Mă preumblam prin Iași, noaptea, îndată ce oceanul a năvălit peste România și a acoperit și calea Victoriei, și clădirea guvernului și clădirea parlamentului

Să vezi dincolo de univers, asta e cheia, de fapt. Să ai viziune. Să-ți lărgești orizontul. Să construiești un ideal. Te oprești pe șosea, te dai jos din mașină, îți lărgești orizontul.

(…) partidele politice s-au rostogolit și ele când sub stindard rusesc, când sub stindard american, președintele s-a bâlbâit, săracul de el (…)

Asta e, roata e gata, hai băiete, dă-i bice, îl ajung pe Iohannis, îl depășesc pe Iliescu, Radu Mazăre îmi taie calea, Viorel Hrebenciuc virează (…)

Deșertul era nesfârșit. Sub soarele nemilos, se rostogoleau tot felul de scene din istoria României. Unele vesele, altele tragice, revoluții, mineriade (…)

În martie, zău așa, a căzut guvernul, bine c-a fost așa, și-au dat duhul toți miniștrii după ce au furat tot ce era de furat în țara noastră.

Culegeam cartofi. Se zvonise că guvernul Câțu ne falimentează cu totul și tocmai de aia avea să vină o criză de cartofi

Ești cumva și tu un câine vigilent? Ar trebui să fii? Privește cu atenție în jurul tău. Vezi care e treaba. Peste tot sunt pericole. Fii un câine și jumătate!

După de Rareș Bogdan l-a atacat furibund pe Ludovic Orban, a venit cometa peste noi. așa că am plecat într-o croazieră prin lumile ficționale

Am vrea că Bebe să se angajeze la Arsenal și să ne ajute să construim un baraj informațional, un fel de ascunzătoare în care să-l ducem pe Președinte. Am înțeles, de ce nu?! Bebe!

Acum, chiar acum ies din casă. Și, ce distrat mai sunt, las porțile larg deschise. Îmi aduc aminte de un om, las porțile deschise, le uit așa, deschise.

Imaginea personală este de fapt o stare, o ipostază, o clipă de nebunie, o întâlnire cu sinele tău dar şi cu ceilalţi.

1877?! Ei bine da! Păi dacă Prusia nu se războia cu Danemarca, Austria și Franța, nu mai trăiam noi așa cum am trăit în 1877, spune colonelul Bumbescu.

M-am dus în Africa să aflu secretele frunzelor de elefant. Așa se chemau frunzele alea

Acum, ce să zic, cum urc eu cele 100 de trepte după Pitoșkin, apare nu știu de unde Bebe de la Arsenal. Stai să-ți zic! Ce să-mi zici? Am găsit explicația!

Aici e. De aici se aud zgomotele acelea ciudate care răzbat până la Guvern și până la parlament. Sunt tot felul de idei, de versiuni, de păreri

Oamenii râd de nebuni, nu știu care face o avere frumușică plimbând turiștii cu un automobil care imită perfect automobilul fantomă.

Dacă rușii au chef să facă ceva, vor face. Nu se împiedică ei de ai noștri, vai de capul lor. Ăștia mai strâng și ei ce mai cade de pe la ăia mari. Ai înțeles?

Mă duc la Universitate. La Universitate, pustiu. Nu este nici portarul. Ar trebui să fie. Dar nu e, de fapt nu e nimeni

Columbia.

El: Probabil că trebuie să regândim unele lucruri. Așa cred, cel puțin. Sunt convins că ești de aceeași părere. Lucrurile nu mai sunt ca odinioară.

Călăuza. Cineva mi-a spus că Primul Ministru a ordonat serviciilor secrete și armatei să mă urmărească pas cu pas. În sânul partidului de guvernământ (…)

Și, la urma urmei, Regele nu e și el om? De ce să mă supăr eu că astăzi Regele o să bea o cafea cu arome împreună cu Maricica?

Ne-am salutat cu căldură, el mi-a dat un autograf iar eu, în semn de prețuire, i-am dăruit o sticlă de Cotnari pe care o furasem de pe Insula Paștelui.