Artele vizuale, în prim-plan

Expoziţie de grup a artiştilor români din Montreal

Au trecut anii şi senzaţia era că artiştii români din Montreal, care erau atât de prezenţi în peisajul cultural prin asociaţia lor, Cenaclul de artă contemporană “Constantin Brâncuşi”… toţi au părăsit locurile şi oamenii…

Este lucru ştiut… „primăvara se întorc păsările…migratoare…!”

La galeria „Valmi” este deschisă, până în 22 mai, expoziţia “Vivre ses couleurs du jour!”.

“Fiecare copil vine pe lume cu comoara vieţii care îl animă. Viaţa este plină de lumină şi de culoare şi ea sălăşluieşte în grădina inimii.

Marea libertate se relevă atunci când aceste flori-culori ale vieţii pe care o purtăm în noi, ies la lumină pentru a căuta şi a fraterniza cu cele din jur.

Să celebrăm această mare întâlnire între frumuseţea interioară şi exterioară.

Şi atunci, de ce atâta ambiţie şi răutate? Suntem pe cale să ne pierdem busola, să uităm să trăim şi, astfel, să împiedicăm întâlnirea acestor două frumuseţi.

Vă rog, lăsaţi această planetă să trăiască cu fiinţele ei omeneşti de toate culorile!

Şerban Popa, Compoziţie

Cu prilejul acestei întâlniri – expoziţie de artă, marcată de sensibilitate românească, am venit cu câteva flori din grădina mea interioară.

Aceste flori vor să vă întâlnească!”. Este profesiunea de credinţă a artistului Şerban Popa, ale cărui lucrări sunt etalate în expoziţie.

Licenţiat al Facultăţii de Arte Decorative a Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Şerban Popa trăieşte din anii ‘80 în Canada. Este unul dintre fondatorii “Casei Artelor Rive-Sud” în 1997, co-fondator al “Les Ateliers du Faubourg des Arts”, Mont St-Hilaire, în 1994, Preşedinte al Centrului de Expoziţii “Constantin Brancusi”, vicepreşedinte al “Mişcării de solidaritate Québec-Roumanie”, vicepreşedinte al Galeriei “Observatoire 4”, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1977.

În 1986 a obţinut Premiul pentru Sculptură “Artişti români în exil”. A fost distins, de-a lungul anilor, cu Medalia de bronz a Societăţii Academice “Arts, Sciences, Lettres” din Franţa, “Palette d’Or” a Federaţiei Internaţionale de Comerţ, Industrie şi Economie din Paris.

Este “Doctor Honoris Causa” şi membru al Academiei Culturale a Franţei.

Este iniţiatorul şi redactorul-şef al mai multor reviste româneşti din Canada, iar lucrările lui se află în muzee şi colecţii particulare din România şi din alte ţări europene, dar şi din Canada.

Când vezi o stea călătoare

Daniela Krajcova

“When You See a Falling Star” este titlul expoziţiei artistei Daniela Krajčová, de la Galeria “Visual Kontakt” din Oradea, deschisă între 2 şi 16 mai.

În urmă cu aproximativ o lună, antreprenorul slovac Andrej Kiska a ieşit învingător în turul secund al alegerilor prezidenţiale organizate în ţara sa, în ciuda lipsei sale de experienţă în politică. Electoratul a decis să îl pedepească astfel pe adversarul său, actualul prim-ministru Robert Fico, odată cu partidul acestuia, Partidul social-democrat (SMER-SD), pentru ineficienţa demonstrată la guvernare, deşi deţineau majoritatea în parlament. Cu doar câteva luni înainte, alegătorii din provincia Banská Bystrica trimiteau un mesaj similar împotriva aceluiaşi partid, alegând în funcţia de guvernator un fost profesor, cunoscut pentru practicile sale de orientare neo-nazistă.

Am putea crede că acest tip de orientare a dispărut după încheierea Războiului Rece şi că fantoma fascismului supravieţuieşte doar în operele de ficţiune şi filmele de groază. Însă, dacă urmărim presa cu atenţie, vom descoperi că adjectivul „fascist” este reactualizat nu doar în teorie, dar şi în descrierea unor practici violente din actualitate. Cel mai recent şi elocvent exemplu este criza dintre Ucraina şi Rusia, ambele părţi implicate acuzându-se reciproc că ar urma ideologii naţionaliste, în timp ce frica şi oligarhia se extind în avantajul acestora. Această situaţie a dus la dezvăluirea unei prăpăstii etnice, religioase şi teritoriale, care a fost muşamalizată după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Desigur, rănile sunt din nou deschise şi nu pare că părţile implicate ar dori să întreprindă ceva pentru a remedia situaţia.

