Vă puteţi închipui un regat condus de un pitic chior? Un pitic care vrea să se răzbune pe toţi oamenii normali? Cum ar putea reuşi să îşi bată joc, să-şi umilească cei peste 20 de milioane de supuşi normali? Se solidarizează cu alţi estropiaţi: un uriaş cu ochii adunaţi sub frunte şi jucăuşi în direcţii […]

La începutul secolului al XX-lea, Constantin Rădulescu-Motru a definit pentru cazul românesc sensul „cuvântului anarhie”: „El înseamnă lipsa de ordine şi de autoritate. Bate vîntul anarhiei în ţara românească, înseamnă: în ţara românească nu e nici ordine, nici autoritate”. Lipsa ordinii şi a autorităţii este determinată de o situaţie paradoxală: „Sub masca unui constituţionalism de paradă, am continuat să trăim zilele unui popor oriental”.

Moto: „Destinul acestei ţări este acela de a fi în veci smerită” (domnitorul Gheorghe Bibescu – 1832-1847) Străzile par a se prăbuşi în interior. Feţele oamenilor se prăbuşesc şi ele în orbitele ochilor, din neputinţă, dar mai ales de uimirea care-i înfricoşează. Mersul lor este lipsit de direcţie, lipsit de chef, lipsit de speranţă. A […]

Patrimoniul bucureştean este în suferinţă. În primul rând din cauza proprietarilor care fie au recuperat, fie, în majoritatea cazurilor, au cumpărat şi vor să demoleze.

Motto: ,,Cadavrele neîngropate la timp încep să întinerească” (Anatol Baconsky) România este în comă. În jurul muribundului, numai nepricepuţi. Situaţia ţării noastre se aseamănă cumva cu a muribundului Alexandru Macedon, când, în timp ce se afla în agonie, generalii se certau în jurul lui pe hălcile de imperiu. Nici un moment de recunoştinţă, de smerenie, […]

Raialei economice i-a corespuns până la substituire raiaua intelectuală. Acest ţinut neaşezat, nereglementat în profunzimi, este ţara lui „merge şi aşa” deoarece „a munci este o pedeapsă”. Aici au fermentat adaptările cele mai spectaculoase, groteşti şi ades vulgare, căci ierarhiile au fost inversate printr-o experienţă seculară.

„Eu nu mă tem de cărţile bune, eu mă tem de cărţile proaste”, a afirmat Nicolae Ceauşescu într-una dintre plenarele sale la care participau şi scriitorii. Deşi agramat, cu numai patru clase primare şi ucenicia aferentă în cizmărie, Nicolae Ceauşescu a intuit valoarea literaturii pe care o proteja prin finanţele Partidului Comunist Român. Şi de […]

Moto: „Corabia noastră aleargă-nainte. Mândră aleargă-nainte./ Spre viitor, spre comunism aleargă/ Prielnic e vântul. Meşter cârmaciul./ Mândră corabia. Meşter cârmaciul”. (Zaharia Stancu, „Ţara”) Avem un şef de stat care-şi administrează ţara prin dictat. În România nu mai există pluralism politic şi nici Parlament nu mai avem. Regula asumării responsabilităţii de către guvern, a diminuărilor tuturor […]

O foarte veche poveste evreiască cu tâlc, venind din vremurile antichităţii timpurii, ne spune că „trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi: un rob care a început să împărăţească; un nebun care are pâine din belşug; o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte […]

Sunt mulţi care păstrează tăcerea asupra unor fragmente biografice pe care le vor uitate. Sunt mulţi aceia care ascund gesturi ale unui trecut nu foarte îndepărtat. Un trecut care a rămas din acest motiv în preajma noastră. Pentru că astfel de gesturi, ascunse şi deloc regretate, pot determina un mod de a trăi care păstrează […]

Despre patrimoniul cultural naţional se tot vorbeşte de ani buni, dar rămânem cu vorbele. În satul Grădiştea de Ilfov se mai află în picioare conacul ridicat în anul 1896, pe locul unui imobil mai vechi, de G. Hagi Theodoraky. Istoria acestei familii de negustori coboară în secolul al XVIII-lea. 

România este un sat fără câini. Ţara se prăbuşeşte iar la nivel înalt nu se ştie unde sunt banii furaţi timp de 20 de ani. Chiar nimeni nu ştie unde s-au dus banii devalizaţi din nu mai puţin de opt bănci şi două fonduri: Bankoop, Albina, Bancorex, Columna, Banca româno-turcă, Banca Internaţională a Religiilor, Credit-bank, […]

Istoriografia românească este de mai mult timp sclava unei mentalităţi osificate, bazată pe câteva mituri transmise din generaţie în generaţie şi care astăzi nu mai conving pe nimeni.

