„Bătrîni“ sunt numai părinții lor care nu i-au educat că o asemenea formulă de adresare nu depășește limitele unei jigniri grosolane!
Așa arată bucureștenii nemachiați de politică, speriați de pandemie, preocupați de nevoile familiilor și alergînd spre și de la jobul lor mai puțin vizibil.
O capitală europeană peste care dacă apropii lupa și mărești imaginea începe să își trădeze detaliile și să se urîțească.
Dragă Mihnea, ai sentimentul că filmul leșinat și patriotard, citit de de președinte de pe un prompter și scris de cine știe ce mediocritate de pe la Cotroceni, este de natură a mobiliza populația României?
Eu n-am auzit ca președintele României să fi descins pe undeva. Nu prin spitale, că nu-l cred atît de curajos și de dedicat. Măcar la Ministerul Sănătății (…)
Din păcate, președintele României și-a făcut „Guvernul meu” din oameni nepricepuți și neconvingători. Adeseori, îl împing să spună prostii. Alteori, îl obligă să vorbescă în locul lor.
De ce firmele romanești n-au virat rapid după nevoile piețelor europene? Pentru că economia românească funcționează după „libertatea de a crăpa”.
Toți fug de izolare ca de dracul. Și dacă lumea ar fi fost veselă și sănătoasă, și tot nu ar fi fost normal să primim zeci de mii de oameni fără o supraveghere medicală serioasă.
Suntem în stare de urgență și abia acum luăm măsurile pe care ar fi trebuit să le luăm mai demult. N-ar strica să ne întoarcem în 2019 și să vedem de ce informația care anunța pandemia de gripă nu a generat nici o reacție.
Toată presa spaniolă a apărut cu o pagină de gardă pe care scrie mare „Lo paramos unidos” (Vom învinge împreună). Este vorba de epidemie și de virus. La noi nu apare, pentru că presa tipărită nu prea mai există. Și nici uniți nu suntem!
Povestea copiilor de la Bârsana, cu toată dragostea și cu tragedia care i-a însoțit, a dus la una dintre cele mai frumoase reacții de solidaritate din România, semn că, în momentele de criză, devenim puternici
Dacă ar fi să mîncăm două-trei polonice de rahat ca să ne fie bine și să putem dormi liniștiți am face-o? Mulți ar răspunde cu ”sigur că da”.
De la noul centru de comandă numit Vila Lac 1 va fi gestionată țara cu denumirea de obiectiv Balta 2! Iar Opoziția prin Marcel Ciolacu și Mihai Tudose vor face presiuni pe ideea ”ia, domle, puterea și fă ceva!”.
Premierul debarcat de Parlament de o bună bucată de vreme se încăpățînează patriotic și rămîne la datorie. A hotărît să se sacrifice de la Vila Lac 1.
Cu situația de acum, Klaus Werner Iohannis se poate lăuda! O așa mare aiureală în vreme de restriște n-a izbutit nici un președinte ales prin vot.
A apărut președintele de pe nu știu unde. Bine că avem președinte, chiar dacă nu avem conducător. Din cauza președintelui, nu avem decît un surogat de guvern.
Numai Klaus Iohannis și PNL o țin langa cu aceeași rețetă politică. Iar PNL-ul îi face voia pentru că este mort politic, pentru că n-are nici un fel de viziune și face pluta la guvernare și în Parlament, fără nici un semn că ar avea o busolă.
N-am nici o încredere în măsurile luate de Guvernul Orban și în filosofia responsabilității, cîtă vreme dinspre Italia, compatrioții noștri se repatriază în valuri.
Din păcate, Klaus Iohannis nu poate trece de la ”guvernul meu” și ”românii mei” la ”țara noastră” și la ”poporul nostru”.
Ultima ispravă a președintelui României, însoțit de aplaudaci și de alte lemne mobile, ține de problema pădurilor.
Profesorul universitar dr. Cristian Barbu este un general în rezervă, fost cadru didactic și rector al Academiei Tehnice Miliare Ferdinand I, un om cu studii și specializări în domeniul tehnic dar și în materia de bună guvernare și conducerea instituțiilor publice. Și nu este un iubitor de pensie. Ci un luptător pentru cauze comune.
Nu-i exclus ca dărîmarea guvernului PSD și contribuția modestă la „formarea majorității populare” (cea invocată de Ludovic Orban la reuniunea popularilor de la Zagreb) să fie un motiv.
Un premiu cu o asemenea conotație nu i se potrivește în nici un caz președintelui României. Cel puțin din cîte știm noi și din ce a declarat dînsul în campania electorală și în aparițiile sale publice.
Americanii încep să-și retragă diplomații din țări asiatice. Încep cu Coreea de Nord. Noi ne minunăm că primul bolnav de coronavirus s-a îmbolnăvit inexplicabil și apoi (…)
E clar că se apropie niște alegeri, din moment ce partide mari și partide mici dau semne de agitație și nervozitate, strîng rîndurile și încearcă să-și stabilească vinovatul. Adică adversarul principal și aliatul.
De cînd președintele României se străduie la greu să dărîme ordinea rezultată din alegeri, ambasadorii europeni au închis difuzoarele. Parcă ar fi pedepsiți să tacă.
