levinas? Iată coperţile cîtorva ediţii ale cărţii apărute prima oară în anul 1962 la „Plon”:

După cum vedeţi, pe toate coperţile este acelaşi autor: CLAUDE Lévi-Strauss, nicidecum Emmanuel Levinas, cum scrie Andrei Pleşu! Cum este posibil ca un intelectual de talia lui Andrei Pleşu să facă o asemenea gravă confuzie între filosoful Emmanuel Levinas şi antropologul Claude Lévi-Strauss, dacă nu din cauza lecturilor superficiale care au drept consecinţă reţinerea aproximativă a numelor, acestea putînd fi confundate dacă au cîteva elemente comune, ca în cazul nostru:

Exact pe acelaşi calopod după care unii sfertodocţi cred că Ion Barbu a scris „Groapa”, iar Eugen Barbu ar fi scris „Joc secund”! Cei care au citit şi alte texte ale lui Andrei Pleşu îşi amintesc, desigur, cum se amuza el cu Gabriel Liiceanu pe seama unor cititori care, chipurile, credeau că titlul cărţii „Despre îngeri” ar fi fost „Despre ingineri”! Sau cum, în China fiind, un cetăţean îl opreşte pe Pleşu şi-i spune: „V-am recunoscut, domnule Pavarotti!”. Aceste confuzii erau puse de cei doi buni prieteni pe seama inculturii publicului, mai exact pe seama snobismului!

Spuneam însă că această gafă de proporţii nu este singura confuzie majoră pe care a făcut-o Andrei Pleşu. Cea mai spectaculoasă rămîne însă aceea pe care o face Andrei Pleşu în cartea sa „Despre îngeri”, că tot am vorbit despre ea. Astfel, Andrei Pleşu are la pagina 72 următoarea notă, în care face o trimitere explicită ”Cf. Henry Corbin, L’Archange empourpré”, Fayard, Paris, 1976, pp.196 şi 203”. Iată facsimilul Notei din cartea lui Andrei Pleşu:

Ghinionul lui Andrei Pleşu este că avem în biliotecă un exemplar al acestei celebre cărţi, ba chiar al ediţiei citate, astfel încît putem să demonstrăm că face o gravă confuzie între autor şi traducător, căci autorul este SOHRAVARDÎ, iar traducătorul este Henry Corbin, nu invers, cum scrie Pleşu! Iată dovada:

Şi nu este vorba de o simplă eroare de editare sau de corectură, căci Andrei Pleşu are o notă asemănătoare şi la pagina 139 a aceleiaşi cărţi:

Deci, din nou, Andrei Pleşu scrie că autorul cărţii „L’Archange empourpré” este Henry Corbin, deşi, aşa cum se vede mai sus, autorul este SOHRAVARDÎ! Fără comentarii! Ciudat este că, deşi am mai scris despre această foarte gravă confuzie, Andrei Pleşu a publicat anul acesta la „Humanitas” o nouă ediţie, de lux, a cărţii „Despre îngeri”, dar nu şi-a corectat Notele, insistînd în confuzia sa dintre autorul şi traducătorul cărţii „L’Archange empourpré”.

Mai mult chiar, în această nouă ediţie, Andrei Pleşu a păstrat şi un pasaj plagiat dintr-o carte al cărei autor este, de data aceasta, chiar Henry Corbin: „Le paradoxe du monothéisme”! Iată mai întîi pasajul original din cartea lui Henry Corbin, aflat la pagina 92:

Iată şi pasajul din cartea lui Andrei Pleşu, aflat la pagina 262, în care veţi observa că textul subliniat cu linie albastră este pus în ghilimele, însă continuarea, subliniată cu linie roşie, este, de fapt, un plagiat, căci Pleşu preia cuvînt cu cuvînt, fără ghilimele, textul lui Corbin, inclusiv cuvîntul „etc.”, ceea ce, pînă acum, reprezintă o culme a plagiatului:

Poate că dacă grava confuzie pe care Andrei Pleşu a făcut-o în Editorialul său din „Adevărul” ar fi aparţinut unui jurnalist care ar fi vrut să se dea mare, am fi închis ochii, trecînd-o în rîndul deselor pusee de inteligenţă mimată, însă este vorba aici despre un reprezentant al „elitei” intelectuale, despre cineva care a fost chiar Ministrul Culturii şi Ministru de Externe, consilier al Preşedintelui şi, mai presus, de cineva care de 26 de ani ne spune că este un „mare filosof”, deşi, în realitate, a fost doar un „mare băsist”! Chiar unui filosof mai mic, darămite unuia „mare”, nimeni nu i-ar ierta dacă l-ar confunda pe Claude Lévi-Strauss, celebrul antropolog, cu filosoful Emmanuel Levinas!

Ca să nu avem discuţii şi procese, iată print-screen-ul Editorialului lui Andrei Pleşu din „Adevărul”:

CONCLUZIE: Cartea „La Pensée sauvage” („Gîndirea sălbatică”) îl are ca autor pe Claude Lévi-Strauss. Emmanuel Levinas s-a ocupat cu alte chestiuni („Moartea și timpul”, „Totalitate și infinit”, „Altfel decât a fi sau dincolo de esență”). Ne-am înţeles, domnule Andrei Pleşu?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.