Apusul petrodolarului și începutul ordinii multipolare

Analistul Credit Suisse Zoltan Pozsar a publicat o nouă analiza din seria dedicată unui nou acord Bretton Woods (Bretton Woods III), în care materiile prime vor fi cele care dictează noua ordine mondială, o analiză considerată de mulți economiști una dintre cele mai importante de la finalul anului 2022.

Pozsar arată că lumea se îndreaptă către o ordine multipolară ”construită nu de șefii statelor G7, ci de «G7 al Estului» (șefii statelor grupului BRICS)”, adică Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Analistul spune că, având în vedere informațiile privind depunerea cererilor de aderare la BRICS de către Arabia Saudită, Turcia și Egipt, putem vorbi despre apariția unui nou G7.

”În următorii 3-5 ani, China este pregătită să lucreze împreună cu țările Consiliului de Cooperare al Golfului în următoarele domenii prioritare: crearea unei noi paradigme a cooperării energetice multidimensionale, un model în care China va continua să importe pe termen lung mari cantități de petrol din țările CCG și va cumpără mai multe gaze lichefiate. Ne vom întări cooperarea în sectorul ingineriei și serviciilor, dar și în sectorul transportului, depozitării și rafinării petrolului. Platforma Bursei petrolului și gazelor de la Shanghai va fi utilizată pentru tranzacțiile în yuani pentru petrol și gaze și vom putea progresa și în proiectul monedei digitale chineze”, Xi Jinping, la Summitul dintre China și Consiliul de Cooperare al Golfului.

Autorul se concentrează pe discursul președintelui chinez Xi Jinping la recentul Summit China-Consiliul de Cooperare al Golfului, discurs care, în viziunea lui Pozsar, spune multe despre planul lui Xi de a învinge Vestul în competiția pentru dominația economică mondială. ”Investitorii din cadrul G7 ar trebui să aibă grijă – nu doar pentru că facturarea petrolului în yuani va reduce puterea dolarului, ci și pentru că dependența de materii prime va însemnă mai multa inflație pentru Vest”, spune Pozsar.

Analizând intervalul de 3-5 ani menționat de Xi Jinping, Pozsar spune că, în termeni de piață, aceasta înseamnă că, peste cinci ani, petrolul și gazele se vor vinde nu doar contra dolari, ci și contra yuani, și că o parte din petrol și gaze nu vor mai fi accesibile la prețuri mici (și în dolari) pentru Vest, pentru că vor fi contractate de Est.

”Senzația mea este că piața începe să-și dea seama că lumea se îndreaptă de la unipolaritate către multipolaritate din punct de vedere politic, însă piața trebuie să mai realizeze că în lumea multipolară ce va veni valutele puternice vor avea o forță mai mică, iar forța cea mai mare va fi cea a materiilor prime, iar rata inflației în Vest va fi mai mare”.

Petrol contra arme vs. petrol contra emancipare

Pozsar face o comparație între abordarea președintelui Franklin Delano Roosevelt în relația sa cu regele Abdul Aziz Ibn Saud și cea pe care o are acum președintele Xi Jinping față de Arabia Saudita. Atunci, SUA aveau de-a face cu ”un Orient Mijlociu care abia începuse să se dezvolte”. Vestul și-a asigurat atunci fluxul de petrol din statele arabe în schimbul securității furnizate prin livrări de arme și în schimbul asigurării unor venituri stabile pentru acele monarhii.

”Atunci, lichiditățile și securitatea erau cele mai importante pentru acea regiune; astăzi, pentru Orientul Mijlociu este mai important respectul față de această regiune”, spune Pozsar, care arată că Beijingul oferă mai mult respect, câtă vreme Xi Jinping vorbește despre ”o nouă paradigmă a cooperării energetice multidimensionale”. Pozsar arată că propunerile lui Xi pentru monarhiile din Golf nu înseamnă doar petrol contra cash și arme, ci și investiții în regiune și cooperare în sectoarele strategice ale economiei. Este vorba despre petrol contra dezvoltare (uzine și slujbe), nu de petrol contra arme, iar proiectul noului drum al mătăsii propus de China satisface multe dintre criteriile Viziunii pentru 2030 a Arabiei Saudite.

”China este deja cel mai mare client pentru petrolul din țările Consiliului de Cooperare al Golfului și va cumpăra și mai mult în viitor, iar China vrea să plătească în yuani în următorii 3-5 ani. Xi Jinping a menționat asta nu în prima zi a Summitului, când s-a întâlnit cu regele saudit, ci în a doua zi, când s-a adresat liderilor tuturor statelor din CCG”.

