Bijuterii teatrale pe scena TNB

“Angajare de clovn”
Sâmbătă, 8 iunie, la ora 19:30, la Sala Studio a Teatrului Național ”Ion Luca Caragiale” din București sunteţi invitaţi la spectacolul Angajare de clovn de Matei Vișniec, în regia și conceptul scenic al lui Ion Caramitru. Un spectacol magic, plin de umor și sensibilitate , ce prilejuiește publicului o primă și ultimă întâlnire cu mirajul libertății fără granițe. Trei clovni dau totul pentru un ultim truc. Nu ratați întâlnirea cu magia!
“Două acte în două spaţii diferite. Două lumi în care trei vieţi se zbat pentru a-şi accepta existenţa. Şi pentru a reuşi să-şi ducă viaţa acolo unde nimeni nu poate ajunge conştient. Cei trei clovni – epici (Petre Ancuţa, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea) conchid pe toată durata „angajării” asupra însemnătăţii artei actoriceşti – cum actoria îţi impune o rigurozitate, o flexibilitate mentală şi fizică, o toleranţă la relaţiile ce se nasc în raport cu publicul spectator, dar şi cu propriul trup şi propria minte.
Publicul le este complice amuzat în această aventură, o joacă de-a viaţa şi de-a moartea în care nimic nu este ceea ce pare, iar sala de teatru se transformă, pe negândite, într-o arenă de circ, unde veţi găsi personaje fantastice, dar şi propriile vise rătăcite.
Piesa Angajare de clovn este ultima scrisă de dramaturgul Matei Vişniec înainte de plecarea din România, iar în 1991 a obţinut Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă românească.
„Ion Caramitru imaginează un spectacol-joc, dar și ceremonie, în care privirea către sine a eroilor este și privirea către noi. O face cu ingeniozitate, grație și subtilitate. Drumul nostru împreună cu cei trei clovni din Sala Studio în foaier, la pauză, și apoi, din nou, în Sala Studio – transformată miraculos în arenă – este drumul de la vis la coșmar, de la iluzie la deziluzie.
Montarea poetică și patetică a lui Ion Caramitru are farmec stilistic. O explozie de lumini, culori, forme, sunete care fascinează publicul.
Decorul în expansiune al scenografei Florilena Popescu Fărcășanu dă spectaculozitate montării. Contribuie remarcabil la acest efect costumele realizate cu rafinament plastic de Liliana Cenean, caracterizante pentru personaje, generatoare de emoție.
În acest ambient generos, clovnii muzicali Petre Ancuța (Filippo), Emilian Mârnea (Niccolo), Florin Călbăjos (Peppino) rostesc cu aplomb replicile, cântă la diferite instrumente, dansează. Sub bagheta creatoare a lui Ion Caramitru, histrioni carismatici, cu mască sau fără mască, ei exprimă o infinitate de stări, de la dragoste la durere, gelozie, spaimă, cruzime. În jerbele lor ludice și muzicale, regăsim arta unor clovni sublimi: Chaplin, Buster Keaton, Stan și Bran, Frații Marx… „, apreciază critical de teatru Ludmila Patlanjoglu.
Iar Dragoş N. Savu scrie: “Fellini, clovnii tăi s-au schimbat în bine. Şi domnul Vişniec are o parte din vină. Cât despre domnul Caramitru, aş spune că-i revine restul. Aşa cum se cuvine. Iar noi, cei ce privim, ne putem declara deja angajaţi. Pentru că suntem cu toţii nişte clovni despre care nu se vorbeşte mai nimic, dar pe care viaţa îi vrea alături de ea, de-a dreapta sau de-a stânga, după caz”.

 

“Crima din strada Lourcine”

După o noapte de beție, Lenglumé se trezeşte într-o dimineaţă în pat lângă fostul său coleg de liceu, Mistingue. Mahmuri, în încercarea de a-şi aminti ce s-a întâmplat noaptea trecută, cei doi bărbați constată că și-au pierdut câteva lucruri personale: unul, umbrela cu cap de maimuţă, celălalt, o batistă brodată cu iniţialele numelui… Mai mult, din gazeta zilei află că, lângă cadavrul unei cărbunărese, au fost găsite… lucrurile lor?! Cum memoria le joacă feste, cei doi trăiesc cu impresia că sunt autorii unei crime abominabile. Din acest moment acţiunea se precipită, scenele curg într-un ritm dement, iar eroii noştri, cuprinşi de coşmarul psihozei, acţionează sub impulsul unor adevăraţi… criminali.