Moto: „Toată lumea se va înţigăni, chiar de vom umbla numai în maşini şi vom mânca numai icre negre!” (I.D. Sîrbu, 1956)

„Brăţara” este o „vestită” vrăjitoare din domeniul străvechi al Mogoşoaiei, cu un palat zvelt, cât al Brâncoveanului. Brâncoveanu l-a ridicat pentru că avea de unde: era domnul unei ţări pe care o chivernisea de mai bine de zece ani şi, ca dominium utile şi dominium eminens, nu plătea impozite şi nu prea dădea socoteală taxidarilor despre veniturile domeniilor sale. „Brăţara”, şi ea, cam la fel.

Mulţi dintre poeţii optzecişti sau cu state mai vechi ascund sau trec sub tăcere fragmente de biografie de care vor să uite.

Am descoperit în zilele din urmă cum poate fi trăită suferinţa cu discreţia unei adevărate eleganţe. Cum antagonismul politic, opiniile divergente s-au topit într-o solidaritate pe care numai o naţiune pe deplin conştientă de prezenţa ei în istorie o poate înfăptui. Am descoperit că Preşedintele lor obişnuia să negocieze pe platforma sloganului „totul sau nimic” pe când la noi „capul ce se pleacă sabia nu-l taie”.

Despre triumful marxismului în Europa de Est şi cucerirea României de către comunism au apărut tone de cărţi, dar nu ştim nimic despre natura umană care a prilejuit, a favorizat, a cultivat şi tânjeşte încă după învârtiţii istoriei, care au reuşit prin ideologia comunistă să trăiască pe spezele unui popor naiv şi manipulabil din cauza ignoranţei.

Pentru mulţi cititori există credinţa că sistemul vechiului regim comunist îşi cerea tainul obedienţei pentru cei care se îndeletniceau cu scrisul. Că se punea o precondiţie de vămuire, sau convertire, a convingerilor pentru candidaţii la îndeletnicirea cu munca intelectuală. Nimic mai fals. Spre deosebire de anii ’50, generaţiei optzeciste nu i-a pus nimeni pistolul la […]

Nu este o glumă sinistră. La Tribunalul Bucureşti apar zilnic astfel de executări silite în peste 200 de dosare, încălcându-se ceea ce dreptul roman defineşte prin „audiatur et altera pars”. Despre ce este vorba? Dacă aţi făcut un împrumut de nevoi personale, cu un contract care nu prevede să oferiţi drept gaj locuinţa, ei bine, […]

Mica vanitate, orgoliul rănit al intelectualului valah au avut un rol important în procesul răsturnării ierarhiilor sociale şi naşterii unui model obligatoriu de promovare a „valorilor” comuniste. Se ştie care au fost cele mai reprezentative personaje, al căror obicei de „perfidie a râgâitului intim” la nivel oficial a declanşat inversarea de valori sociale şi culturale, […]

Răsfoind revista studenţească “Convingeri Comuniste”, organ al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti, am avut surpriza să descopăr, alături de numele unor propagandişti şi scriitori politruci precum Gheorghe Niculescu Mizil, Ion Stratan, Petre Baranga, Traian T. Coşovei sau Romeo Buşegescu, semnături ale unor cunoscute personalităţi de azi: Radu Călin Cristea, Mircea Cărtărescu, […]

Dezvăluirea unei ilegalităţi de proporţii tinde să devină inutilă din perspectiva măsurilor imediate. Măsurile punitive sunt folosite asupra găinarilor, proxeneţilor de mici dimensiuni, asupra oamenilor simpli fără spate politic. Afacerea Stroussberg, afacerea Skoda, afacerea adopţiilor internaţionale, afacerea Ţigareta I şi II, Caritas, Fondul Libertatea, afacerea Fregatelor, afacerea avioanelor F-16; falimentele unor bănci precum: Bancorex, Dacia […]

Formal, România a stat chiar şi sub Ceauşescu bine cu politica externă. Eram singura ţară din Pactul de la Varşovia care aveam legături şi cu Israelul, şi cu ţările arabe, ca să nu mai pomenim de momentul culminant 1968.Dacă aceasta era o politică de vitrină, în schimb politica internă a oscilat între o scurtă liberalizare […]