Tocmai în acest context apare creaţia Danielei Krajčová (1983, Žilina). Opera sa este rezultatul experimentării diverselor medii, menţinând mereu un mixaj inovator între animaţie şi documentar. Motivul pentru care lucrările sale sunt actuale este faptul că artista participă în mod activ la modul în care istoria este construită şi percepută în Slovacia ei natală. Simpatia arătată minorităţilor şi persoanelor aflate în situaţii devaforizate a dus la abordarea unor teme dureroase şi necesare, precum genocidul populaţiei evreieşti în timpul războiului, modul de tratare a imigranţilor în cadrul societăţilor occidentale sau discriminarea trăită de către persoanele de etnie romă.

Pentru o perioadă extinsă pe parcursul mai multor ani, Krajčová a vizitat diverse oraşe din Europa Centrală în care se întâlnesc reminescenţe ale grupurilor evreieşti. Cititorul este probabil familiarizat cu discursuri de acelaşi gen, referitoare la Polonia şi Germania, dar este necesar să punctăm că, în multe alte locuri de pe hartă, populaţia evreiască a fost complet eradicată în timpul intervenţiei naziste, acţiune ce a fost ulterior negată de către guvernele comuniste. Cu alte cuvinte, umanitatea s-ar putea să nu ştie sau să nu vrea niciodată să ştie despre tragedia care s-a derulat chiar în faţa ei.

În acest sens, opera lui Krajčová îndepărtează straturile de vopsea învechită care ascund istoria recentă a ţării sale, expunând o culoare diferită, o culoare ce a fost acoperită de un amestec de intoleranţă şi de delăsare.

“Am cunoscut-o pe Daniela acum 12 ani, când se afla într-o bursă de studiu în străinătate, în Xalapa, în Mexic. Opera ei de atunci era naivă, orientată în principal înspre graniţele identităţii familiei ei. De atunci, ea a încorporat în creaţia sa o varietate vastă de subiecte, redate mereu cu o tonalitate de compasiune faţă de oamenii dezavantajaţi”, scrie Carlos Carmonamedina.

O mare parte a discursului artistei este concentrat asupra prezenţei evreieşti în Slovacia şi Europa Centrală înainte şi după război şi pe modul în care poveştile populaţiei evreieşti sunt relevante pentru societatea contemporană. În “Salamandre” (2013), Krajčová foloseşte table portabile. Acestea sunt poziţionate în faţa mai multor clădiri, în timp ce vocea naratorului relatează poveşti de dinainte de Holocaust. Tablele prezintă o animaţie stop-cadru ce înfăţişează interiorul unei sinagogi, realizând astfel o elocventă radiografiere a oraşului Banská Štiavnica, oraş în care această lucrare a fost realizată.

Punctul de pornire din opera artistei este compus din scene de filme vechi, discursuri ce înfăţişează o identitate comunistă formată în timp. Lucrările ei reprezintă reacţii la evenimente istorice ce determină destinul grupurilor de persoane ce locuiesc în prezent în respectivul spaţiu istoric. Un exemplu perfect este lucrarea “324”, din 2012, realizată în Topoľčany, în vestul Slovaciei. În acelaşi loc unde se află acum staţia de autobuz, era mai demult un cartier evreiesc ale cărui victime au fost deportate şi exterminate. Krajčová s-a folosit de pereţii unei clădiri obişnuite pentru a realiza un graffiti imens, pe care mai apoi l-a inclus în animaţia vechii sinagogi. În cadrul acesteia numele celor 324 de victime sunt citite ca fundal sonor. Acest lucru ne permite să intrăm şi să ieşim din miezul evenimentului istoric, percepând astfel spaţii contemporane din mai multe perspective.

