„Aristoteles Workshop” şi-a ales câştigătorii

“Aristoteles Workshop” (AW) este un atelier anual de film documentar în care profesionişti ai industriei filmului european îndrumă 12 tineri din Europa Centrală şi de Est în crearea propriului documentar de 30 de minute. Anul acesta, pentru a treia dată, AW a avut loc la Vama, în judeţul Suceava. În perioada 20 august-23 septembrie, opt participanţi din România au lucrat alături de alţi cinci colegi din Cehia, Polonia, Slovacia, Republica Moldova şi Croaţia.

Cea de-a şaptea ediţie a atelierului de film documentar “Aristoteles Workshop” (AW), condus de Dan Nuţu, s-a încheiat zilele trecute, la capătul a 30 de zile de cursuri teoretice şi filmări pe zi, noapte, arşiţă sau ploaie pe dealurile Bucovinei. Premiul pentru cel mai bun documentar de scurtmetraj a fost acordat ex-aequo filmelor „The Bed is Broken” şi „The Doge’s Palace” – două poveşti complet diferite, despre o temă comună: prietenia.

Cu puţin înaintea premierei, cei 12 participanţi de anul acesta, strânşi la “Casa Călin” din toate colţurile Europei de Est, migăleau ultimele corecţii de culoare, emoţionaţi de ideea că vor debuta în faţa unor reprezentanţi ai industriei filmului european, organizatori de festivaluri, regizori şi critici de film.

Studenţii cutreieră împrejurimile de la Vama

Experţii Jacques Deschamps şi Tania Rakhmanova, doi regizori care au ghidat echipele pe parcursul ultimelor trei săptămâni şi au continuat munca regizorilor Rafi Pitts şi Jeroen Berkvens din primele două săptămâni de workshop, vorbesc despre aceste emoţii: “Marea lor provocare a fost aceea de a realiza un film de la zero, într-un loc de care erau complet străini. Dar tocmai această provocare s-a transformat într-un mare beneficiu, pentru că au descoperit un mod cu totul nou de a gândi şi construi un film, conştienţi că fiecare pas pe care îl fac şi fiecare cadru pe care îl trag îi poate costa scump la sfârşit, atunci când vor fi jurizaţi exact de oamenii cu care speră să lucreze pe viitor“, spune Jacques Deschamps.

Din juriu au făcut parte regizorii Cristi Puiu şi Stere Gulea, alături de André de Margerie (directorul departamentului de Relaţii Internaţionale al televiziunii “ARTE” France) şi Treasa O’Brien, producătorul festivalului “Open City London Documentary Festival”.

Între Vama şi Tarkovski

În timpul filmărilor

“The Doge’s Palace” urmăreşte povestea unui grup de muncitori CFR care de 25 de ani împart acelaşi vagon de dormit, pe care l-au transformat într-o “casă departe de casă”, în ciuda condiţiilor spartane pe care le înfruntă zi de zi. Pentru fiecare dintre protagonişti, apartenenţa la micul grup le oferă mai multă siguranţă de sine şi împlinire decât propriile familii, pe care le revăd doar ocazional. De aici porneşte o solidaritate emoţionantă: iarna, când în vagonul lor temperatura poate scădea la -25 de grade, ei fac cu rândul nopţi albe, întreţinând focul pentru ca ceilalţi să nu degere în somn. A doua zi, străjerul rămâne în pat, iar munca lui este făcută de restul grupului. “The Doge’s Palace” a fost realizat de regizoarea Julia Groszek din Polonia, alături de operatorul Cristi Moldovan, din România, iar montajul a fost realizat de Letiţia Ştefănescu.

Regizorul Jacques Deschamps menţionează: “Faptul că într-un timp atât de scurt ei s-au împrietenit cu un grup de bărbaţi de 45 de ani, încât aceştia şi-au deschis sufletul în faţa camerei, este uimitor. Este un film grozav şi o compoziţie impresionantă”.

S-a filmat de dimineaţa până la apusul soarelui

Pentru Cristi Puiu, “The Bed is Broken”, cel de-al doilea documentar câştigător, este o combinaţie între unicitatea locurilor şi a oamenilor din Vama şi atmosfera filmelor lui Tarkovski. Filmul explorează prietenia dintre doi mici exploratori ce cutreieră ruinele unei mine părăsite, culegând firimiturile de fier vechi ce au scăpat “profesioniştilor”. Căutarea lor este îngreunată de lungile pauze de joacă, ce implică geamuri sparte, bătăi cu şipci de lemn şi bombardamente cu cataloage vechi, lipsite de poze, dar pline de cuvinte complicate. Inconştienţi de pericolul la care se expun, copiii visează cu voce tare la bunătăţile pe care şi le vor permite odată ce vând “marfa”. Regia aparţine Ralucăi Răcean-Gorgos, montajul lui Dan Ştefan Pîrlog, iar imaginea a fost realizată de Ana Maria Vijdea.

Jacques Deschamps declara: “Alegerea Ralucăi, Anei şi a lui Dan de a nu menţiona locul din care provin copiii şi nici încotro se îndreaptă ei la sfârşitul zilei este o metodă foarte inteligentă de a ne face să medităm asupra cauzelor violenţei pe care ei o îmbrăţişează cu seninatate“.