”Când petrolul din Golf se duce spre China și când este plătit in yuani, vorbim despre începuturile petroyuanului”, scrie Pozsar.

Țările din Golf vor avea multe oportunități să cheltuiască yuanii obținuți din petrol: infrastructură pentru energie curată, cloud computing, inteligență artificială, proiecte 5G și 6G, cooperare în explorarea spațiului – pentru a enumera doar câteva dintre domeniile menționate chiar de președintele Chinei.

Pozsar mai atrage atenția că Banca Populară Chinei a raportat o creștere a rezervei de aur pentru prima dată în ultimii trei ani. ”De ce contează faptul că Beijingul a cumpărat aur? Pentru că, la summitul BRICS din 2018, China a lansat contracte pentru petrol denominate în yuani la bursa pentru energie din Shanghai, iar, începând din 2017, yuanul este convertibil în aur pe bursa din Shanghai și în Hong Kong. Convertibilitatea în aur bate convertibilitatea în dolari”, scrie Pozsar.

Xi a vorbit și despre moneda digitală a băncii centrale chineze. ”Într-un stil demn de Uncle Sam, China vrea mai mult petrol din Golf, vrea să plătească în yuani și vrea ca monarhiile din Golf să accepte și moneda digitală chineză”.

Începând de anul acesta, Rusia vinde petrol în China contra yuani. În India, Rusia vinde petrol pe dirhami emiratezi. India și Emiratele Arabe Unite negociază plata pentru gaze și petrol în dirhami pentru anul 2023. China le cere țărilor din Golf să utilizeze bursa din Shanghai pentru a vinde petrol în China contra yuani, începând din 2025. Acesta este apusul petrodolarilor și începutul petroyuanilor”, scrie Pozsar.

SUA pot pierde OPEC în favoarea Chinei

China a semnat și un acord de Parteneriat Strategic cu Iranul, un acord pe 25 de ani prin care China se angajează să investească 400 de miliarde de dolari în economia Iranului, în schimbul unui flux stabil de petrol și în schimbul acceptării plății în yuani. Rusia și Venezuela acceptă deja plata în yuani. ”Rusia, Iran și Venezuela au circa 40% din rezervele mondiale de petrol dovedite. Țările din Golf au și ele 40% din rezervele mondiale dovedite (jumătate sunt în Arabia Saudită) și sunt curtate de China pentru a accepta plata în yuani, în schimbul unor investiții transformatoare pentru economiile arabe”, scrie Pozsar.

”Statele Unite au sancționat jumătate din statele OPEC, care dețin 40% din rezervele de petrol ale lumii, și au pierdut aceste state în favoarea Chinei, în timp ce China curtează cealaltă jumătate a OPEC cu oferte greu de refuzat”, mai scrie analistul Credit Suisse.

Restul de 20% din rezervele mondiale de petrol sunt în Africa de Nord și Africa de Vest și Indonezia. Africa de Nord este dominată acum de Rusia, Africa de Vest este dominată de China, iar Indonezia are propria agendă legată de metalele rare necesare pentru baterii.

Capcana datoriilor și diplomația „emancipării”

Strategia investițiilor chineze a avut un rol important pentru Beijing nu numai în țările exportatoare de petrol. Se numește ”diplomația capcanei datoriilor” și multe țări sunt forțate să avantajeze China în peisajul geopolitic, nefiind capabile să ramburseze creditele primite din partea Chinei pentru a finanța proiectele naționale de dezvoltare. Forbes relatează că 97 de țări din lume au datorii față de China. Cele mai îndatorate țări sunt în Africa, dar și în Asia Centrală, în Asia de Sud-Est și în Pacific. Pakistanul datorează Chinei 77,3 miliarde de dolari, Angola datorează 36,3 miliarde, Etiopia 7,9 miliarde, Kenya 7,4 miliarde, iar Sri Lanka 6,8 miliarde.

Relația cu țările din Golf este diferită, pentru că Beijingul le oferă acestor state ”emancipare”, după cum scrie Pozsar. ”Este modelul unei ferme – până acum, eu îți ofeream pui și legume, iar tu preparai supa pentru restaurante de cinci stale, însă de acum încolo eu voi prepara supa și tu va trebui să o imporți într-o conservă – petrolul meu, locurile mele de munca, cheltuielile tale, materiile noastre prime, problemele tale”, scrie Pozsar.