Opera lui Krajčová reprezintă o paralelă între diferite timpuri în cadrul aceluiaşi spaţiu, dar conţine totodată diverse unghiuri de abordare ale respectivului spaţiu într-o singură perioadă de timp: aceea pe care o trăim chiar acum. Pentru rezidenţa ei la “Visual Kontakt”, artista a vizitat vechile limite ale ghetoului evreiesc din Oradea, care a fost întemeiat la data de 3 mai 1944, în urmă cu exact 70 de ani. Împrejmuirea a ţinut într-un loc aproape 27.000 de evrei, reprezentând în jur de 30% din populaţia oraşului de la acea vreme. Animaţia artistei jonglează cu simboluri ale naţionalismului, ale religiei şi ale ideologiilor extremiste ce au dus la deportarea şi exterminarea a mii de oameni.

Vocea Danielei Krajčová creşte pe măsură ce ecourile altor voci răsfirate par a o continua, asemeni unei avalanşe. Lucrarea ei este fără îndoială necesară (şi inevitabil incomodă) pentru că oferă o versiune umanizată despre construcţia Europei. Această Europă se poticneşte în prezent în vechiul noroi, în ciuda unei false realităţi în care clasa politică vrea să credem. Într-un moment istoric în care ideologiile extreme de dreapta iau amploare şi umbre de război se conturează venind dinspre răsărit, trebuie să învăţăm din istorie că dacă nu ridicăm vocea acum pentru a-i proteja pe cei vulnerabili, autoritarismul însetat de sânge va prelua controlul asupra societăţilor noastre. Iar atunci va fi prea târziu.

Todor Tamás şi locurile copilăriei

Imagine din Expoziţia Todor Tamas

La Galeria “Quadro” din Cluj este deschisă, până în 30 mai, expoziţia personală Todor Tamás. Artistul, născut în 1989, face parte dintr-o tânără generaţie de creatori care se întoarce cu multă dezinvoltură la pictură, percepută nu doar în cadrul propriei discipline, ci şi ca teren de convertire a efemerei vizualităţi care ne înconjoară.

Astfel, în picturile sale, care emană prospeţime, elementele unei culturi vizuale copleşitoare – a străzii şi a lumii virtuale deopotrivă – sunt aduse în domeniul „grand art”-ului şi se leagă de tradiţia picturii. Surprinzătoare este întâlnirea dintre imaginile încărcate – care utilizează pe deplin instrumentele „grele” ale picturii (făcând ca aceste pânze să fie descendente ale picturii lui Goya şi a suprarealiştilor) – cu degajata raportare la viaţă a unui ştrengar.

Titlurile lucrărilor localizează „terenul de joc” al lui Todor Tamás în cartier, în spatele curţii, în preajma locului de bătut covoare. Localizarea este şi temporală, trimiţând poate spre locurile copilăriei, însă nu e vorba despre o evocare nostalgică şi nici despre tematizarea memoriei: aceste locuri familiare devin peisaje selenare în care trimiterea la viaţă se face în lipsa ei sau prin prezenţa unor fiinţe de neidentificat.

Putem aplica sintagma „de neidentificat” şi procedeelor picturale ale lui Todor Tamás, care operează între figurativ şi abstract, între iluzia perspectivei şi suprafaţa pânzei, între imagine şi naraţiune. Tocmai în intervalul lor de neidentificat, pictura sa îşi găseşte teren de joc.

România, ţara pusă în evidenţă la “contemporary art ruhr”, 2014

Galeria KunstArt din Bochum

Prin mijlocirea Galeriei “KunstART” din Bochum, România este ţara pusă în evidenţă la ediţia din acest an a Târgului de arte “contemporary art ruhr, C.A.R. 2014” din Essen, Germania.

Arta contemporană românească va fi prezentă atât la Târgul de Arte Vizuale şi Fotografie din mai, cât şi la Târgul de Artă Inovativă din octombrie.

Din România participă la Târgul de Arte Vizuale şi Fotografie, ce se va desfăşura între 30 mai şi 1 iunie, galeria “Victoria Art Center” cu artiştii Călin Dan, Daniel Djamo, Teodor Graur, Iosif Király, Carmen Rasovszky, Gheorghe Rasovszky, Cristian Paraschiv, şi artişti liberi Michele Bressan, Cătălin Burcea, Ciprian Ciuclea.

Demersul Galeriei KunstART din Bochum, proiect cultural demarat de Doina Talmann în anul 2006, este promovarea artei vizuale contemporane româneşti în spaţiul german. Susţinută financiar şi logistic de Institutul Cultural Român şi de Uniunea Artiştilor Plastici din România, Galeria “KunstART” promovează, în acest an, participarea României, ţară invitată de onoare, la ediţia “contemporary art ruhr – C.A.R. 2014”.