Dan Nuţu acordând un interviu

“Pink Salon” urmăreşte încercarea unui tânăr hairstylist de a evada din monotonia mediului rural, acolo unde ideea de distracţie alternează între berea consumată în barul de la şosea şi jocul “la aparate”. În ciuda insistenţelor familiei şi amicilor, el îşi abandonează clientela fidelă din satul Vama şi porneşte spre Cluj, dornic să realizeze şi altceva în afară de coafuri de nuntă, dar mai ales nerăbdător să guste din plăcerea de a ajunge acasă “abia dimineaţă”. Regia este semnată de Xandra Popescu din România, imaginea de Simona Jerala din Slovenia, iar montajul îi aparţine Emanuelei Iorga din Republica Moldova.

O realizare inedită o reprezintă scurtmetrajul “dOGS”, ce surprinde o parte din viaţa unei stâne pierdute prin munţii Bucovinei, văzute prin ochii câinilor ce păzesc turma de primejdiile pădurii, singura lor răsplată fiind o “dragoste dură” primită de la un stăpân pentru care sunt dispuşi în orice clipă să îşi dea viaţa. “dOGS” reprezintă munca regizorului român Tudor Botezatu, imaginea lui Vanda Volic din Croaţia şi montajul Terezei Adamkova din Cehia.

Regizoarea Tania Rakhmanova consideră că premiera în sine este un prilej de destindere, în comparaţie cu provocările pe care studenţii le-au depăşit pe parcursul ultimelor 30 de zile: “În orice alt context, dacă ai cere unui realizator de film să facă un documentar în cinci săptămâni, pornind de la zero, ar râde de tine. Cred că în cazul «Aristoteles Workshop» contează mult şi atmosfera: participanţii mănâncă, dorm şi lucrează sub acelaşi acoperiş, departe de casă, iar asta îi face să fie foarte motivaţi şi să se concentreze doar pe filmul lor şi pe modul în care îl pot face mai bun, fără să fie distraşi de lumea de afară. Tinerii aceştia sunt la capătul unui adevărat «cantonament» de film”.

Cine sunt mentorii?

Învăţând din tainele documentarului

”Este un privilegiu de care nu vor avea parte la nicio facultate de film sau program de masterat din lume”, a completat Jacques Deschamps. El este unul dintre cei mai importanţi documentarişti francezi, absolvent al prestigiosului Institut de înalte studii cinematografice din Franţa, este autor-realizator a 15 filme documentare, printre care “La Ville d’Hugo” (1987), “Le Regard ébloui” (1988), “Canova mutilé” (1992), “La Victoire de Cézanne” (2006), a cinci scurtmetraje şi trei lungmetraje de ficţiune: “Méfie-toi de l’eau qui dort” (1996, premiat la Festivalul de la Veneţia), “La Fille de son père” (2001), “Dinle Neyden” (Turcia, 2008) şi a unei „ficţiuni documentate”: “Don Quichotte ou les mésaventures d’un homme en colère” (2005). Este profesor la celebra şcoală de film “Fémis” şi la Cinédoc (Annecy), Grenoble-Lussas.

Se filmează la dOGS

Tania Rakhmanova a realizat peste 20 de documentare pe teme istorice şi politice, printre care: “La prise du pouvoir par Vladimir Poutine”, nominalizat la Premiile Emmy, în 2006 (realizat pentru canalul ARTE), “The alternative Rock and Roll Years” (2003, trei documentare realizate împreună cu “Discovery International”), “Les Aventures du Grand Blond dans le Grand Nord” (1990, cu Pierre Richard), coproducţie Rusia-Franţa 2012, “Roms, le premier peuple européen” (2011, pentru canalul “France 3”), nominalizat la Premiul “Europa”, “Oligarques art et argent” (2010, pentru “TV 5”, selectat la Montréal), “François Mitterrand, les années du pouvoir ses derniers entretiens” (1995, pentru “BBC”), “Yougoslavie, Suicide d’Une Nation Européenne”, 1990 (BBC).

În ultimii 6 ani, filmele produse de AW au fost selecţionate şi premiate la festivaluri de prestigiu: Cannes, Locarno, Leipzig, Nyon, IDFA Amsterdam, Namur, Montpellier, Sarajevo, Trieste etc. Susţinut de Canalul “ARTE”/France, alături de “Centrul Naţional al Cinematografiei”, programul oferă participanţilor un triplu beneficiu: să înveţe, să producă un film şi să fie promovaţi ca cineaşti. A şaptea ediţie a workshopului intensiv, produs de Dan Nuţu, s-a desfăşurat la Vama, în Bucovina, la Casa Călin.

Regizorii Jacques Deschamps şi Tania Rakhmanova

Pe parcusul celor şase ediţii precedente, trainingul a fost susţinut de nume importante din industrie: celebrul regizor iranian Rafi Pitts, ale cărui filme au participat în competiţiile festivalurilor de la Berlin, Veneţia etc., Thierry Garrel, fostul şef al Departamentului de Film Documentar al canalului TV ARTE/France, Nino Kirtadze, regizoare de filme documentare, fostă consilieră a preşedintelui georgian şi jurnalist de război, Jennifer Fox, una dintre cele mai controversate şi premiate regizoare şi producătoare de documentare, documentariştii olandezi John Appel şi Jeroun Berkvens, Simon Brook, producător, regizor, membru al “Academiei Britanice de Film şi Televiziune”, Marijke Rawie, preşedinte “ExpertDocs”, Michal Bregant, decanul universităţii FAMU din Praga, Steven Ascher şi Jeanne Jordan, documentarişti nominalizaţi la Oscar, premiaţi la Sundance şi câştigători ai Premiului “Peabody”, Martichka Bozhilova, producător AGITPROP, Bulgaria, şi commissioning editors de la canalul ARTE/France.

Şi nu în ultimul rând, o reverenţă lui Dan Nuţu!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.