Un intens delir comic ce conduce personajele principale prin situațiile cele mai neprevăzute. O comedie neagră de calitate, uneori plină de haz… absurd, alteori de-a dreptul… „sângeroasă”, construită cu mecanismele unui adevărat thriller. Un spectacol pentru oameni inteligenţi care nu se feresc să râdă chiar de ei înşişi.

Celălalt Labiche

 

Scrise în serie, cu o ușurință de invidiat și geniu comic, la comandă sau din inspirație creatoare, piesele lui Labiche au creat în dramaturgia universală un stil, o operă, dar și câteva capodopere. Una dintre ele – Crima din strada Lourcine – este unică prin concentrare dramatică, prin răsturnări de situație, dar și prin dramatismul ei insinuat. Disperare și dramatism la un reprezentant de seamă al teatrului de bulevard? Ei bine, da. Pentru mine, forța și unicitatea acestei piese, umorul ei fin, vin tocmai din îmbinarea stranie între disperarea personajelor care vor să scape unui destin implacabil și derizoriul situației lor reale. Departe de a fi realistă sau minoră, Crima din strada Lourcine descrie exact granița ambiguă dintre aparență și realitate, revoltă și resemnare, vinovăția asumată și instinctul criminal ascuns în fiecare dintre noi. O zonă umană în care totul devine posibil. Desigur, totul prezentat cu mult umor negru. „Totul se învârtește, totul danseză în jurul meu” spune personajul principal, descriind senzația unei realități paralele ce își pierde contururile cunoscute ale unei lumi ce a luat-o razna, antrenând totul în mișcarea ei nebunească. Poate că, la final, când totul se liniștește, lămurindu-se la nivelul unei realități banale, personajelor lui Labiche le e dor de tumultul vital și disperat în care intraseră din greșeală, pentru o clipă.

Noi, spectatorii, asistăm cu satisfacție, cu sadism chiar, la această zbatere inutilă a personajelor prinse într-un carusel al ororilor închipuite de propria imaginație. Dar oare viața noastră de fiecare zi nu înseamnă aceeași zbatere continuă, inutilă de cele mai multe ori, în încercarea de a ne justifica existența?”, comentează Felix Alexa, regizorul spectacolului
Regie, versiune scenic, ilustraţie muzicală şi lighting design: Felix Alexa
Scenografie: Andrada Chiriac
În distribuţie: Marius Manole, Istvan Teglas, Raluca Aprodu, Mihai Calotă, Victor Țăpeanu
Vineri 7 iunie, la ora 20:00, la Sala Atelier

“Anonimul veneţian”

 

O dramă romantică specială despre doi oameni care se reîntâlnesc pentru a-şi împlini povestea, rămasă neterminată Fac asta într-un moment tulburător, când timpul pare că şi-a pierdut răbdarea, dar iubirea lor rămâne la fel de puternică şi de frumoasă, chiar şi acum, în apropierea ultimului act. Care pare să dureze cât o clipă… sau cât o viaţă.
Anonimul veneţian este un spectacol sensibil, profund, uneori ironic şi mereu emoţionant. Ea şi El îşi trăiesc dragostea dincolo de vreme, într-o Veneţie a muzicii şi a frumuseţii eterne. Aici, iubirea înseamnă libertatea de a înfrunta zâmbind viaţa şi moartea deopotrivă.


„Spectacolul de faţă nu se vrea o demonstraţie, ci un exerciţiu cu vedere la public. Anonimul veneţian, de Giuseppe Berto, oferă pretextul unei astfel de abordări, iar Ilinca Goia şi Ioan Andrei Ionescu, doi actori foarte versaţi ai trupei Naţionalului, au curajul asumării lui până la capăt, au plăcerea jocului cu mijloacele simple, dar complicate, ale actorului”, afirmă Ion Caramitru
Coordonator: Ion Caramitru Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu. Ilustrație muzicală: Vasile Manta
Cu Ilinca Goia şi Ioan Andrei Ionescu Spectacol realizat sub auspiciile Centrului de Cercetare și Creație Teatrală Ion Sava Vineri, 7 iunie, la ora 21:00, la Sala Amfiteatru

“UFO”

Sufletul, ultima frontieră. Există UFO-uri? La început, Ivan Vyrypaev ne asigură că da. El știe asta: a străbătut întreaga lume în căutarea oamenilor care ne garantează că le-au văzut. Este vorba doar de persoane respectabile, profesioniști, studenți, mame de familie, profesori, oameni de știință, oameni de afaceri. Pe care-i descoperă în toate colțurile lumii, Australia, Rusia, Statele Unite, Anglia etc. Fiecare dintre ei își povestește experiența, felul în care a perceput acea întâlnire. Cum și unde s-au întâlnit? În cele mai diverse locuri, într-un bar, pe o terasă, pe malul unui râu. Întâlnirea este o experiență profund personală, nu poate fi împărtășită sau transmisă.