Este cel mai mare târg de artă din Bazinul Ruhr, zonă populată de peste 5,2 milioane de locuitori. Târgul, organizat la Essen, este găzduit de Centrul Cultural “Zeche Zollverein”, ansamblu înscris în patrimoniul UNESCO. Participarea României la târg ca ţară invitată de onoare presupune o prezenţă media excepţională şi un stand de expunere generos, conceput adecvat.

Evenimentul C.A.R. 2014 este structurat în două etape:

La cele două târguri, din mai şi din octombrie, participă galerii de artă contemporană, muzee, instituţii media de profil, asociaţii şi fundaţii culturale, universităţi de artă. C.A.R. încurajează participarea artiştilor tineri. În paralel cu evenimentele citate se organizează expoziţii originale, simpozioane, seminarii şi V.I.P.-Lounges.

“C.A.R.-Video-Lounge” va desfăşura un vast program axat pe domeniul artelor vizuale. Spaţiul expoziţional deschis şi designul ambiental de tip purist aduc în atenţie arta şi comunicarea, în scopul anulării barierelor relaţionale dintre participanţi şi vizitatori. La Târgul din luna mai sunt estimaţi cca 3.000 de vizitatori, iar la Târgul din luna octombrie, cca 6.000.

La Târgul de Artă Inovativă, din luna octombrie, participă din România: ”Victoria Art Center”, reprezentat de Andreea Albani, Petru Lucaci, George Marinciu, Valeriu Mladin şi Roman Tolici; Galeria “Galateea”, reprezentată de Arina Ailincăi, Adela Bonaţ, Georgiana Cosma, Vasile Cercel, Gherghina Costea, Nicolae Moldovan, Ioana Şetran, Cristina Russu şi Aniela Ovadiuc; Galeria “Aiurart”, reprezentată de Valeriu Şchiau; Galeria “Laborna”, reprezentată de Ciprian Paleologu şi Simona Nuţiu-Gradoux. Târgul din luna octombrie va beneficia de participarea extraordinară a compozitorilor şi interpreţilor Irinel Anghel şi Darie Nemeş-Bota, care vor desfăşura performance-ul interactiv “Sunetul ceramicii: Fantezii sonore pentru artă ceramică, performeri şi public”.

“part is fame [art as game]”

Proiectul part is fame (art as a game) la Viena

Institutul Cultural Român de la Viena organizează, în parteneriat cu Galeria “Schleifmühlgasse 12-14”, proiectul “part is fame [art as game]”, o expoziţie curatoriată de artistul român Cristina Bogdan. Vernisajul acestui proiect a avut loc în 8 mai, urmând ca proiectul să continue până pe 28 mai 2014, fiind invitaţi să participe opt artişti din şase ţări diferite, printre care Dani Macovei şi Sorin Moisescu din România. “part is fame [art as game]” este susţinut de ICR Viena, Wien Kultur, Bundeskanzleramt für Kunst, şi de Ambasada Lituaniei.

La propunerea Cristinei Bogdan, acest proiect are la bază regulile bine cunoscutului şi îndrăgitului joc din copilărie „telefonul fără fir”. Mutând jocul în zona artei, obţinem următoarea situaţie: primul artist reacţionează la o propunere făcută de curator – fie că este vorba de un obiect sau de o altă lucrare sau de un cuvânt. Al doilea artist îi vede lucrarea şi reacţionează la ea, producând la rândul lui/ei o lucrare. Al treilea artist, fără să fi văzut prima lucrare, reacţionează la a doua. Şi tot aşa până la ultimul artist. Fiecare intervenţie este concepută ca un proces cu durata de o săptămână.

Luni, artistul intră în spaţiu, i se dă punctul de plecare şi are timp până joi să creeze o lucrare. Aceasta poate fi un obiect sau un performance. Joi seara, rezultatul este prezentat publicului şi rămâne expus în galerie până lunea următoare. În dimineaţa de luni, al doilea artist intră în galerie, ia contact cu lucrarea expusă şi începe acelaşi proces ca primul artist.

Proiectul cuprinde următoarele etape:

Vernisajul expoziţiei / artişti: Cian McConn din Irlanda şi Zanga din România (8 mai).

A 2-a prezentare / artişti: Astrid Sodomka şi Marcus Zobl din Austria (15 mai).

