Motto: „Je te tiens tu me tiens par la barbichette”
Sunt convins că Ion Iliescu nu s-a apucat să critice PSD-ul sau pe Liviu Dragnea în „interviul” apărut în ziarul francez „Le Figaro”. Fostul președinte este un politician mult prea experimentat ca să facă asemenea erori. Și totuși a greșit, pentru că, asemenea primadonelor scăpătate, nu a rezistat ispitei de a ieși din nou în plină scenă și a acceptat să stea de vorbă cu „jurnaliștii” de la Paris fără să-și ia vreo precauție. Ar fi putut cel puțin să înregistreze și el întrevederea, prevenind astfel orice malversațiune…
Ca în lanțul slăbiciunilor l-a ascultat pe Voican Voiculescu și l-a primit pe Paul Cozighian. Să fi uitat Iliescu cine este Paul Cozighian? Să fi uitat că a fost operatorul care a filmat noaptea „revoluționarilor”, care a înregistrat pe peliculă noaptea în care Iliescu și ai lui și-au împărțit țara după „fuga” lui Nicolae Ceaușescu?
L-am ascultat pe Paul Cozighian povestind la Antena 3 cum a ajuns el pe 22 decembrie 1989, în sediul Comitetutului Central „purtat pe umeri de revoluționari”. El, „studentul de la cinematografie”! Apoi, a recunoscut că avea camera de luat vederi de la „șefii” lui din „Studiourile Sahia- Film”. A omis să precizeze că „șefii” erau de fapt doar unul singur, chiar secretarul de partid al organizației de bază, un „tovarăș” pe nume Adrian Sârbu, care a devenit apoi ministrul informațiilor în primul guvern Petre Roman.
Gurile rele spun că Paul Cozighian a fost exfiltrat apoi la Paris, luând și casetele filmate atunci, cu ajutorul fiicei ambasadorului Franței la București. Se știe cine frecventa, pe vremea lui Ceaușescu, ambasadele străine… Generalul Iulian Vlad era și el la curent cu cine erau cei doi, operatorul și regizorul…
Ion Iliescu a avut o relație stranie cu Adrian Sârbu. În primul rând, fostul președinte
l-a acuzat pe Sârbu că l-a trădat distribuind filmarea în care apărea mulțumind minerilor în iunie 1990. Apoi că, deși Iliescu l-a sprijinit ca să obțină licența pentru postul de televiziune Pro TV, Sârbu a trecut cu arme și bagaje în barca lui Emil Constantinescu. E drept că „shogunul”, cum i se spunea patronului de la Pro-TV, în timp ce stătea cu piciorele, americănește, întinse pe masa prim-ministrului Radu Vasile, a susținut cu stipendii grase, lunare, în toată perioada „traversării deșertului” 1996-2000, pe câțiva dintre apropiații lui Iliescu: Corina Crețu, Răzvan Theodorescu și Gelu Voican-Voiculescu (singurul care i-a rămas loial lui Iliescu, dar și lui Sârbu).
În acest „lanț al slăbiciunilor” veriga slabă e Voican-Voiculescu. De aceea se și ascunde atunci când îl caută jurnaliștii… Iar domnul Paul Cozighian și stăpânii lui, dinăuntrul și dinafara României, au de așteptat mult și bine până va face PSD-ul implozie!
N-are importanta daca a spus sau nu, esentialul ca spre deosebire de unii vecini, Romania este plina de cetateni capabil sa distruga imaginea tarii, daca vecinii si alte tari in general au nativi care fac tot posibilul de a vorbi frumos, noi avem multi denigratori. Suntem un popor in care acela care l-a tradat pe Decebal vietuieste. Asa romanii au putut cara aur si argint, evaluat dupa descrierile anticilor chiar la peste o mie de tone. Azi Romania prin acesti ”iubitori” de senzatie pierde cel mai de pret aur, aurul cenusiu/inteligenta, fie pentru ca se manifesta ca o adunatura de denigratori, fie ca prin manipulare nu mai rationeaza clar si cad in patima urii si dorintei de a-si nega originile. Poate asa Romania va trece prin sita timpului simbolul lupului si va pastra doar lumina iubirii si intelepciunii.
nu stiu dece acest Voiculescu m a facut sa mi amintesc verusile lui Beniuc…”iti multumesc stimate domn ..iti multumesc c ai aparut….credam ca ai crapat de mult…maaare jigodie insu asta ..ce zic ioasta i vremenal tata ..cremenal cu patalama..
Exista la romani un proverb care, de-a lungul timpului, s-a confirmat intotdeauna: „Gura bate curu'”. Asta s-a intamplat si in cazul de fata. Daca Ion Iliescu spune singur ca de cativa ani s-a retras din viata activa politica, oare cum de nu s-a gandit cam ce-ar putea sa-i intereseze pe jegosii de la „Le Figaro” sa afle de la el? Pentru ce credeau ca-l intervieveaza, sa afle ce zice „oracolul” de la Bucuresti despre sfarsitul lumii? Latinii aveau si ei un proverb: „Timeo danaos …”. Proverbul ar putea fi foarte bine adecvat pentru perioada prezenta sub forma: „Timeo frances ….”. Si trebuie tinut minte de toti ahtiatii dupa iesiri publice. Indiferent daca a fost sau nu vorba de un joc al lui Voican Voiculescu, este impardonabil pentru un politician cu experienta lui Ion Iliescu sa se lase prostit in felul in care a patit-o. Eh, asta-i! Dupa gafa vine si plata.
aceleasi guri rele spun ca tovarasul Evghenni Nikolaevici Mihailov a fost exfiltrat in Elvetia si apoi in Franta, pentru a-i urmari pe adevaratii dizidenti din Diaspora
dupa ce si-a onorabilizat biografia, stapanii lui de la Bucuresti, – adica jupanul de la Baneasa – l-au exfiltrat in SUA, cu aceleasi misiuni
culmea ca tovarasul Evghenni n-a invatat niciodata engleza, dar s-a descurcat
in timp ce se uita la Statuia Libertatii, a visat ruseste
visurile i s-au amplificat dupa revolutia din 1989, cand aterizat la Bucuresti, ca orice fantoma respectabila, a tras sfori, din postura de consilier al lui Ion Iliescu, pentru a fi numit ambasadorul Romaniei la Moscova
n-a avut succes
SIE i-a trantit usa in nas si l-a azvarlit acolo unde ii era locul: in cloaca imunda a PRM
„Oricine se ridică în această țară a noastră, trebuie să fie murdărit de sus până jos. Mentalitatea politicii românești nu poate accepta oameni puri, oameni integri(…) Nu există niciun fel de jenă, în fața unor anumiți creatori, a unor oameni care și-au făcut, cel puțin la o anumită vârstă, dovada capacității lor. Poți ști cât de multe lucruri, poți descoperi cât de multe adevăruri, poți ajunge cât de sus în stima elitelor — nimeni nu reacționează, totuși, când ești terfelit, ești anulat sau calomniat (…) Mă întreb câteodată ce trebuie să faci în România ca să-ți poți convinge semenii că ai făcut într-adevăr ceva. Și că ar fi o infamie să fii atacat și murdărit… Cred că orice ai face, e inutil. Același noroi te așteaptă, ca și pe cel din urmă dintre tâlhari…”
Mircea Eliade – „Să ne închipuim că…” – 15 decembrie 1934
Evguenni Nikolaevici Mihailov.