Să-l întâlnești pe Dosoftei chiar lângă casa lui? Asta da întâmplare electromagnetică, să vezi ce întâmplare. Mă preumblam prin Iași, noaptea, îndată ce oceanul a năvălit peste România și a acoperit și calea Victoriei, și clădirea guvernului și clădirea parlamentului, apă peste tot, să te ții. Partidele istorice, intrând la apă, și-au dat obștescul sfârșit iar eu m-am întâlnit cu Dosoftei lângă casa lui, în miez de noapte, într-un Iași aproximativ acvatic. Nu știu pe unde era pesedisto-liberalul Chirică, nici literații ieșeni, nici spionii ruși care-și făceau veacul pe terasă la Corso, în văzul lumii, luați toți de ape. Dosoftei s-a uitat la mine, m-a recunoscut, eu m-am uitat la el, l-am recunoscut. Mi-a zis așa, pe șleau, nu moare limba noastră românească acum că a venit valul cel mare peste noi, au mai venit ele, valurile, uite-așa au venit, așa s-au dus. Și s-a dus și el, luat de un val electromagnetic. Am coborât la Pallas Mall, erau acolo niște corăbii feniciene, venețiene, genoveze. Erau și niște greci care tot ziceau, te kalos, adică vezi tu Doamne, ce frumos, și așa, am transcris noi, am inventat, ticălos, cuvântul imposibil, da, da, din frumos am scos ticălos ca dintr-un joben de la circ, ah, ce circăreală facem noi din frumoasa limbă românească!! Și ce să aleg eu dintre atâtea corăbii: Care să mă salveze, oare, de valurile furtunoase, care, iată, amenințau să acopere întreaga noastră țară?! Bango saradai! Așa chiar că mi-a strigat căpitanul balenierei venită din Scoția, scoţându-şi şapca soioasă de pe cap, ce mai șapcă avea el. N-am înţeles ce vrea să-mi spună, poate bengoasă seară, auzi la el! Mi-am lăsat carabina cu ţeava-n jos şi l-am salutat la rândul meu. Aducea cu el Marea Balenă Albastră. Burtoasa-i corabie de-abia înainta în golful care creștea acum către Copou. Bango saradai! Așa mi-a şoptit Elbina, proprietăreasa de la Patul de Argint. Bango saradai, mi-a aruncat printre dinţi Montgolferrer, comandantul dirijabilului galben care tocmai trecea fâşâind pe deasupra oraşului nostru, ah, frumosul Iași, te kalos! Bango saradai! Așa mi-a strigat vesel Patrowsky care tocmai cobora din fuzeea lui marţiană. I-am zâmbit larg. L-am privit cruciş. El m-a bătut amical cu trompa-i argintie pe umăr. Bango saradai! Așa am urlat eu văzându-l pe şerif călare pe un pterodactil virtual. Şeriful s-a supărat foarte tare că l-am luat peste picior. M-a digitalizat pentru două luni şi jumătate. Când s-a întors din Pataggonia, Montgolferrer m-a scos pe cauţiune. Cum m-a văzut ieşind pe poarta închisorii, mi-a strigat râzând. Așa mi-a strigat, bango saradai! Iar eu i-am tras un pumn în nas.
Bango saradai! deja vu…
@Marin: Nu e deja vu… E un ficțional vălurit și văluritor… Asta e chintesența literaturii pe care o construiesc de mai bine de… O zi haioasă vă urez!
Multumesc, asemenea! 🙂 Va urez numai bine si la mai multe articole, care ne fac viata mai usoara. Haioasa :))
Ce frumos!,,Fictionalul valurit si valuitor” (ce bine ziceti despre nonexistenta!)mi-a adus aminte de o poezie a lui Matei Visniec(,,Corabia”), frumos recitata de regretatul Stefan Iordache. Bango Saradai(Golaneala politica”)imbarcata pe o corabie care se scufunda atat de incet domnule Bufnila ,ca mi-e rusine ,, ca noi ,cei care ne-am dat mainile si in fiecare dimineata ieseam unul cate unul, masuram apa, hm,se scufunda incet dar sigur”,mai avem curaj sa calatotim in corabii fantoma! Caut corabia lui Noe, imbarcati-va in Arca lui Noe, nu in zeppelin, nu in corabai fantoma , va rog,!Nu pe Argo, Naglfar, Olandezul Zburator, Nautilus ori Corabia Nebunilor .Eu am vrut dorm cateva clipe in ,,Patul de Argint” al Elbinei dar Arca lui Noe a sosit la timp. Ce bine ca Dosoftei mi-a soptit o parafraza !Suntem calatori domnule Bufnila, calatorim pana dincolo …potopul imaginar!
@Victor Socolovici: Cât de multă și frumoasă poezie în cuvintele dumneavoastră! Vă mulțumesc pentru susținere.