A 3-a prezentare / artişti: Mela Yerka din Polonia şi Benoît Gob din Franţa, va avea loc în 22 mai, la ora 19.00.

Vernisajul final al expoziţiei, artişti: Lina Lapelyte şi Sorin Moisescu, este programat pentru 28 mai la ora 19.00.

Cea de-a doua etapă a proiectului “part is fame [art as game]” prezintă publicului, timp de o săptămână, rezultatul colaborării artistice a artiştilor austrieci Astrid Sodomka şi Markus Zobl.

La propunerea Cristinei Bogdan, acest proiect este un joc artistic în care regulile reprezintă constrângeri clare în termeni de timp şi direcţie. Activitatea artistică este mereu sub observaţie, iar jocul în ansamblu nu poate decât să ridice întrebări despre locul şi rolul sincerităţii, al originalităţii şi altor noţiuni de acest gen asociate în mod normal cu arta. Accentul se mută de pe produsul final pe un proces personal al unui “liniaj” artistic.

Salonul Internaţional „Eurofotoart“

Bienala FotoArt

La Institutul Cultural Român şi la Galeria „Euro Foto Art” din Oradea se desfăşoară „Eurofotoart” 2014. Cu această ocazie, la sediul Institutului Cultural Român din Bucureşti, a fost lansată oficial ediţia a treia a “Festivalului European de Fotografie”. Evenimentele sunt organizate de Asociaţia „Euro Foto Art” în parteneriat cu Institutul Cultural Român (ICR), cu sprijinul Reprezentanţei Comisiei Europene în România şi al Biroului de Informare al Parlamentului European în România, sub patronajul Ministerului Culturii.

Pentru ediţia a VI-a a “Salonului Internaţional” au fost înregistrate 2.429 de imagini, din 21 de ţări europene, precum şi din SUA, China, Emiratele Arabe Unite, India şi Bangladesh. Juriul internaţional, alcătuit din reputaţi artişti fotografi ai lumii (Marcello Materassi E.FIAP/p, ESFIAP din Italia – preşedintele juriului, Ioannis Lykouris E.FIAP, Hon EFIAP din Grecia, Georg S.Holzmann E.FIAP, Hon E.FIAP din Germania, Branislav Brkic MFIAP, E.FIAP/s, ESFIAP din Serbia şi Anatol Poiată AFIAP din Republica Moldova), a selectat 99 de lucrări. În cadrul Salonului s-au putut trimite numai imagini realizate în Europa în cele patru secţiuni: liberă (A), peisaje din Europa (B), tradiţii populare europene (C) şi copii din Europa (D). Din imaginile acceptate, juriul internaţional a acordat medalia de aur „Carol Pop de Szathmári – Szathmári Pap Károly” artiştilor fotografi: Chi Haibo AFIAP (China – secţiunea A), Daniel Lybaert (Olanda – secţiunea B), Ionel Onofras (România – secţiunea C), Rucsandra Călin (România – secţiunea D).

Medaliile de argint „Carol Pop de Szathmári – Szathmári Pap Károly” au revenit artiştilor fotografi: Boris Zulj (Croaţia – secţiunea A), Daniel Lybaert (Olanda – secţiunea B), Ionel Onofras (România – secţiunea C), Ole Suszkiewicz MFIAP (Danemarca – secţiunea D).

Medalia de bronz „Carol Pop de Szathmári – Szathmári Pap Károly” a revenit artiştilor fotografi Rucsandra Călin (România – secţiunea A), Rucsandra Călin (România – secţiunea B), Rucsandra Călin (România – secţiunea C), Rucsandra Călin (România – secţiunea D).

Trofeul de cristal „Eurofotoart” 2014 a revenit artistei fotograf Rucsandra Călin.

După cele cinci ediţii organizate sub patronajul “Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică” şi al “Societăţii Americane de Fotografie” (la care o treime dintre lucrări au fost acceptate indiferent de valoarea artistică a acestora, în conformitate cu reglementările celor două Organizaţii internaţionale), organizatorii au optat pentru o formulă de jurizare diferită, bazată exclusiv pe calitatea lucrărilor. În acest context s-a renunţat şi la sistemul tradiţional de jurizare, în favoarea celui electronic. Medaliile oferite pentru cele mai valoroase lucrări poartă portretul unei personalităţi marcante ale fotografiei mondiale: Carol Pop de Szathmári – Szathmári Pap Károly, onorată astfel în mod adecvat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.