Avocatul Adrian Toni Neacșu critică dur motivarea CCR în cazul lui Dominic Fritz: „Enormă gafă”. Decizia din 2007 invocată împotriva Curții

Neacșu a comentat motivarea CCR privind „amendamentul Fritz” într-o postare publicată vineri pe pagina sa de Facebook. El spune că spera ca argumentele Curții să clarifice problema retroactivității, însă consideră că soluția adoptată face exact contrariul.

„Motivarea Curţii Constituționale pe amendamentul Dominic Fritz e mult mai neconvingătoare și stângace decât mă așteptam”, a scris avocatul, adăugând că își dorea „enorm” să nu fie dezamăgit și că, în opinia sa, motivarea „nu o să oprească discuțiile, mai rău le va alimenta”.

Neacșu: CCR acceptă că Parlamentul poate introduce ulterior noi motive pentru pierderea mandatului

Critica avocatului pornește de la modul în care CCR a încadrat problema retroactivității. Curtea a considerat că noua regulă nu reprezintă o sancțiune aplicată din nou pentru fapta trecută, ci reglementează efectele pe care acea situație le produce asupra unui mandat care există în prezent.

Neacșu contestă însă această abordare, iar în interpretarea sa, pentru a evita problema retroactivității, CCR ajunge să accepte un principiu mult mai larg: legiuitorul ar putea introduce ulterior noi cauze de încetare a mandatelor aleșilor, chiar dacă acele cauze nu existau atunci când oamenii au fost aleși.

„Ar fi admisibilă deci încetarea intempestivă a mandatelor pentru fapte săvârșite înainte ca legea să le condamne”, susține avocatul.

Avocatul mai consideră că o asemenea interpretare permite legiuitorului să reevalueze ulterior criteriile după care un mandat obținut prin vot poate fi exercitat, ceea ce, în opinia sa, ridică o problemă serioasă pentru protecția mandatului și pentru efectele votului exprimat de alegători.

Am putea ajunge în situația în care mâine s-ar putea schimba regulile și pentru alte fapte

Pentru a explica unde poate duce această interpretare, Neacșu folosește două exemple ipotetice.

El spune că, dusă la limită, logica motivării ar putea permite ca Parlamentul să introducă ulterior noi criterii de moralitate sau integritate și să le aplice unor persoane care ocupă deja funcții obținute prin alegeri.

„La limită, de exemplu, ar trebui să acceptăm că mâine legiuitorul ar putea înceta de drept mandatele rezultate din alegeri pentru cei care trăiesc în concubinaj”, scrie Neacșu, în ipoteza în care criteriile de moralitate ale societății ar fi reevaluate ulterior.

Avocatul dă și un al doilea exemplu, întruchipat de persoanele care au trecut pe roșu în ultimii trei ani și care ar putea ajunge, în aceeași logică, să își piardă mandatul dacă legiuitorul ar decide ulterior că o asemenea faptă afectează integritatea necesară exercitării unei funcții alese.

Exemplele nu descriu prevederi existente, ci sunt folosite de Neacșu pentru a arăta ce consecințe consideră el că ar putea avea principiul desprins din motivarea CCR.

Decizia CCR din 2007, invocată de avocat ca precedent pentru protejarea mandatelor

Neacșu își sprijină critica pe Decizia CCR nr. 61 din 18 ianuarie 2007, în care Curtea a analizat tocmai situația unei legi care introduce o nouă cauză de încetare a unui mandat și a stabilit că, atunci când o asemenea lege modifică statutul dobândit de ales la începutul mandatului, reglementarea are caracter retroactiv. Avocatul invocă acest precedent pentru a arăta că, în trecut, CCR considera că o normă nouă nu poate transforma ulterior o faptă săvârșită înainte de intrarea ei în vigoare într-un motiv pentru pierderea unui mandat deja dobândit. În decizia din 2007, Curtea arăta că legea produce efecte pentru viitor și că este neconstituțional ca o normă nouă să sancționeze un comportament manifestat înainte ca acea normă să intre în vigoare.

Aceasta este, de fapt, principala problemă pe care avocatul o pune față în față cu motivarea actuală a Curții. Practic, dacă mandatul a fost dobândit prin alegeri într-un moment în care o anumită faptă nu reprezenta o cauză de încetare a acestuia, poate Parlamentul să introducă ulterior această consecință și să o aplice unui mandat aflat deja în desfășurare?

Neacșu susține că standardul exprimat de CCR în 2007 conducea la o concluzie diferită de cea prezentată acum.

Ce spune CCR și unde apare disputa

În cazul analizat acum, Curtea a făcut o distincție între fapta trecută și efectele actuale asupra mandatului. În esență, argumentul CCR este că noua lege nu aplică o sancțiune nouă pentru fapta săvârșită în trecut, ci reglementează încetarea unui mandat care încă există.

Neacșu consideră însă că această explicație nu rezolvă problema de fond și, în opinia sa, efectul concret al noii legi rămâne acela că o persoană aleasă într-un anumit cadru juridic își poate pierde ulterior mandatul ca urmare a unei fapte pentru care, la momentul săvârșirii, legea nu prevedea această consecință asupra mandatului.

De aici vine și acuzația sa că motivarea CCR este o „enormă gafă”.

În finalul postării, Neacșu spune că va prezenta în continuare argumentele pe care le consideră relevante pentru protejarea mandatelor obținute prin alegeri și, implicit, pentru protejarea libertății și suveranității votului electoral.

Află de aici Efect de bumerang pentru AUR. CCR spune că „amendamentul Mirabela” nu este constituțional pentru că România nu are parteneriat civil