Articole scrise de: Eugen Mihaescu

În fine, „afișându-se”, Werner s-a dat încă o dată în vileag… Lume, lume! A venit „Circul Iohannis” în târg! Afară-i vopsit gardul și-năuntru, leopardul!

Motto: „Prostul are un mare avantaj în fața omului cu bun simț; este întotdeauna mulțumit de sine însuși.”

Te umflă râsul când vezi că, și în ziua de azi, orice președinte de partiduleț se vede cu „bastonul de mareșal” în raniță și aspiră să candideze la Președinția României.

Sâmbătă, mi-au telefonat cunoscuții ca să mă întrebe ce cadou i-am făcut Papei Francisc. Se pare că m-au văzut la televizor, pentru că am fost filmat

În mai 1968, Charles De Gaulle, președintele Franței, era în vizită la Nicolae Ceaușescu, la București. În acest timp, Franța fusese cuprinsă de „flăcări”

Sunt convins că Ion Iliescu nu s-a apucat să critice PSD-ul sau pe Liviu Dragnea în „interviul” apărut în ziarul francez „Le Figaro”.

După ce Academia Română s-a umilit, votând în unanimitate primirea în rândul „nemuritorilor” a unei analfabete – Elena Ceaușescu, nu mai lipsea decât să le invite să citească în aula Academiei pe Cristina Tarcea (…) și Livia Stanciu(…).

Am lucrat în presa americană din 1971 până în 1999 și m-am aflat în mijlocul înfruntării dintre The New York Times și administrația Nixon

Pe un colț de stradă, în mijlocul Bucureștilor, a murit de frig un om. A înghețat în noaptea de miercuri spre joi, 22 februarie.

Bucuria mi-a fost scurtă… M-am bucurat văzând că societatea civilă și intelectualii s-au mobilizat, în sfârșit, împotriva pretențiilor aberante proferate de iresponsabilul „tovarăș“ aflat la conducerea Institutului pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel“ și m-am întristat apoi odată cu publicarea în Cotidianul a așa-zisului program al Academiei Române pentru sărbătorirea a 100 de ani […]

A fost o vreme când, acum 45 de ani, mă călătoream de patru ori pe an între America şi Europa. Dus-întors, adică traversam oceanul de opt ori. De fiecare dată aveam impresia că ajung pe o altă planetă, dintr-o altă constelaţie, călătorind cu viteza luminii. Totul pe acea planetă NYC #1 (New York City) — […]

Motto: „Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost.” Tudor Arghezi: „Baroane” 1943 În rândurile care urmează este vorba de doi baroni: unul este Hans, conţopist de meserie, vremelnicul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, iar celălalt e Klaus, profesor de fizică, temporar, pentru încă doi ani preşedinte al României. Amândoi ar […]

Motto: „Creația nici în literatură nu face salturi. E o verigă între trecut și viitor. Își împlântă adânc rădăcinile în pământ ca să se poată ridica mai sus spre cer. Se uită cu evlavie pioasă înapoi, spre a putea privi mai sigur înainte.” Liviu Rebreanu, „Cred”, 1924 Ce e patria? Ce înseamnă să-ți iubești țara? […]

Am aflat că Alexandru Florian, directorul Institutului pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”, a adăugat pe “lista sa neagră” un nume: academicianul Ion Petrovici. Poate a aflat că acesta a locuit în Strada Vasile Conta, în “blocul eminenţelor”, construit de Casa Corpului Didactic în 1940. Florian tot dă târcoale pe acolo încercând să sperie […]

Când vii dinspre centru în Piaţa Victoriei, vezi pe dreapta — chiar dacă nu eşti “de dreapta” — clădirea guvernului concepută de arhitectul Duiliu Marcu şi construită în anii ’40. Dacă vii de la şosea, dinspre cartierul Primăverii, chiar dacă, asemenea “noilor” locatari, nu eşti “de stânga” pentru că nu mai e “de bon ton”, […]

Degeaba îl caută profesorii de religie pe Scaraoţchi printre elevii de şcoală amatori de muzică rock! Mai bine s-ar duce în strada Gogol, unde stă ascuns necuratul şi pândeşte ca să se întoarcă la putere prin guvernul de paţachine condus de Dacian Cioloş. La Cotroceni ne-am lămurit cine este tartorul după ce i-a sărit Băsescu […]

Se caută un prim-ministru care să nu fie politician, să nu fie şi să nu-şi dorească să fie vreodată membru al unui partid. Care să-şi dorească şi să poată să salveze Neamul Românesc.

Toată ţara a stat cu sufletul la gură să vadă ce se va întâmpla la Curtea Supremă. Sau poate aşa îmi închipui eu?

Motto: “Când guvernul violează drepturile poporului, insurecţia este, pentru popor şi pentru orice parte a sa, dreptul cel mai sacru și cea mai indispensabilă dintre îndatoriri.” Articolul 35 din “Declaraţia drepturilor omului și ale cetăţeanului” din anul 1793 E curios cum a dispărut acest articol din “Declaraţia universală a drepturilor omului” a Naţiunilor Unite. În […]

Căldură mare, mon şer! Stau la adăpost şi citesc presa. A început perioada vacanţelor… Sezon de castraveţi! În afară de gugumăniile prezidenţiale şi guvernamentale nu e mare lucru de citit. Dar sunt amuzante comentariile cititorilor deseori mai interesante decât articolele însele. Văd că am scăpat, momentan, de osanalele dedicate lui Patapievici de Buduca… Un nume […]

Îi numim cu atâta uşurinţă pe greci “puturoşi”, “profitori” şi “nesimţiţi”, când ar trebui să îi invidiem pentru politicieni ca Tsipras, Varufakis şi Tsakalotos care au studiat în Occident, dar n-au devenit slugile străinătăţii, ci vor să-şi servească propriul popor.

Deunăzi, în Piaţa Charles De Gaulle, fostă Stalin, stăteam de multă vreme aşteptând, ca mulţi alţii ieşiţi din metrou, să trec strada în fluierăturile isterice ale miliţienilor. Ce se întâmpla? Trecea, “pas cu pas”, “Colosul mut”… Ce să-i faci? Cum ar zice chiar el: “Ghinion!”. Da, eu, cu mâna mea, l-am votat! Nu-i voi cere […]

E o vorbă din bătrâni care spune că numai în pomul plin de roade se aruncă cu pietre. Nici după douăzeci de ani Emil Cioran, marele român, nu e lăsat să-şi doarmă somnul de veci în pace. Citeam zilele trecute, în “Le Figaro Littéraire”, portretul făcut de scriitorul Norman Manea celui pe care îl numeşte […]