Nu știu care parlamentar, în miez de noapte, a început să plângă în hohote. L-am auzit, mi s-a rupt inima, l-am strigat, vino mai aproape. M-am dus.

Madam Calomfirescu, într-o discuție cu Temistocle Popa despre treptele gloriei, a început să bată câmpii cu grație.

Noapte grea. Dar ce grea! Străzi pustii. Îl trag de mâncă pe Gore. Zici că e bine ce facem? Păi cum altfel, zice Gore, avem dreptul să ne informăm.

Planeta maimuțelor. N-am bănuit nici o clipă că mă voi amesteca în politica înaltă de pe Planeta Maimuțelor, dar absolut niciodată.

Și crezi că Antoine de Saint-Exupéry o să vină să ne certe, întrebă Micul Prinț, ușor înfrigurat, privind spre orizontul plin de zăpadă. Eu știu, dădu din umeri vulpea.

A căzut între blocuri luat de vânt, înger albastru, parcă. Sau l-a doborât o dronă, înger albastru parcă. Sau l-au tras paletele unui elicopter în vârtejul lor

Noi i-am păcălit pe toți, am înlocuit bobinele, nici nu s-au prins. Și-acum, uite, suntem pe puntea transatlanticului, tăind valurile cu voioșie. Ne ducem la Los Angeles să luăm fața tuturor și să câștigăm Oscarul.

Eu vreau să vă întreb o chestie. O clipă, numele și prenumele! Soare Vest sau Vest Soare? Cum adică? Păi tocmai așa, care e numele, care e prenumele.

I-am momit pe toți, duși au fost. Poarta le-a făcut bucata. Am fost acolo, pot să jur, parcă poarta aia i-a înghițit pe toți politicienii

Uite-l că se întoarce, îl caută pe nu știu care, pe prim ministrul lui, pe Orban, pe Ludovic! Bre, l-ai mâncat acum un ceas, zice al lui Bastârcă (…)

Hai la vot. Cum așa, e port la Dunăre, Bucureștiul? Păi uite-așa! I-au dus pe toți deținuții politici haliți de noua poliție politică direct la muncă silnică la Canalul București-Dunăre-Marea Neagră.

La miezul nopții. În crucea nopții. Poliția a sosit în trombă la adresa comunicată. Jandarmeria a ajuns în trombă la adresa comunicată.

Un vapor plin ochi cu socialiști a naufragiat alaltăieri pe Dâmbovița în dreptul unei localități, exact așa, în dreptul ei.

Invadatorul e intotdeauna un invadator. Fie că invadează o ţară, o casă, o inimă, un arhipelag al poeziei, o firmă sau o companie, o idee sau o tradiţie milenară sau frumuseţea unei culturi.

Mi-a zis asta Temistocle Popa, într-un discurs stradal, apoteotic, pe teme politice. Politica din România, a decretat el sus și tare, e țăndări pentru că profesorii. Pentru că profesorii ce, am vrut eu să știu!

Cine a auzit de asemenea reptile, n-avem costume din astea. Păi ar trebui să aveți. Sau ar trebui să produceți costume din astea pe bandă rulantă căci, în curând, va fi o cerere foarte mare.

Ah, ducele Prospero, aruncat în largul oceanului de gealații lui Iohannis și Orban, prefăcuții, acum un an, în miez de noapte!

Primul Ministru n-a zis pentru că ăsta nu e prim ministru. E un circar, așa să știi, Temistocle. Ascultă-mă pe mine, e un circar de doi lei. Cum să zică el că e doliu național?

Și cine te-a propus pe tine să pui laba pe Marele Premiu Nobel? Dragnea? Iohannis? Orban? Hrebe? Petre Roman?

Toma Caragiu dă să zică și el ceva dar un val îl acoperă așa cum ar acoperi un cal de mare nărăvaș.

Adus de pe planeta Marte, palatul de cleștar a ajuns și la poarta Cotrocenilor, și la poarta Guvernului, și la poarta Parlamentului.

Noi suntem meşteri în PCRisme (Pile, Cunoştinţe, Relaţii), nu? Tribalismul Românesc e unic în lume! Româia Tribală, nu România Comunistă că aia n-a existat (…)

Știu ce o să zică unii alții, l-ai avut în mână pe Traian Băsescu și nu l-ai tras la răspundere, nu l-ai luat la șuturi, nu l-ai certat, nu l-ai dojenit.

Praful se alege din mica noastră planetă. Cosmin râde cu râsul lui arhicunoscut. Îți arde de glume, îmi zice, răsuflând înciudat. Eu ce să-i zic?