Bebe de la Arsenal? Ah, ce derbedeu! Ne punea să-l urmărim pe baraj. Ne duceam cu toții la baraj să-l găsim, ce drac împelițat! Îi plăcea la nebunie să se ascundă în cele mai incredibile şi imposibile locuri. Zile întregi o mulţime de mătuşi şi de verişoare zurlii umblau în căutarea lui.
Încet, încet aceste căutări s-au transformat într-o adevărată sărbătoare, întreaga familie îndeplinind un ritual aproape misterios. De dimineaţă se scăldau cu toţii în lacul de la baraj, făcând glume pe socoteala lui Bebe. Îl tachinau vrând să-l tragă de limbă. Se întorceau cu toţii să afle un cât de mic detaliu care i-ar fi putut duce la noua ascunzătoare.
Luau apoi micul dejun, savurau cafeaua adusă tocmai din Brazilia de o corabie olandeză şi se pregăteau apoi plini de febrilitate. Din arsenalul lor nu lipseau corzile de alpinist, lamele de cuarţ, vergeaua magnetică, afișele electorale jerpelite, insignele tuturor partidelor din lume. Luau cu ei şi o pereche splendidă de câini de vânătoare şi chiar arme. Bebe prilejuise astfel de momente de solidaritate familială.
Certurile şi neînţelegerile se risipeau ca prin farmec. Erau uniţi cu toţii de fascinaţia căutării. Descopereau locuri neştiute. Se simţeau ca în copilărie. Inventaseră un limbaj, nişte coduri secrete. Aveau reguli. Îşi apărau cu străşnicie hărţile. Îşi făcuseră o mulţime. Întregul orăşel participa şi el la marea căutare a lui Bebe.
Primarul instituise un premiu iar cofetarul belgian de lângă Hanul Berarilor oferea un tort uriaş de îngheţată celui care descoperea primul ascunzătoarea. Până şi bunicuţele cotrobăiau prin poduri şi scotoceau în pivniţe. Aşa au ieşit la iveală un dirijabil, o trăsură de pe vremea lui Napoleon, un proiectil german din al doilea război mondial, un cufăr plin de arginţi pierdut de piraţii din Insula Broaştei Țestoase, giulgiul din Torino şi câteva scrisori pe care Berlioz le trimisese prin Poşta Temporală vestitei Mata Hari.
Eu, care sunt un mare mâncător de dulciuri, am jinduit de nenumărate ori după tortul de îngheţată al cofetarului belgian. Aş fi putut pune cu uşurinţă mâna pe el pentru că-i ştiam ascunzătorile lui Bebe şi, în plus, îi puteam detecta amprenta termică în nodurile spaţiale. Zilele trecute, un ofiţer de contrainformaţii m-a vizitat acasă.
L-am invitat pe terasă, printre petunii. L-am servit cu cafea şi lichior şi am flecărit o vreme despre campionatul mondial de fotbal şi despre alegerile prezidenţiale. Ofițerul de contrainformații mi-a spus că Președintele este zombat de niște servicii secrete străine. Adică cum? Păi îl scanează de la distanță, îl monitorizează și-i dau ordine contradictorii. Astfel că Președintele ia decizii contradictorii.
Am vrea că Bebe să se angajeze la Arsenal și să ne ajute să construim un baraj informațional, un fel de ascunzătoare în care să-l ducem pe Președinte. Am înțeles, de ce nu?! Bebe!
La mulți ani
Țin minte cum scriai la Clepsidra, ai talent, sucese în continuare. Mai vorbim.
ză buna
As vrea ca Bebe sa se angajeze la Arsenal Londra ca să poată sa construiască , alaturi de un manager transumanist,o echipă de securisti globalisti care sa-l apere pe presedintele zerodoct de atacurile ciorilor si corbilor, deghizate în turturele, prevăzute cu cioc antitanc si PeNeLe blindată cu chipul lui Orban si a lui Citu, surprinși în ipostaze indecente, de un grup de paparzzti, în timp ce furau ouăle unei closte, împrumutată, de către plavan pasa ,de la Ospiciu Pentru Insertia Gainilor cu Orientare Sexuală Incertă. Cu aceat prilej am dori sa se construiasca o peluza cu iarba uscată, smulsă, tratată cu erbicid si insecticid de viitoare generatie de sacrificiu, pe care o viitoare tulpină a radacinii virusului cu colți de pitecantrop, sa zburde în voie si in aer liber, fără constrângeri si fără masca de protecție contra particulelor de prostie care ne invadează zilnic teritoriile care ne-au apartinut candva, dar care acum le aparțin altor viruși, de alta orientare sexuală si ideologică si de partid securist si de stat. Bebe a fost de acord cu propunerea noastră, numai daca Citu va lansa bugetul la apa, inainte de termenul impus de stăpânul caselor si al inelelor de la cătușe cu care pleava e legată in baloturi disponibile pentru boi si măgari la orice timp meteorologic incert de dupa rubrica sport si cultura generala, liceala si universitara.
Ps.din cauza secorului indecis, consemnat la pauză de publicitate, Bebe a refuzat să devină emblema unei ascunzatori, în care ideologii de orientare turistică nestapanita sa-si ascundă bagajele cu deșeuri toxice si, prin urmare se declară satisfăcut de omletă din ouă de rinostrut cu care a fost servit de către ospatarul stațiunii, închise din cauza covidului si propune să se culce de amiaza, după masa de cina.
Domnule, Bufinila, precum articolul, fotografia este infricosatoare! Sa vezi un baraj,deasupra nivelului soselei e ca un SF…super fantasctic! Imi inchipui ca in articolul urmator , Bebe, ne spune ca barajul s-a …surpat! Ce vor face cei care admirau barajul de pe sosea?
P.S.Am pus o intrebare SF, desigur!
@Tiberiu: Sigur că am talent. Cum altfel dacă m-am născut dintr-un val de ocean ca și tine, ca noi toți de altfel. Să fii iubit.
@Marius: Dragă Marius, Bebe de la Arsenal îți transmite salutări cordiale și e de-a dreptul măgulit că-l faci personaj de frunte în ficțiunule tale îngerești.
@Victor Socolovici: Domnule Victor Socolovici, mă bucur să vă aud. Și eu am crezut cândva că un baraj se poate surpa cu ușurință. Dar un inginer de baraje m-a străluminat. Așa, în linii mari, se toarnă o plombă în cavitatea muntelui și, prin urmare, surparea este doar teoretică. Construcția unui baraj e fascinantă. Numai președinții, vai de capul lor, au baraje iluzorii în jurul lor. În adevăr, președinții, regii, împărații și dictatorii sunt cei mai singuri oameni care s-au născut vreodată pe planeta asta. Și sunt vulnerabili în multe feluri. Și ridicoli, era să uit. Vă doresc numai bine.