De ce vă spun povestea asta? Păi uite că vă spun povestea asta. Cam așa e. În toiul nopţii, bufonul Curţii cânta de mama focului pe ulițele cetăţii.
– Linişte! îi strigă garda. Regele doarme!
– Cum poate să doarmă când cânt eu? se burzului bufonul în timp ce urca în turnul din nord, străduindu-se să vadă luna mai bine.
Avea sub braţ o lunetă şi voia ca în noaptea aceea să afle totul despre stele.
Se împiedică, alunecă, se ridică, râse. Ajuns pe terasă privi înfiorat puzderia de stele.
Ca de obicei garda dormea dusă. Bufonul păşi în vârful picioa relor şi se aşeză lingă creneluri pregătindu-se să pri vească prin lunetă.
Văzu o stea care se mărea văzând cu ochii şi inima începu să-i bată nebuneşte.
Steaua se transformă într-o fiinţă călătoare prin univers. Ea coborî pe terasă fără să facă nici cel mai mic zgomot şi-l studie pe bufon îndelung.
Bufonul nu mai scotea nici o vorbă.
– Eşti lipsit de armonie, spuse fiinţa din stele făcând un semn către cocoaşa bufonului, știai?! Eu studiez armonia formelor şi mi se pare că faci cumva o excepţie. Voi îndrepta lucrurile! Și o voi face chiar acum! Să nu-ți fie frică!
Bufonul începu să plângă şi să dea din picioare strigându-i că în asta era toată puterea lui şi că, văzându-l aşa, curtenii se amuzau din plin pentru că, undeva, în adâncul sufletului lor, le era teamă că s-ar fi putut naşte asemenea lui. Şi asta le dădea un sentiment de tru fie.
Fiinţa venită din stele râmase neînduplecată şi, după ce îşi luă zborul spre cer, bufonul alergă în curte să se privească în fântână. Cocoaşa dispăruse. Înspăimântat, îşi încropi una din paie şi o legă cu două cureluşe. A doua zi însă, regele ghici trucul şi, crezând că la mijloc e o vrăjitorie, puse ca bufonul să fie ars pe rug. O fată de treabă îl luă însă de bărbat, după o datină străveche, şi poate că cei doi mai trăiesc și astăzi.
Dar ființa din stele e aici. De asta vă spun povestea asta. Unde e? Uite-o colo, în felinar. Cetatea nu mai e. Regele nu mai e. Bufonul? Ah, bufonul e străbunic acum iar strănepoții lui se întrec în bufonerii în parlament, la guvern, la președinție. Politica e plină de bufoni, ideologiile sunt doar niște bufonerii, lumea nu mai are sare și piper. Iar felinarul? Nu e felinar, e o navă cosmică. Nava asta călătorește de colo, colo prin istoria omenirii și aduce lumina bufonului cosmic. E un bufon de pe planeta Nibiru care are un chef nebun să-și bată joc de noi. Iar noi? Noi, ce să facem? Facem pe bufonii!
Bufoni au fost, bufoni sunt încă si or fi si-n neamul viitor, prin univers, dar si-n pământul țării, cândva atat de roditor.
Fara felinar, exilat in propria locuinta
Stau singur in sufragerie și mă gândesc sa-i fac o vizită dormitorului. Nu eram sigur daca era dispus sa ma primasca sau daca nu-l inoportunam cu prezenta mea. Privesc ceasul. Ceasul ma priveste si el pe mine și zice : problema ta nu ma privete pe mine, desi vad că ma priveste. Zic si eu: te privesc eu si nu problema mea. Asa ca fara comentarii. Meditez, un timp asupra timpului si după un timp zic: Nu e,încă, ora rezonabilă pentru vizită. Am să astept pana la 16. La 16 fix, cu o ușoară reținere, pun mâna pe telefon și sun domnitorul. Alo? aud o voce somnoroasa. Ce faci domnule? Nu vezi cat e ceasul? Mă uit la ceas. E 16 si trei minute, zic. Gandeste-te la ce vezi, dar și la consecințele faptelor tale, zice dormitorul. Neavand altceva de facut, ma gandesc la ceas la consecințe și, consta ca si ceasul se gandeste la mine, dar pe alta lungime de undă, situație care-mi face imposibilă intrarea în rezonanță cu el. Manat de instinctul de supraviețuire, ma ridic, brusc, de pe fotoliu si ma-ndrept, cu o determinare ieșită din comun spre bucătăie, pe care o invadez , asemeni unui cete de vikingi războinici. Cand sa pun man ape usa frigiderului, aud un cor de voci, care incepe să urle la mine cu disperare: Ma covidatule, zice el. . Ce cauti aici? Caut frigiderul.
