Cine crezi că faultează chiar acum? Cine, frate?! Uite-l, el, Măgureanu. Credeam că e Timofte! Nu e, Timofte a dat la gioale acum un sfert de oră, n-ai fost atent!

Au căutat-o cu lumânarea. Așa a fost să fie, eu n-am vrut asta. Acum, uite, ăia doi, de colo, se uită după mine prin pozele astea.

Gata, zice domnul Pupincescu, întors acum un sfert de ceas de la Primăria Capitalei. Domnul Pupincescu are lavalieră, baston, ghetre.

Asta e, serviciile secrete franceze au găsit-o pe o autostradă pustie. Bunea seara, bonsoir, adică, de unde veniți domnișoară, vin tocmai de pe planeta Venus.

Sunt frății și frății, sătești, comunale, județene, regionale, raionale, unionale, naționale, mă rog, chiar internaționale.

Acolo lângă tun s-a întâmplat, pot să jur. Ea a venit cu taxiul. Taxiul era galben. Șoferul, adică taximetristul, om serios, tată de copii

Mă uit cu binoclul după socialiști. Socialiștii, ce să vezi, așa, modificați genetic, sunt puzderie, au ieșit cu bărcile, la plimbare, spre marea cea mare

Și, dintr-odată, îl văd pe Președinte cum se tupilează înfrigurat pe după birou, speriat, de-a dreptul speriat, bravo asta e, mor de frică, îmi place să mor (…)

Vă văd în fiecare zi, dragii mei neoliberali. Vă simt prin toţi porii. Alergaţi de acolo, acolo. Puneţi la cale. Vă duşmăniţi. Vă pupaţi în văzul lumii.

Zice Banca Națională, în mod oficial chiar, ministrul de finanțe mulge țara la mișto, gazetarii cad pe spate, știrea zboară încoace și-n colo, poporul râde în gura mare,

Povestirea asta ar fi trebuit să fie de fapt o descriere nu o narațiune. Ar fi trebuit descrisă atmosfera populară din ziua în care Iohannis se va fi ascuns într-un tomberon de frica poporului.

E un trăgător de elită, chiar acolo, în clopotniță. Domnule Președinte, capul jos. E un trăgător adevărat? Poate e un android?

Se întoarse spre dreapta încercând să prindă în vizorul de realitate virtuală naveta spaţială care plana pe deasupra deşertului, armă aruncătorul şi aşteaptă.

Tocmai de aceea propoziţiile muncii sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic. Revelaţia şi iluminarea pălesc în faţa universităţii.

Ah, noi, liceenii? Ieșim seara la agățat gagici?! Cum facem, frate? Cu mască sau fără mască? Pe online sau pe bune?

Într-o bună dimineaţă, Aglaia Protopopescu a început să scoată nişte sunete teribil de ciudate, îndată ce s-a dus la Jazz Cafe.

Eu am pus de cafea şi m-am pregătit să le explic cum funcţionează maşinăria timpului despre care apăruse un articol în Time şi o adnotare într-un site (…)

Ce vremuri. Nu te mai prosti! Așa strigă Bramba scoţând un şiş din carâmbul cizmei. Ştii că-mi trebuie urechile tale, pramatie!

Şi-a cumpărat o pereche de pantaloni, E foarte mândru din pricina asta. Scund, rotofei, chel. îşi tot răsuceşte mustaţa şi se tot uită ia nevastă-sa.

Toată lumea sărea gardul. Și pesediștii au sărit gardul, cine știe în ce lume au ajuns. Și liberalii au sărit gardul (…)

Gândurile lui alergau de colo, colo, se întâlneau cu alte gânduri de parcă lumea era făcută numai din gânduri.

De ce vă spun povestea asta? Păi uite că vă spun povestea asta. Cam așa e. În toiul nopţii, bufonul Curţii cânta de mama focului pe ulițele cetăţii.

O întrebare de la Woodstock! Ce să faci cu o zi? O zi e o zi ca oricare alta, gândi Rastolnikov coborându-se din nacela aerostatului vişiniu (…)

Parlamentul a votat în unanimitate de voturi. Miniștrii au votat în unanimitate de voturi. Da, pe el și numai pe el.