Cum sunt UFO-urile? Au o anumită formă, comunică în vreun fel? Nu, nu e nimic concret, vizibil. E un moment de pierdere a conștienței, o detașare de corp, de lumea senzorială cu care suntem obișnuiți, e o iluminare, o pierdere de sine, o emoție inexplicabilă, o tulburare de moment. Să ieși din sine, să rupi barierele percepției cotidiene, să pătrunzi într-o dimensiune complet necunoscută.
Pentru Vyrypaev fiecare dintre aceste întâlniri este o călătorie în interiorul ființei, o descoperire a unor teritorii neexplorate, o deschidere către o spiritualitate, care părea de neatins.
Teatrul rămâne, fundamental, întâlnirea cu noi înșine. Dar pentru că e mai simplu să călătorești în spațiu decât să găsești drumul spre tine, spectacolul UFO, în regia lui Bobi Pricop, devine un fel de circuit senzorialo – digital, prin cosmosul neliniștilor noastre. Aici unde sufletul e ultima frontieră.


Folosind proiecții simultane pe suprafețe diferite, medii virtuale 3D (construite de Paul Spike), live-video (coordonat de Tudor Panduru), o construcție sceno-tehnică inventivă (Paul Popescu și Mizdan), dar și muzica originală a lui Alexei Țurcan, UFO spune povești. Cu limpezime, autenticitate, umor, adevăruri virtuale și revelații practice.
O montare care sparge propriile convenții, făcând din realitate artificiul suprem, iar din suflet – performance.
Mecanismele de storytelling folosite în spectacol sunt bazate pe tehnologii de nouă generație, dar integrate într-o dramaturgie a firescului, într-o instalație artistică hi-tech a emoțiilor exprimate pe mai multe planuri, la toate nivelurile de viață, percepție și realitate.
Este spectacolul-experiență de care avem nevoie atunci când uităm de noi, din cauza zgomotului din jur, dar și o joacă de-a docu-mistificarea, cu humanoizi verzi, civilizații extraterestre și liniștea unei dimineți senine.
UFO este cel de-al doilea spectacol montat de Bobi Pricop la TNB (în premieră națională), după multipremiatul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, și este a doua punere în scenă a sa după un text de Vyrypaev – „Iluzii” având premiera în 2015 la Teatrul Național „Marin Sorescu”, din Craiova.
În distribuţie: Ada Galeș, Istvan Teglas, Alexandru Potocean, Ciprian Nicula, Mihai Călin, Raluca Aprodu, Medeea Marinescu, Ion Caramitru Sâmbătă,8 iunie, la ora 20:00, la Sala Pictura

 

“Două pe față, două pe dos”

Tricotatul nu este numai pentru doamnele vârstnice! În comedia Theresei Rebeck, cinci femei aflate la a doua tinerețe se întâlnesc săptămânal ca să tricoteze. Dar firul de lână al ghemului nu este principalul fir al poveștii. Aceasta pentru că fiecare dintre cele cinci femei trebuie să facă față provocărilor pe care le ridică viața sau… bărbații. Printre trădări și dezamăgiri, personajele ajung să cunoască puterea vindecătoare a umorului și iertării. Umorul piesei camuflează parțial un tablou dramatic în care relațiile dintre oameni se dezvoltă pe atât de greu pe cât de repede se deșiră, asemenea tricotajelor pe care le împletesc protagonistele piesei.


Pusă în scenă în cadrul Programului „Uși deschise pentru toți”, Două pe față, două pe dos este una dintre cele mai inteligente comedii de moravuri, după cum o numea New York Times. O piesă în care abundă dialogurile spirituale, sarcastice și nespus de amuzante. Un spectacol cu partituri generoase pentru actrițele și actorii Naționalului bucureștean.
„Sunt femeie, sunt americancă, sunt mamă, câteodată scriu pentru televiziune, câteodată scriu scenarii de film; cânt la pian, tricotez, mă cert cu universul; sunt mânioasă, sunt tristă; am o fibră de un realism comic, dar și o notă de mizantropie și idealism. Mă puteți cataloga în multe feluri atât pe mine, cât și opera mea. Dar eu, personal, aș prefera cel mai mult să fiu considerată dramaturg”, mărturiseşte Theresa Rebeck
Coordonator: Ion Caramitru Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu. Ilustrație muzicală: Călin Țopa
Lumini: Cristi Șimon, Ionel Manolea În distribuţie: Irina Cojar, Costina Cheyrouze, Lamia Beligan, Brânduşa Mircea, Raluca Petra, Tomi Cristin, Marius Bodochi Duminică, 8 iunie, la ora 21:00, la Amfiteatru