Mi-e foame. Nu ti-e foame.Te-a obligat covidul sa-l hranesti, ca să poată să ne invinga și pe noi. De trei zile tot incearca, dar nu reuseste. Suntem multi impotriva lui. Multi si hotarati, nu ca nepitinciosii aia care se plimba pe sub geamul nostru. Ca la ordin, zaresc cum cratitele , farfuriile, furculintele, cutile, canile, lingurile se aliniaza in fata mea si-mi ordonă să paresesc ” de îndată” spatial. Afara, zise, cutitul cu care obisnuiam sa scarific porcii de Craciun. Afara, ca altfel, ma adăpostesc în tine. Afar, zise polo- Nicul, dac vrei sa mai vezi rasaritul soarelui. Afara, zise si delicate sita ca de nu anunt DSP-eul ca sa vina sa te ridice si sa-ti anuleze titlul de proprietate pe apartament. Ce era sa fac, în atare condiții și supus unei asemenea presiuni mediatice?, decat sa ma retrag, cu spatele ca sa nu fiu injunghiat mișelește, inchid usa si ma refugiez in sufragerie, cu gandul la vechea mea țintă- dormitorul. Zic: fie ce o fi. Merg neanunțat. Zis si facut. Intru hotarat , dau buna ziua si ma asez pe pat, moment în care ma trezesc cu o usa de la dulap în cap. Neispravitule, zise ea. Covidezi, covidezi, rau ai ajuns. Agent distribuitor, remunerat presupun. Nu ti-e suficint ca ai covidat baia, de nu mai poate nimeni s-o frecventeze, acum vrei sa ne covidezi si pe noi? N-am covidat, pe nimeni. Altii m-au covidat pe mine. Si , apoi, de când stapanul a ajuns sa fie dat afara din casa sa de slugile sale? Hotarat pun mana pe usa si o fixez, printr-o secerare de picior si un tur de sold la podea.
O actiune pripita, aveam sa concluzionez, ceva mai tarziu, caci vad cu coada ochiului cum parchetul se desprinde bucata cu bucata si se napustește asupra mea, lovindu-ma din toate directiile si-n toate partile sociale. Noroc ca sunt cu usa în mana. Așa reusesc să parez trei upercuturi și două directe de dreapta si de USR plus, si ridcându-mă în picioare, mă plasez cu spatele la perete cu usa în fată, pe post de scut si, reusesc într-un final sa resping atacul Parchetului General, insotit de mascati și sa-l pun la locul pe care-l are într-o camera democrată.. Nu e de gluma, mi-am zis. Asa ca parasesc dormitorul si mă retrag strategic, în sufragerie, ca sa-mi pregatesc viitoarele miscari, de data aceasta invitand vecinul la o partida de Go, pentru a-mi rafin tactica si strategia atacului si apararii împotriva abuzului de neispraviti maronii.
Fragmentele au fost fragmentate in cunostiita de cuza, caci cauza noastra e pe cale de disparitie. Asa ca totul e o cauza aproape pierduta. Cine o gaseste sa posteze urmarea in urmatoare postare a domnului Ovidiu.
Istoria politicii,domnule Bufnila, e plina de bufoni care nu ne fac sa radem! Desigur,Romania are si ea bufonii ei,unii actori de meserie. Eu cred ca totul a inceput cu SUA, cel mai mare furzinor de ,,OZN-uri ” in executiv. Ronald Reagan(a vazut o,,America scanteietoare pe o colina),Carter(ostatec in Iran),Schwarzenegger,Jesse Ventura si ,,steaua noii Americi” Trump.Am avut si avem pe Colouche care vrea sa-l bata pe Mitterand in alegeri in 1981(humoristul a fost amenintat cu moartea si s-a retras),il avem pe ucraineanul Zelensky(,,servitorul poporului”), il avem pe italianul Beppe Grillo care forma partidul,,Miscare de 5 stele”in 2009,ajuns 4 ani mai tarziu al doilea partid din Italia. Dar bufonii nostri mioritici, precum cei internationali,cu zero experienta politica nu ne mai smulg nici macar un zambet in coltul gurii!Nu puteti, domnule Bufnila, aduce aceasta ,,fiinta venita din stele” sa le dea cocoasa inapoi politicienilor romani?