La Drouot, în strada Richelieu, au fost anunţate pentru licitaţie peste 600 de piese din colecţiile Casei Chanel, realizate între 1910 şi 2009 de vestita Coco Chanel şi de Karl Lagerfeld, stilistul care a preluat conducerea afacerii după moartea, în 1971, a celebrei creatoare de modă.Licitaţia este cu atât mai tentantă pentru amatorii de haute couture şi, în general, de vintage, cu cât cele două filme recente, “Coco avant Chanel” şi “Coco&Igor”, au readus în memorie o întreagă epocă, cu figurile ei remarcabile şi o femeie care a revoluţionat mentalitatea artei vestimentare a secolului al XX-lea. Marea invenţie a lui Coco Chanel a fost impunerea unui stil tuturor modelor, păstrat în toate colecţiile, pentru că, aşa cum afirma ea, “moda se demodează, stilul însă, niciodată”.
Prin ecoul stârnit în lumea colecţionarilor din domeniu sau în rândul elegantelor Parisului, licitaţia aminteşte de cea din vara anului trecut, dedicată vestitului designer italian Elsa Schiaparelli (1890-1973). Prin varietatea pieselor însă se apropie mai curând, după cum declara Hubert Felbacq, responsabilul departamentului haute couture de la Millon-Cornette, de vânzarea publică a colecţiei lui Yves Saint Laurent, organizată tot în 2009.
Expoziţia cu piesele propuse spre licitare poate fi considerată o adevărată retrospectivă a Casei Chanel, din momentul instalării tinerei Coco în strada Cambon până astăzi. Se detaşează aproximativ 10 piese foarte rare, devenite emblematice pentru “Anii Nebuni”, piese destinate marilor colecţionari sau chiar muzeelor de artă decorativă, dacă nu cumva Casa Chanel le va răscumpăra, aşa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri.
Printre “vedete”, o rochie din satin de mătase ecru, brodată cu perle albe şi argint şi cu centură din lurex metalizat, creată de Coco Chanel în 1923 şi estimată la 7.000-9.000 de euro. Ceva mai ieftine sunt două rochii de seară, tot din anii ’20, brodate manual şi paietate, estimate la 4.000-5.000 de euro, sau o ţinută de după-amiază, din muselină verde de mătase, atribuită tot lui Gabrielle Chanel, evaluată la 1.500-2.000 de euro.
O altă secţiune a expoziţiei şi, implicit, a licitaţiei, conţine piese dintr-o perioadă fastă a Casei, anii ’50-’60, cu piese purtate de starurile vremii. În sfârşit, există şi compartimentul cu piese recente, la care preţurile pentru un taior “bon marché”, de pildă, variază între 200 şi 400 de euro, sumă infimă prin comparaţie cu preţurile actuale ale casei.
Modelelor de veşminte li se adaugă aproape 100 de poşete, sute de bijuterii, cum ar fi o spectaculoasă broşă de la 1960, lucrată în metal argintat, decorată cu strasuri imitând briliantele, cu o perlă semisferică şi cu una barocă (400-500 de euro), precum şi de alte tipuri de accesorii, evaluate la sume cuprinse între 300 şi 2.000 de euro.
Licitaţia de la Drouot, casă ce-şi păstrează renumele în pofida recentului scandal de furt în care au fost implicaţi şi unii “comisaires priseurs”, pare să se înscrie într-un moment de revenire a pieţei de artă după criza traversată în 2009. Începutul a fost făcut în luna februarie de casele internaţionale Christie’s şi Sotheby’s, care au înregistrat, în afara câtorva recorduri de artişti, chiar un record mondial de preţ pentru “Bărbat mergând” de Giacometti, care, adjudecat la 104.327.006 dolari, a devenit cea mai scumpă piesă vândută vreodată într-o licitaţie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.