Ovidiu Bufnila

Ovidiu Bufnila
Articole scrise:

Eu îi căutam pe ăștia, pe liberali, pe pesediști, de conțopiști, pe bonjuriști, pe chinezi, pe ruși, pe americani, să le zic vreo două.

Un fel de poşirca ştiinţifică, dacă stau eu bine şi mă gândesc. Savanţii desueţi l-au luat la ochi. L-au încondeiat la stăpânire.

Ies din cârciumă-n drum, cine-a pus cârciuma-n drum! Ciucă? Poate Ciuc! Gâl, gâl, păzea, că sare grenada! Asta tre’ să fie o povestire democratic-săltăreață cu iz propagandistic, anti-sistemică și anti-sistem. Cine e Ciucă? Ah, pentru Ciucă tastați 9. Ce e nouă? Ai nouă e tot veche! Cimilitură de cimilitură, fată de fată, cu drag, OK, […]

Mă ia de pe stradă, la refec, un tip, Magicien. Le știe el pe toate, l-au dat și la Antena 3, mare mintos în ale politicii. El zice cam așa! Stânga nu vrea nimic pentru că ceva care nu există nu poate avea vreo vrere anume ci doar vrerea îndreptăţită de a se întrupa cumva […]

Politica asta românească, da, e, m-a vălurit. Ea, oare? M-a vălurit bine de tot, de fapt, mai bine zis, mai precis, mai bine spus. Dar ce poveste vă spun eu? Îl cunoașteți? Ba bine că nu. Îl știți bine. Pitoșkin m-a vălurit într-un fel anume, nemaiîntâlnit până la el, jur că nu mint. M-a întors […]

Piața Chibrit se animă, poporanul face politică la greu, nu știu care țipă că vine o bamboleră dinspre Teatrul Național.

Drogul universal. Ah, Nostradamus! Stați, nu eu sunt Nostradamus, nu vă luați după aparențe, bine, bine, putem fi prieteni (…)

E soare. E cald. Aproximativ cald. Nu, nu e cod portocaliu de caniculă. Suntem în fața parlamentului sau, mă rog, ceea ce urmează se întâmpla la parlament. Parlamentarii sunt plictisiți, căldura îi omoară cu zile. Se răcoresc cu bere austriacă. Soldații care păzesc parlamentul soilesc în post. Un general doarme buștean prăvălit în iarbă. Iarba […]

Ah, politica perversă! Le spun asta tuturor, chiar și în poza asta, se vede cu ochiul liber. Politică sau scurgerea timpului?

Hyeronimus din Arkantila, un zăbăuc, s-a prins cu Ibab Kabab că o să vâneze Marele Rechin Alb într-o zi de vară.

Potrivit unor informaţii secrete, a unor îngrijorări aproximativ întemeiate şi a unor idei revoluţionare din lumea politică,

Omul cu joben m-a oprit în stradă în timp ce alergam după dirijabilul lui Taraggo, să mă urc niţel, să arunc o privire asupra lumii.