“Toţi fiii mei”

 


Scrisă şi pusă în scenă în anul 1947, piesa este cea care l-a propulsat pe Arthur Miller în atenţia publicului american şi a criticilor şi cea care i-a adus primul Premiu Tony. Povestea, respectând regula tragediei greceşti de timp, spaţiu şi acţiune, este inspirată dintr-un fapt real, preluat de dramaturg din paginile unui ziar. Acţiunea se petrece în America, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, în sânul unei familii care a reuşit să se îmbogăţească, profitând de oportunităţile apărute. În casa Keller, dramele sunt însă adânci. Deciziile din timpul războiului au consecinţe tragice, trei ani şi jumătate mai târziu, asupra întregii familii.

Toţi fiii mei revine la Teatrul Naţional la peste jumătate de secol de la prima sa montare în România, în 1948. Din echipa de atunci au făcut parte Aura Buzescu, în rolul lui Katty Keller şi Liviu Ciulei, care a semnat scenografia spectacolului. Toţi fiii mei, montare care face parte din proiectul TNB, Teatru universal contemporan, este o recuperare a unui important text din dramaturgia americană, aproape necunoscut publicului român şi, cu siguranţă, un spectacol de succes.
“Curajoasă opţiunea Teatrului Naţional, a directorului său, Ion Caramitru – regizorul spectacolului! – şi cu atât mai de aplaudat izbânda. (…) Primul care a crezut în text a fost regizorul. Se vede în spectacolul său arhitecturat fără fisură, fluent, cu noduri dramatice ca la carte şi o ţinută intelectuală demnă de discuţia pe care o iniţiază”, scria criticul Doina Papp.
Regie: Ion Caramitru
Scenografie: Dragoş Buhagiar
Light design: Chris Jaeger. Multimedia: Daniel Gontz.
Muzica originală: Vlaicu Golcea
În distribuţie: Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Dragoş Stemate, Costina Cheyrouze, Fulvia Folosea, Dorin Andone, Vivian Alivizache, Victoria Dicu, Ioan Andrei Ionescu, Gavril Pătru, Irina Cojar
Duminică, 9 iunie, la ora 19:00, la Sala Mare

 

“Text Shop”

Un One-Man-Show: Gigi Căciuleanu
“Dansul (core-) şi scrisul sau desenul (-grafia) sunt plămădite la fel şi aparţin aceleiaşi substanţe. Aceleiaşi nevoi. Aceluiaşi dor.
Scriu şi desenez de când mă ştiu. Mereu. Fără întrerupere. În toate limbile în care îmi este dat să gândesc. Pe orice suport mi-ar ieşi în cale: o filă de caiet, un şerveţel de restaurant, un ecran de computer, o cutie de chibrituri desfăcută în aşa fel ca să încapă pe ea cât mai multe…


Nu fac decât să trasez linii/idei atât pe hăul negru al spaţiului cât şi pe o foaie de hârtie. Este o sete de aceeaşi natură ca şi aceea de a dansa.
Textele mele ar mai avea o particularitate: le-am gândit anume, de la bun început, spre a fi rostite. Spuse. Cu voce tare. Iar cine să o facă mai „în cunoştinţă de cauză” decât propriul lor autor.
M-am hotărât deci să propun astăzi publicului o formulă inedită de spectacol în care aş citi pe viu, în felul meu, câteva dintre aceste texte. Care sunt de fapt, de cele mai multe ori, subtexte pentru momentele de dans pe care poate chiar le-a văzut.
Astfel, spectatorului i se dă posibiltatea nu numai să intre în lumea poetului ci şi în cea intimă, secretă, a coregrafului. Aceea a făcătorului de dans”, mărturiseşte Gigi Căciuleanu
Duminică, 9 iunie, la ora 21:00 la Amfiteatru

Salonul Fotografului Român, ediția a VI-a

Asociația Artă și Imagine, organizație românească non-profit, vă invită la vernisajul Salonului Fotografului Român, vineri, 7 iunie, la ora 19.00, în Foaierul Media al TNB (aripa Intercontinental).
Expoziția prezintă lucrările selecționate în urma unui concurs de fotografie la care au participat nu doar lectorii și cursanții unor școli românești de fotografie, ci și numeroși fotografi independenți.
În cadrul expoziției există inclusiv o secțiune specială cu fotografie de teatru, realizată la sugestia Teatrului Național I.L. Caragiale. Aceasta cuprinde o selecție a celor mai frumoase fotografii din câteva spectacole ale repertoriului actual al teatrului.
Expoziția va fi deschisă până în 7 iulie şi poate fi vizitată zilnic, între orele 14.00 – 19.00, cu excepția zilelor de luni.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.