Prima victimă a acestui model al dependenței de materii prime este gigantul german BASF, care a trebuit să-și reducă „permanent” capacitățile de producție în Europa, după ce a deschis prima uzina de mase plastice în China.

Strategia BRICS

China nu este singura țară care joacă jocul dependenței de materiile prime. La un summit BRICS din luna iunie 2022, președintele Vladimir Putin a spus că ”se lucrează la crearea unei valute de rezervă internaționale bazată pe monedele noastre naționale”. Proiectul va rivaliza cu drepturile speciale de tragere ale FMI. Yuanul a intrat în coșul drepturilor speciale de tragere FMI în 2016, alături de dolar, de lira sterlină, yen și euro.

Pozsar îl citează pe Serghei Glaziev, însărcinat de Uniunea Economică Eurasiatică cu crearea unei valute de rezervă. ”Dacă o țară își folosește o parte din resursele sale naturale pentru a susține noul sistem economic, atunci ponderea sa în coșul al noii valute comune va crește corespunzător, oferind acelei țări mai multe rezerve valutare și o capacitate mai mare de îndatorare”, spune Glaziev, citat de Pozsar.

”Țările BRICS și alte țări interesate trebuie să discute despre crearea sistemului nostru financiar independent – fie că va fi bazat pe moneda chineză sau pe ceva diferit. Trebuie să dezbatem asta”, spunea Serghei Storceak, președintele al corporației ruse pentru dezvoltare Vneșeconombank.

La acest proiect se așteaptă o participare mai degrabă largă decât limitată, în special după ce Turcia, Arabia Saudită și Iranul au aplicat pentru aderarea la BRICS. În plus, Organizația de Cooperare Shanghai a oferit statutul de partener de dialog Arabiei Saudite și Qatarului (care deține jumătate din rezervele de gaze ale Consiliului de Cooperare al Golfului) și a început procedurile de aderare pentru Iran, în 2022.

”Summitul China-Consiliul de Cooperare al Golfului este una, iar parteneriatul strategic dintre China și Iran este alta, însă faptul că atât Arabia Saudita, cât și Iranul aplică simultan pentru aderarea la instituțiile unei ordini multipolare – BRICS și Organizația de Cooperare Shanghai – plus ideea unei monede BRICS bazată pe materii prime și care ar face ca țările BRICS să susțină cauza organizației cu rezervele lor naturale ar trebui să-i îngrijoreze pe investitorii occidentali din G7, pentru că aceste tendințe ar putea să mențină inflația și dobânzile la cote ridicate pentru restul acestui deceniu”, scrie Pozsar.

Noua paradigmă

”Noua paradigmă aduce tema ”emancipării”. Atât statele OPEC sancționate Vest, cât și cele nesancționate vor adopta un model în care nu vor vinde doar petrol, ci și produse rafinate și alte produse petrochimice cu multă valoare adăugată”, scrie Pozsar.

Analistul mai scrie că majorarea producției de petrol la nivel global se datorează petrolului de șist și nisipurilor bituminoase din SUA și Canada sau altor resurse neconvenționale. Arabia Saudită a restricționat extinderea producției până în 2025, în timp ce cea mai mare companie americană din domeniul petrolului de șist a declarat că extinderea producției va duce la reducerea drastică a investițiilor. ”Se pare că, dacă SUA nu naționalizează rezervele de petrol de șist și nu încep să foreze pentru a crește producția, atunci, în următorii 3-5 ani, vom avea o ofertă inelastică pe piața petrolului și a gazelor”, scrie Pozsar. Acest scenariu va face ca piața mondială a petrolului să devină vulnerabilă la propunerea Chinei de ”emancipare” contra petrol.

Noua paradigmă se va instaura în dauna companiilor petrochimice și a rafinăriilor din Vest, în dauna creșterii economice a țărilor vestice, care vor produce tot mai puțin pe plan intern și se vor confrunta cu o inflație tot mai mare, câtă vreme vor începe să se bazeze pe importurile din Est.

Analistul Zoltan Pozsar mai atrage atenția în analiza sa că băncile centrale ar trebui să privească inflația și printr-o lentila geopolitică, prin prisma naționalismului resurselor naturale și prin prisma proiectului unei ”monede BRICS”, pentru că acestea (după pandemie, problemele pe lanțurile de aprovizionare și războiul din Ucraina) vor fi șocurile care vor ține inflația la un nivel ridicat în Vest și vor forța băncile centrale să majoreze dobânzile dincolo de 5%.